Cum arăta maşina de spălat în comunism. Brandul Albalux şi falimentul fabricii româneşti de la Cugir

Publicat: 01.06.2019 04:07

Ultima actualizare: 03.08.2022 12:58

În perioada comunistă, puţini români au avut acces la maşini de spălat. Cei care au reuşit să cumpere un astfel de obiect casnic au rămas în memorie cu brandul Albalux, produs la uzina mecanică din Cugir.

În România, producţia maşinilor de spălat rufe a început în anii '60, la Cugir, în judeţul Alba, şi la Iaşi, la Tehnoton. Probabil mulţi dintre noi ne amintim maşinile de spălat rufe Albalux din perioada comunistă. Acestea erau fabricate la Cugir, un orăşel cu o populaţie de doar 30.000 de persoane la acea dată. Maşinile de spălat erau de două tipuri: cu storcător şi încălzire sau fără.

În anul 1975, s-a dat în funcţiune o nouă şi modernă hală şi din 1980, pe lângă maşinile de spălat cu pulsator, a început fabricarea maşinilor automate de spălat rufe. Mai întâi, a intrat în fabricaţie maşina de spălat cu 12 programe (Automatic), iar apoi maşina de spălat rufe cu 16 programe (Automatic super). Prin amplasarea acestei hale de producţie s-au asigurat condiţiile pentru înfiinţarea celei de-a patra fabrici din cadrul I.M. Cugir, şi anume Fabrica de produse electrocasnice.

A fost perioada ”de aur” a producţiei maşinilor de spălat româneşti, fabrica din Cugir producând şi trimiţând în ţară şi străinătate peste 30.000 de maşini de spălat rufe în fiecare lună. Secţia MSR (Maşini de Spălat Româneşti) din cadrul UM Cugir a ajuns să numere peste 1.000 de angajaţi. Chiar şi aşa, producţia nu reuşea să acopere cererea uriaşă, de multe ori românii trebuind să apeleze la ”pile” pentru a-şi achiziţiona maşina de spălat mult dorită.

În 1993, a început producţia maşinilor de spălat model ”Diamant”, care a fost fabricat până în 2004, când producţia a fost stopată. Problemele financiare ale uzinei din Cugir şi incapacitatea acesteia de a ţine pasul în concurenţa cu maşinile de spălat din import, care au invadat efectiv piaţa din România, a dus la disponibilizarea personalului fabricii de electrocasnice. În acelaşi an, producţia de maşini de spălat a fost mutată la Oradea, la Santol, unde a mai rezistat doar patru ani, după care a fost transferată la ”Metalica”, tot în Oradea. În 2010, însă, producţia maşinilor de spălat Albalux şi Diamant se opreşte definitiv.

”Exista un plan de producţie destul de mare având în vedere cerinţele pieţei, maşina de spălat reprezentând la acea vreme un evident progres pentru o ţară precum România. Se lucra pe trei schimburi şi chiar dacă nu existau asigurate cele mai bune condiţii de muncă, oamenii munceau cu nădejde, îşi luau banii şi îşi asigurau traiul pentru ei şi familiile lor. Făceam maşini de spălat semiautomate, cu pulsator, cu încălzitoare pentru apă, dar şi maşini care nu încălzeau apa. Oamenii le cumpărau cu banii jos sau în rate, dar toată lumea dorea să aibă o maşină de spălat în casă”, spune un fost angajat al fabricii din Cugir.

Creşterea producţiei de maşini de spălat a avut loc după darea în funcţiune a noii hale în 1975. ”Se lucra într-un ritm extraordinar, pe trei schimburi, uneori chiar şi duminica. Devenisem o uzină într-o uzină. Făceam lunar şi expediam în ţară peste 30.000 de maşini de spălat. A fost o perioadă în care am făcut export pentru Ungaria. Aveam locaţii de service organizate în toate judeţele ţării. În Bucureşti existau două asemenea puncte. Se făceau noi angajări de personal, astfel încât la un moment dat secţia număra peste 1000 de salariaţi”, a afirmat fostul angajat.

Acesta a povestit pe scurt şi istoria maşinilor Automatic şi Diamant: ”Prin anul 1980, pe lângă maşinile cu pulsator, s-au introdus în fabricaţie maşinile de spălat automate, produs preluat după o licenţă italiană. Noul produs a revoluţionat fabricaţia de electrocasnice în domeniu şi a crescut interesul cumpărătorilor pentru această maşină, chiar dacă era cu mult mai scumpă. S-a început cu maşina Automatic, cu 12 programe şi s-a continuat cu Automatic super, care avea 16 programe. Se făceau câte 2.500-3.000 de maşini/lună. Uzina nu putea satisface sub nicio formă cerinţele pieţei, şi nu greşesc să recunosc că de multe ori se apela la pile pentru a face rost de o maşină automată. S-a continuat apoi cu maşinile automate Diamant 400, Diamant 550 T, dar cu toate astea, maşina de spălat automată se găsea tot mai greu”.