Cum s-a construit prima casă cu balcon din Bucureşti. Scandalul iscat de vecini a ajuns să fie discutat de boieri la domnie
0
Construirea primei case cu balcon din Bucureşti, în anul 1827, s-a lăsat cu mare scandal. Vecinii de pe stradă au cerut oprirea lucrărilor.
Întreaga poveste a păţaniei unui mare boier al Bucureştiului de la începutul secolului al XIX-lea este redată de George Potra în volumul II al cărţii ”Din Bucureştii de ieri”.
Astfel, în vara anului 1827, Constantin Bălăceanu, fost mare ban, îşi construise o casă pe Podul Mogoşoaiei, peste drum de unde începe actuala stradă Nicolae Iorga. Deasupra camerelor de la parter, acesta a scos trei grinzi în afară, pe care voia să-şi facă un balcon.
Vecinii boierului s-au scandalizat şi au dat jalbă la domnie că acesta nu respectă ”obşteştile anaforale”, care nu permiteau în perioada respectivă să se construiască case cu cicmale, streşini sau tarabe. Cicmalele (cuvântul turcesc cicma, cişma) înseamnă zidiri făcute deasupra parterului, ieşite în afara construcţiei, care aveau ferestre şi înveliş deosebit de corpul caselor, aşa cum se obişnuia în Imperiul Otoman.
Dacă până la începutul secolului al XIX-lea fiecare cetăţean îşi putea construi casă după cum dorea, pentru că nu existau norme edilitare, în 1804 domnul Constantin Ipsilanti a dat o lege prin care a interzis balcoanele: ”Nimeni nu mai are voie să facă căse cu cicmale sau cu streşini prea mari care să acopere lumina uliţei şi să producă zăticnire la trecerea carelor”. Prin urmare, lucrările la balconul boierului Bălăceanu au fost oprite. În urma reclamaţiilor, domnul Grigore Ghica a oprit lucrarea până la noi dispoziţii şi a dat ordin marilor boieri să se adune la Curtea domnească să cerceteze vechile orânduieli şi să raporteze cum trebuie să se urmeze, scrie George Potra.
În anaforaua prezentată, boierii arată că au cercetat vechile dispoziţii, dar n-au găsit nicăieri că este sau nu voie să se construiască balcoane, menţionându-se că nu mai erau îngăduite să se facă doar cicmale, streşini şi tarabe. Prin urmare, cei 20 de boieri au spus următoarele: ”Balconul însemnînd un ce (lucru. n.m.) foarte deosebit de cicma şi după forma lucrului şi după înţelegerea cuvîntului, nu numai că nu pricinuieşte nici o supărare din cele ce s-au zis mai sus, ci încă, cînd va avea căzută înălţime încît să nu să zăticnească trecerea carălor, împodobeşte şi înfrumuseţează politiia (oraşul), după cum să văd în cele mai mari şi frumoase politii ale Evropii (Europei), de unde avem cuvîntul de balcon, că balconurile nu sunt nici cum poprite”.
Prin urmare, boierii au stabilit că nu trebuie să se oprească construirea balcoanelor. Ba din contra, au creat un aşa-zis precedent, dând undă verde tendinţelor europene în arhitectură: ”Găsim cu cale să aibă slobozenie atît dumnealui banul, cât şi oricine măcar de va voi ca să-şi facă balcoanele la linia podului, fiindcă ele împodobesc şi înfrumuseţează oraşul”.
Se încarcă comentariile...
