De ce apare cuvântul „miercurea“ în denumirea unor oraşe din Transilvania

De ce apare cuvântul „miercurea“ în denumirea unor oraşe din Transilvania

Imagine din oraşul Miercurea Ciuc, reşedinţa judeţului Harghita

În România există câteva unităţi administrativ-teritoriale care au în denumire cuvântul „miercurea”. Toponimul are o vechime de sute de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dosar în Transilvania sunt trei localităţi care au ziua de miercuri în denumire: este vorba despre Miecurea Nirajului din judeţul Mureş, Miercurea Ciuc - capitala judeţului Harghita şi Miercurea Sibiului din judeţul Sibiu.
 
Oraşul Miercurea Nirajului a fost atestat documentar în anul 1493 cu numele de Oppidum Zereda (Târg de Miercurea) în hrisovul voievodului Losonczi László. Documentul menţionează că localitatea deţine rangul de oraş şi totodată garantează privilegiile deţinute de Miercurea Nirajului. Leopold al II-lea a permis printr-un ordin ţinerea a trei târguri naţionale în fiecare an. În urma reformei protestante locuitorii oraşului au devenit reformaţi. Miercurea Nirajului a fost pentru mult timp cel mai important oraş din Scaunul Mureş. 
 
Centrul oraşului Miercurea Nirajului
 
În 1876 prin ordinele elaborate de guvernul din Budapesta, Miercurea Nirajului a fost retrogradată în comună. Prin Legea nr.263 din 13 iunie 2003 comuna Miercurea Nirajului a devenit din nou oraş. Denumirea de Miercurea Niraj a primit-o de la râul Niraj şi de la târgul organizat în fiecare miercuri în localitate. Localitatea a re o populaţie de 5.500 de locuitori dintre care peste 80% sunt de etnie maghiară.

Miercurea Ciuc este reşedinţa judeţului Harghita şi are o populaţie de aproximativ 39.000 de locuitori, mare majoritate, de asemenea, de etnie maghiară. Şi în acest caz, denumirea are legătură tot cu ziua în care se ţineau târgurile. Numele oraşului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ţinute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a oraşului a fost Sereda Cicului, după care numele a fost tradus în forma actuală.
 
În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reşedinţa comitatului Ciuc. Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini. În 1888 se reconstruieşte spitalul, în 1898 se termină construcţia clădirii primăriei, iar în 1911 clădirea actualului liceu „Márton Áron”, în care se mută şcoala medie înfiinţată în 1630 în Şumuleu. În 1910 Miercurea Ciuc avea 3.701 locuitori, iar în 1930 - 4.807 locuitori. Miercurea Ciuc a rămas şi după cel de al II-lea război mondial centrul regiunii, devenind în 1968 reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei. 
 
Piaţa centrală din Miercurea Sibiului
 
În Sibiu, se află oraşul Miercurea Sibiului, la limita cu judeţul Alba, cu doar 3.900 de locuitori. Localitatea apare pentru prima oara în documente scrise în anul 1290, sub numele de Terra Villae Ruchmark ,,adica târgul rutenilor”. În perioada romană, localitatea s-a numit Sucidava, apoi Mercurius Markt sau Villa Mercuri. Din 1854 localitatea se numeşte Mercurea (Miercurea) în română si Reuussmarkt în germană. Toponimul are legătură tot cu ziua în care se ţinea târgul săptămânal. 
 
”În comunităţile săteşti, pentru ca ziua să fie protectoarea animalelor, în special a bovinelor, necuvântătoarele ce dădeau stăpânilor lor un statut privilegiat primeau un nume derivat: Mărţica, Mărţuica (marţi), Miercan (miercuri), Joian(a), Jocan, Joican, Joică (joi), Vinerel, Vinerică, Vinerea, Vineriţă (vineri), Sâmbotin, Sâmbolea, Sâmbotei (sâmbătă), Domnica (Duminică). Zilele săptămânii erau considerate protectoare nu doar ale animalelor, ci şi ale comunităţilor săteşti, lucru sesizabil din toponimele: Miercurea-Ciuc (Harghita), Miercurea Nirajului (Mureş), Miercurea Sibiului (Sibiu), Joia Mare (Arad), Joiţa (Giurgiu), Vinerea (Alba), Sâmbăta (Bihor), Sâmbăta Nouă (Tulcea), Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus (Braşov), Sâmbăteni (Arad)”, afirmă Adela Drăucean, conferenţiar la Univesitatea din Arad, în lucrarea ”Zilele Săptămânii - de la etimologie la personaj de basm”.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: