Cum au reuşit înalţii ierarhi ai BOR să „dribleze“ Securitatea şi să readucă la viaţă Episcopia ortodoxă de Alba Iulia în epoca Nicolae Ceauşescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Episcopul Emilian Birdaş-dreapta imaginii-este felicitat de şeful Deparamentului Cultelor/Sursa foto dacoromania-alba.ro
Episcopul Emilian Birdaş-dreapta imaginii-este felicitat de şeful Deparamentului Cultelor/Sursa foto dacoromania-alba.ro

În ciuda restricţiilor impuse de regimul comunist din România, readucerea la viaţă a scaunului Episcopal ortodox de la Alba Iulia a primit importanţa şi caracterul festiv în acord cu dimensiunea sa istorică.

26 august 1975, Bucureşti. Înalţii ierarhii ai Bisericii Ortodoxe Române (BOR) au hotărât în şedinţa Sf. Sinod „refacerea istoricei Episcopii de Alba Iulia, centru care simbolizează năzuinţele de veacuri ale poporului nostru pentru independenţă şi unitate“. 

Privit prin ochii celor care nu au trăit acele vremuri, în care restricţiile impuse de regimul comunist erau la tot pasul, evenimentul ar putea fi încadrat în tiparul firescului. În realitate, nu a fost aşa. Reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe de la Alba Iulia a fost sinonimă cu o muncă enormă şi pe multiple planuri. Vorbim de o acţiune ce trebuia condusă cu multă iscusinţă. „Era obligatoriu să ştii foarte bine unde şi cum şi cât să intervii pentru a nu te trezi cu un refuz sau cu o părere sau o decizie a cuiva ce ar fi putut să compromită şi să facă inutilă şi imposibilă orice intervenţie ulterioară“, apreciază părintele Ştefan Urda, cel care l-a cunoscut îndeaproape pe viitorul Episcop Emilian Birdaş, în revista „Dacoromania“. 

1975 a fost anul în care se împlineau 90 de ani de când Biserica Ortodoxă Română era autocefală (n.r avea conducere de sine stătătoare) şi o jumătate de secol de când fusesese ridicată la rangul de Patriarhie. La festivităţile organizate în România, în urmă cu 40 de ani, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, dar şi cea Anglicană, Evanghelică sau Reformată au fost reprezentate la cel mai înalt nivel. În acest context, Biserica Ortodoxă Română s-a bucurat de un mare câştig de imagine, de care a şi profitat.

Argumente pentru reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe de la Alba Iulia

Pe fondul acestei reuşite a prins contur şi iniţiativa episcopului Emilian Birdaş, episcop-vicar al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Sibiu, de a readuce la viaţă scaunul episcopal de la Alba Iulia. Propunerea scrisă a fost înaintată Departamentului Cultelor, cel care trebuia să-şi dea acordul de principiu înaintea hotărării Sfântului Sinod. Intervenţii s-au făcut şi „mai sus“, inclusiv la Comitetul Central (n.r.organul executiv central al Partidului Comunist Român).

Argumentele invocate de înalţii ierarhii pentru reînfiinţarea scaunului episcopal de la Alba Iulia au fost de ordin religios, istoric şi naţional. În plan religios, s-a amintit de: mărturiile arheologice creştine din secolele III-IV; existenţa la Alba Iulia a primei Episcopii răsăritene, la mijlocul sec. al X-lea, şi a primului episcop trimis de la Bizanţ, Ierotei (Hierotheus), canonizat la 11 aprilie 2000 de Patriarhia Ecumenică; împlinirea a 275 de ani de la desfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe a românilor din Transilvania, mitropolie care a avut un rol crucial pentru păstrarea limbii şi credinţei strămoşeşti în secolele  XIV - XVII . Tot la Alba Iulia a funcţionat între 1921-1948 Episcopia Armatei; în 1948 aici s-a realizat reîntregirea Bisericii Ortodoxe, iar în 1955 tot aici a avut loc canonizarea sfinţilor Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei, a cuvioşilor mărturisitori Visarion şi Sofronie şi a mucenicului Oprea.

Din punct de vedere istoric, s-a subliniat că Alba Iulia a fost capitală a provinciei romane Dacia, dar şi a Principatului Transilvaniei, între 1541- 1699. Era oraşul care l-a găzduit pe Mihai Viteazul, dar şi locul în care au fost condamnaţi la moarte şi executaţi conducătorii Răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan. Tot la Alba Iulia s-a hătărât şi Unirea Transilvaniei cu România, în  1 Decembrie 1918.

În propunerea înaintată Departamentului Cultelor au fost invocate şi argumente de ordin national. Unul dintre ele era formulat astfel: „într-un oraş atât de important din punct de vedere istoric pentru poporul român, în care funcţionează o Episcopie Romano-Catolică maghiară, se impune prezenta unui scaun episcopal ortodox, românesc“.

„Refacerea aşezământului Ortodoxiei din Alba Iulia completează în mod fericit tabloul plin de semnificaţie al acestei vetre bimilenare“

Hotărărea favorabilă a Sfântului  Sinod al BOR, din 26 august 1975, trebuia urmată, conform practicii, de emiterea Decretului de recunoaştere de către stat a acestei alegeri.Documentul era emis de  către Consiliul de Stat şi trebuia semnat de către Nicolae Ceauşescu în calitate de Preşedinte al Republicii Socialiste România. Ulterior, actul era transmis şefului Departamentului Cultelor, care, într-un cadru festiv îl înmâna Episcopului ales.

Decretul a fost emis cu o oarecare întârziere,  abia în 29 decembrie 1975, iar înmânarea actului a avut loc după aproape o lună de la emitere. Discursul episcopuluil Emilian este publicat în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr. XCIV. Ierarhul vorbea printe altele de „refacerea aşezământului sufletesc al Ortodoxiei din Alba Iulia completează în mod fericit tabloul plin de semnificaţie al acestei vetre bimilenare, de care, paşii fiecăruia se apropie cu sfială ca de un altar sfânt”.


Imagine de la înmânarea Decretului prezidenţial de ecunoaştere a alegerii Episcopului de Alba Iulia/Sursa foto dacoromania-alba.ro

Episcopul Emilian Birdaş

Din aceeaşi publicaţie aflăm şi de aprecierile adresate de şeful Departamentului Cultelor. Profesorul  Gheorghe Nenciu arăta că Alba Iulia se bucura de o atenţie specială din partea „conducerii de stat” şi cita aprecierea lui Nicolae Ceauşescu legată de ceea „înseamnă Alba Iulia pentru noi, dar în acelaşi timp ce îndatoriri trebuie să trezească, această istorie a ei, în noi“.

Episcopul Emilian Birdaş

Imagine de la înmânarea Decretului prezidenţial de ecunoaştere a alegerii Episcopului de Alba Iulia/Sursa foto dacoromania-alba.ro

Insatalarea episcopului Emilian Birdaş a avut loc în 25 ianuarie 1976, în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. „Cunoscându-l bine pe episcopul Emilian, ştiind că paternitatea ideii de readucere la viaţă a scaunului episcopal albaiulian i-a aparţinut în totalitate, convins de tenacitatea cu care urmărea un ideal pe care şi-l propunea şi de abilitatea sa în a se orienta şi a dirija lucrurile în aşa fel încât să ajungă acel ideal, chiar dacă ar fi fost nevoit să aştepte o lungă perioadă de timp, nu pot decât să-i recunosc aceste merite personale. Probabil şi datorită acestor realităţi, episcopul Emilian a considerat Episcopia Alba Iuliei ca pe o operă a sa şi nu numai atât, ci, într-o oarecare măsură, ca pe o proprietate a sa“, apreciază părintele Ştefan Urda, în revista „Dacoroamania“.

Emilian Birdaş a ocupat scaunul episcopal de la Alba Iulia până în 18 ianuarie 1990, când a fost obligat să demisioneze într-un mod controversat, după unele voci prin încălcarea canoanelor BOR. După plecarea de la Alba Iulia, între anii 1990-1994, episcopul Emilian a fost arhiereu vicar al Episcopiei Aradului, cu titlul de „Arădeanul”, iar ulterior a fost ales să reînfiinţeze o altă episcopie, cea a Caransebeşului, menire unică în istoria Bisericii Ortodoxe Române. În noiembrie 1992, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, ocazie cu care i s-au recunoscut meritele indiscutabile de pe tărâm cultural, dintre care se detaşează, monumentala ediţie critică a Noului Testament de la Bălgrad (n.r. Alba Iulia). (Articol scris de NICU NEAG)

Citiţi şi:

Îndemnul din 29 noiembrie 1918 de mobilizare a românilor la Alba Iulia: „Ne cheamă Bălgradul. Să mergem, fraţilor!“

Un moment în care ardelenii au scris istorie: 16 noiembrie 1918. „Naţiunea română din Transilvania este hotărâtă a pieri decât a suferi sclavia şi atârnarea“

Legendele movilelor de la Biia: morminte pentru o armată otomană şi comori păzite de flăcări ce ies din pământ

De ce bat clopotele bisericilor catolice în fiecare zi la ora 12. Legătura cu momentul în care Iancu de Hunedoara a salvat lumea creştină de otomani

Cascadoria care i-a impresionat pe americani, realizată cu o Dacia 1300, în 1995, la Alba Iulia. Cum a zburat Lae Dreghici 63 de metri peste două TIR-uri

Moţii, armenii şi crâşmăritul din Apuseni, la sfârşitul anilor 1700. Arendaşii confiscau de la ţărani până şi vinul de împărtăşanie

Controversele tăbliţelor de la Tărtăria, artefacte care ar conţine cel mai vechi scris din lume

Moştenirea pierdută: ce s-a întâmplat cu averea unui avocat din Budapesta lăsată prin testament tinerilor români ortodocşi

Presupus alfabet dacic descifrat într-o carte cu scriere secretă păstrată la Budapesta. Interpretarea a stârnit furtuna în mediul academic din România

Secretele porţilor Cetăţii Alba Iulia: 300 de ani de istorie în şapte elemente de arhitectură spectaculoase

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite