Cum au câştigat patru primării din Alba procesele cu Instituţia Prefectului privind includerea sporului de 25% în salariu
0
Patru instituţii ale administraţiei publice locale din Alba au avut câştig de cauză în prima fază a proceselor iniţiate de Instituţia Prefectului, care a solicitat instanţei de judecată anularea unor dispoziţii emise de primari prin care au fost majorate salariile angajaţilor cu 25%, reprezentând sporul de dispozitiv.
Un complet al Tribunalului Alba a respins acţiunile Prefecturii împotriva primarilor şi funcţionarilor angajaţi în cadrul primăriilor din oraşul Teiuş şi comunele Cricău, Lupşa şi Cut. De menţionat că toate celelate procese judecate până în prezent au fost câştigate de Instituţia Prefectului. În total, au fost deschise acţiuni împotriva a 42 de unităţi administrativ teritoriale din Alba, privind dispoziţiile emise de primari în luna februarie 2017.
În acţiunile depuse la instanţa de judecată, reprezentanţii Instituţiei Prefectului au precizat că indemnizaţia de dispozitiv a fost reglementată de prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ea fiind instituită ca un spor salarial specific personalului militar şi salariaţilor civili din instituţiile publice ale apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Această prevedere a fost menţinută printr-o decizie a Curţii Constituţionale din decembrie 2009. Prin urmare, funcţionarii publici din primării nu ar avea dreptul să beneficieze de ”sporul de dispozitiv”.
Dispoziţii emise cu respectarea prevederilor legale
Concret, reprezentanţii administraţiilor locale au solicitat respingerea acţiunilor ca neîntemeiate, inadmisibile şi au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului. ”Dispoziţiile atacate au fost emise cu respectarea prevederilor legale şi în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, fiind stabilit salariul maxim pentru fiecare funcţie, grad, treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate după caz, aşa cum s-a constatat prin această decizie. Drepturile salariale/sumele prevăzute în dispoziţiile emise pentru egalizarea salariilor, au fost prevăzute şi în bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2017 şi aprobate prin hotărâre a Consiliului Local, astfel că sustenabilitatea financiară pentru plata drepturilor salariale este asigurată pentru anul în curs”, se precizează în întâmpinarea depusă de Primăria oraşului Teiuş. Instanţa de la Tribunal a motivat respingerea acţiunilor, în esenţă, pe considerentul că pefectul nu ar fi avut dreptul să atace în instanţă dispoziţiile primarilor care se referă la ”funcţia publică”.
”Faptul că potrivit disp. art.115 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, dispoziţiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor, nu înseamnă că prefectul are dreptul de a le ataca în faţa instanţei de contencios administrativ în toate cazurile, comunicarea având doar rolul de a-i aduce la cunoştinţă actele respective, urmând ca ulterior prefectul în raport cu prevederile legale şi cu atribuţiile pe care le are potrivit legii, să acţioneze în consecinţă. Un argument în plus îl reprezintă prevederile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care «Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităţile sau instituţiile publice locale». A.N.F.P. îşi poate exercita aşadar dreptul de control, fie în mod direct prin preşedintele acesteia, fie să se sesizeze prefectul în acest sens. În condiţiile acestui text de lege, din moment ce preşedintele A.N.F.P. poate sesiza prefectul, rezultă că Prefectul nu s-ar putea sesiza singur şi din proprie iniţiativă cu privire la actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale şi care vizează funcţia publică”, se susţine în motivarea deciziei Tribunalului. Judecătorul mai afirmă că pentru lămurirea acestei situaţii s-ar impune sesizarea ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, care, însă, poate fi făcută doar de către Curtea de Apel.
”Actele administrative atacate nu intră sub tutela Prefectului”
Intrând pe fondul cauzei, instanţa a mai constatat că este şi nefondat. ”Singura critică de nelegalitate adusă de reclamant dispoziţiilor contestate se referă la faptul că funcţionarii publici pe care îi vizează nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul de dispozitiv. Examinând dispoziţiile contestate, instanţa constată însă că în cuprinsul acestora nu se face nici o referire la sporul de dispozitiv sau la prevederile legale invocate de reclamant, calificarea dată de reclamant drepturilor salariale în discuţie fiind nejustificată. Argumentaţia reclamantului cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale referitoare la sporul de dispozitiv este corectă însă nu are nici o legătură cu prezenta cauză. Din împrejurarea că în cuprinsul dispoziţiilor s-a făcut referire la anumite hotărâri judecătoreşti care nu îi vizează pe funcţionarii publici în cauză, nu înseamnă că acestora le-au fost acordate drepturile menţionate în acele hotărâri.
Referirea la aceste hotărâri a fost făcută doar pentru a demonstra existenţa unor diferenţe salariale între funcţionarii publici care ocupă aceeaşi funcţie, deţin acelaşi grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi îndeplinesc aceleaşi condiţii de studii. Din cuprinsul dispoziţiilor atacate rezultă că prin acestea s-a realizat practic punerea în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.794/15.12.2016 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 31 alin. 12 din O.U.G. nr. 57/2015, în sensul stabilirii nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare a fiecărui funcţionar public, prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică”, se mai afirmă în documentul Tribunalului.
În final, judecătorul susţine că ”va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţi prin întâmpinare şi în consecinţă va respinge acţiunea formulată de reclamant, constatând pe de o parte că actele administrative atacate nu intră sub tutela Prefectului iar pe de altă parte că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor legale”.
Se încarcă comentariile...
