Dosarul „Batthyaneum“. Cum se luptau creditorii episcopului Batthyani în urmă cu 200 de ani pentru bunurile acestuia
0Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia nu a făcut parte din masa postumă a episcopului Ignac Batthyani. Sentinţele în procesele deschise de creditori după decesul episcopului au statuat că Institutul lui Batthyani rămâne în forma juridică stabilită de fondator.
Curtea de Apel Alba Iulia, unde se judecă pe fond procesu rin care Arhiepiscopia Romano-Catolică solicită retrocedarea Bibliotecii, a primit din partea unui fost angajat detaliile solicitate printr-o adresă transmisă la termenul din decembrie 2017. Ileana Dârja a scris în 1997 un articol în revista Apulum, denumit ”Din istoria Bibliotecii Batthyaneum. Etapa I: 1798 – 1826”, în care făcea referire la un proces deschis după moartea episcopului Batthyany Ignac de către moştenitorii săi împotriva Bisericii Catolice, în urmă cu peste două secole, în care a precizat următoarele: ”Procesul de succesiune a bunurilor (deschis în 1799 - n.r.), în care a fost implicată fundaţia de succesorii legali ai episcopului Batthyany, a fost finalizat în 3 februarie 1815 cu câştigul de cauză al capitlului romano-catolic”. La solicitarea avocatului Arhiepiscopiei Romano-Catolice instanţa de judecată a decis să fie transmisă o adresă în plic Ilenei Dârja prin care să i se solicite acesteia să precizeze ce documente a avut în vedere şi să indice unde pot fi găsite acestea atunci când a redactat articolul menţionat.
În răspunsul adresat instanţei de judecată, Ileana Dârja afirmă că documentele citate în articolul din revista Apulum se referă la două mase succesorale, din anii 1803 şi 1816, constituite în scopul licitării bunurilor episcopului Ignac Batthyani găsite în reşedinţele acestuia din Cluj şi Alba Iulia. Episcopul a lăsat datorii mai la momentul decesului, astfel încât creditorii au deschis procese pentru a recupera restanţele financiare ale acestuia. Primul document, datat 23 februarie 1815, conţine sentinţa ”Tablei Judiciare Regeşti”, referitoare la masa postumă a defunctului episcop şi precizează că Institutul lui Batthyani, respectiv Biblioteca Batthyaneum cu toate dotările sale, nu face parte din masa succesorală. Şi a doua sentinţă, din 19 iunie 1822, precizează că Observatorul Astronomic şi Biblioteca, care a fost fondată în timpul vieţii episcopului, rămâne în aceeaşi formă juridică, care a fost stabilită de fondator.
Cu alte cuvinte, sentinţele judecătoreşti definitive au statuat faptul că instituţia culturală şi bunurile pe care le deţine, înfiinţată de episcop la Alba Iulia, nu intrau în categoria celor care puteau fi valorificate pentru acoperirea datoriilor şi rămâneau, potrivit testamentului, în proprietatea Provinciei Transilvania şi a Bisericii Catolice. Singurele bunuri ale Institutului fondat de Batthyani care au fost înstrăinate pentru a acoperi din datorii, au fost casele din Sibiu şi Alba Iulia, tipografia şi via din Vinţu de Jos. Fiscul Regesc a deschis după moartea episcopului Batthyani şase procese, în timp ce creditori persoane fizice au formulat alte 11 plângeri civile. Datoriile lăsate de episcop s-au stins abia după sentinţa judecătorească din iunie 1822, la aproape 24 de ani de la decesul lui Ignac Batthyani.
La ultimul termen al procesului de la Curtea de Apel Alba Iulia s-a mai stabilit ca experţii să traducă două dintre sentinţele în limba latină, a unor procese deschise de creditori, depuse anterior la dosar de către avocatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Instituţia de cult solicită anularea deciziei prin care Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea acesteia de retrocedare a imobilului Bibliotecii Batthyaneum, precum şi a bunurilor mobile, pe motiv că aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra clădirii la data preluării acesteia de către statul român.
Se încarcă comentariile...
