Din vremurile în care românii din Alba Iulia au avut biserică într-o şură timp de 30 de  ani

Din vremurile în care românii din Alba Iulia au avut biserică într-o şură timp de 30 de  ani

Biserica din cartierul Lipoveni din care au fost alungaţi românii ortodocşi la mijlocul anilor 1700

Locuitorii Lipovenilor, cartier al oraşului Alba Iulia, şi-au amenajat, la mijlocul anilor 1700,  un lăcaş de închinăciune într-o şură a unui gospodar, pe care au fixat o cruce. Serviciul religios s-a ţinut aici mai bine de trei decenii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Una dintre măsurile luate de austrieci, după venirea în Transilvania (1699) a fost şi cea de distrugere a unei părţi importante a  oraşului Alba Iulia şi de ridicare a unei noi Cetăţi, cea pe care o vedem şi în zilele noastre, Alba Carolina. În acest context, „a trebuit" ca orice urmă de biserică veche ortodoxă a românilor din fosta capitală a Principatului Transilvaniei să dispară.

Concomitent cu construirea fortificaţiei de secol XVIII, la care au lucrat iobagii români din partea locului, timp de 24 ani, s-a ridicat şi biserica „Adormirea Maicii Domnului" din Lipovenii Bălgradului, cel mai probabil între 1715-1730.

Locuitorii români din acest cartier de la marginea oraşului Alba Iulia au rezistat să-şi păstreze biserica străbună până în jurul anului 1754. În faţa presiunilor tot mai vehemente din partea greco-catolicilor, românii ortodocşi au fost obligaţi să părăsească Biserica din Lipovenii Bălgradului, care a fost ocupată de „uniţi“ (greco-catolici-n.r.). Reamintim că de „uniaţie“ vorbim după 7 octombrie 1698, când Mitropolitul ortodox Atansie Anghel (n.r. fiul preotului ortodox din Ciugud, de lângă Alba Iulia) a convocat un sindod la Alba Iulia la care au participat 38 de preoţi şi protopopi ortodocşi. A fost adunarea prin care s-a trădat credinţa străbună şi s-a hotărât Unirea cu Biserica Romei.
După ce Biserica Lipovenilor a fost ocupată de greco-catolici, ortodocşii şi-au amenajat un lăcaş de închinăciune într-o şură a unui gospodar din cartier, pe care au fixat o cruce. Redăm mai jos un extras din documentele lui Rubin Patiţia, din cartea „Memorandistul moţ Rubin Patiţia, 1841-1918", scrisă de Nicoae Josan, în care este relatat şi acest episod.

Întâmplarea cu „cişmaşul reformat care lovit de gută s-a rostogolit de pre acoperiş“

„Românii din suburbiul Lipoveni sunt urmaşii colonilor erariali aduşi din Lipova pentru separea şanţurilor dela fortăreaţa la cari a lucrat 20 de ani, şi după ce ispraviră acea muncă grea, graţia Imperăteasca s-a revărsat asupra lor - făcândui pre toţi libertini şi dându-le locul pentru clădirea de locuinţe. Biserica acolo cladită dă o dovadă frumoasă despre bunăstare a acestor români, pre atunci toţi de legea românească orientală, in care lege ei a fost născuţi şi fiend aduşi din Banat, dupa ce in Ardeal se facuse uniaţia cu Papa - din care imprejurare se esplica că sub Imperateasa Maria Terezia in Alba Iulia români gr. cath. nu erau. Spre ai sili se treacă la confesiunea unită cu putere brachiala li-a rapit biserica şi o au dat-o ţiganilor, cari şi-a făcut trecerea. 

Românii remaşi fără biserica ponă la edictul de toleranţa a imperatului Iosif al II-lea faceau sluşba bisericească in o şura, din care voiau se-i alunge in urma deselor jalbe ce radicau călugării uniţi contra acestor şismatici - cum ii numiau. Ai scoate din acea şura nu li’a succes, căci mergând comisia esmisă pentru confiscarea tuturor obiectelor menite servitiului bisericescu mai întâiu a voit a lua crucea de pre şura. Au incredinţat acest lucru unui cismaş reformat, care in momentul cand a pus mâna /pe cruce/ lovit de gută s-a rostogolit de pre acoperiş şi mort a căzut la păment. Vezend membrii comisiei aceasta intemplare toţi a fugit sistand orice secuestrare. Românii scăpară de acea nepastă şi continuară cu morţii in acea şura spre mare necaz a călugărilor uniţi din Blaju. Aceştia rădicară de nou plânsoare la guvernul ţării, ca se pună capet sluşbelor bisericei gr. orientale in oraş, de orace s-a fost otărit, că in oraşe gr. orientalilor li-e oprită eserciarea acestor sluşbe, care numai pre sate mai are loc. Un atare decret guvernial aveau călugării în mânile lor. 

După ce dela guvern deja mai inainte cu un an s’a fost tramis doi comisari guv. spre confiscarea bisericei neunite din A. Iulia - au ordinat cercetare, ca de ce nu s-a esecuat ordinul ei. Vin dar şi alţi comisari, cari asculta pre mai mulţi martori - dar nime nu spune faptul intemplat la incercarea secuestrarii ustensilelor bisericeşti din şura din suburbiul Lipoveni. Protocolul despre ascultarea acestor martori l-am dat Dr. Il. Puscariu protosincelul; din acest protocol oficios se poate constata, ca românii neuniţi deşi erau persoane libere şi cetaţeni a unui oraş lor nu li se recunoştea dreptul la eserciţiu liber a religiunei sale, ci in continu a fost espuşi şicanelor, persecuţielor şi răpirilor a avutului lor“,se spune în documentul lui Rubin Patiţa. 

Biserică ridicată pe locul casei călăului oraşului

„Cumcă bălgrădenii au potut se-şi mantuiasca credinţa lor este mare meritul a comercianţilor levantini membrii ai companiei greceasca, dintre cari mai mulţi se aşezasere ca neguţatori in acest oraş şi erau membrii ai bisericei gr. or. din oraş A. Iulia. Cu intreruperi persecuţiile contra gr. or. au durat pona sub fericitul imperat Iosif II lea sub a carui domnia sa clădit biserica gr. or. din oraş, dândui-se locu in curtea ţagăului, adeca a hoheriului(n.r. călăului), dorind magistratul şi prin aceasta alegere a locului a batjocuri pre Români, insa aceştia iute sa grabit a ocupa locul - lau curăţit şi l-au sfinţit. In puţini ani biserica sa radicat frumoasă şi spaţioasa impodobită cu frumoase icoane şi provezută cu vestminte şi candele de argint, inzestrate aşa cât pot afirma, ca au luat locu de frunte intre bisericile gr. or. din oraşe avend şi turnu cu clopote, de care in oraşele Sibiu şi Braşov bisericile greceşti erau oprite. 

Poţi a te desfata şi azi la privirea icoanelor din aceasta biserica, incunjurată acum de toate părţile de locuinţe omeneşti, pre când in anul 1780 locul ei se afla in câmp la marginea oraşului. Românii cetaţeni liberi a oraşului pentru confesiunea lor nu se puteau folosi de drepturile politice in mesură egală - numai trecând la una din confesiunile recepte potea se cuprinda un ofiţiu. Aşa se precepea in Ardeal liberul exerciţiu a religiunei. Rolul principal in viaţa oraşeneasca îlu aveau reformaţii, cari aveau şi ei destul de a se apara de preapotintele episcop rom. cath. a cărui reşedinţa era in acest oraş.", se mai arată  în documentul citat.

Slujbele religioase s-au ţinut în şura din Lipovenii Bălgradului până în 1787, când a fost ridicată pe locul casei călăului o nouă biserică ortodoxă în oraş, actualul lăcaş de cult cu hramul „Bunavestirea“, din centrul oraşului Alba Iulia.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: