Comuna unde morţii sunt îngropaţi în grădină, iar casele sunt construite integral din piatră
0
Ceru Băcăinţi este comuna cu cea mai mică populaţie din Alba şi, probabil, din România. 269 locuitori sunt înregistraţi oficial în documentele statistice. Din acest motiv, un primar este ales aici la fiecare 4 ani cu mai puţin de 100 de voturi. Printre lucrurile inedite care se întâmplă aici de sute de ani se află şi obiceiul de îngropare a morţilor în grădina casei.
Localitatea este amplasată pe versanţii sudici ai Munţilor Apuseni şi are în componenţă 10 sate. Viezuri este cel mai îndepărtat sat, la 15 kilometri de centrul comunei, respectiv la peste 1.000 de metri altitudine, şi are doar 8 locuitori. Densitatea populaţiei pe teritoriul comunei este de aproximativ 5 locuitori pe un kilometru pătrat.
În ritmul actual de depopulare, în câţiva zeci de ani, nu va mai exista niciun locuitor în zonă. „Ne întreptăm spre dispariţie. De mulţi ani la noi în comună a fost o singură naştere, iar morţi sunt destui în fiecare an. Existăm ca şi comună din 1948. În 1989 s-a desfiinţat şi am fost alipiţi la comuna Blandiana. După Revoluţie am redevenit comună şi ne gospodărim aşa cum putem“, spune primarul Ioan Trif.
Evoluţia demografică negativă a fost accentuată de plecările masive ale tinerilor din sat, care au ales fie comunele învecinate, fie oraşe cum ar fi Cugir, Alba Iulia sau Orăştie. În localitate nu există nicio investiţie care să ofere locuri de muncă. Oamenii trăiesc din agricultură şi din creşterea animalelor. Grădiniţa a fost închisă din cauza lipsei copiilor, iar şcoala generală funcţionează cu mai puţin de 20 de elevi.
Reguli nescrise vechi de sute de ani
Într-o astfel de pustietate viaţa se derulează după reguli proprii de sute de ani. Una dintre aceste reguli este îngroparea morţilor în grădina casei, aproape de locuinţa celui care a murit. Prin urmare, orice vizitator care ajunge la Ceru Băcăinţi poate vedea morminte risipite pe dealuri sau în văi, în apropierea unor case, uneori parasite de mulţi ani. Situaţia datează de veacuri şi s-a perpetuat din două motive. Primul este faptul că locuinţele sunt amplasate la mulţi kilometri de biserică, în cătune pe dealuri, iar transportul morţilor ar fi necesitat un efort mult prea mare pentru aparţinători, având în vedere şi drumurile foarte grele. Al doilea motiv este absenţa unui cimitir. Comuna Ceru Băcăinţi nu are un cimitir autorizat aşa cum există peste tot în România. Preoţii şi familiile acestora sunt îngropaţi lângă biserică, dar restul locuitorilor îşi găsesc somnul de veci în pământul pe care l-au lucrat în timpul vieţii. Pentru familiile morţilor este mult mai simplu şi se pot consola că cei dragi sunt în continuare aproape de ei.
”Noi de când ne ştim îngropăm morţii în grădină. Aşa au făcut şi strămoşii noştri. Biserica îi la 10 kilometri depăratre şi nu am avut cum să îi ducem acolo. În plus, drumul era foarte rău şi mortul nu trebuie hurducat prin toate gropile şi pietrile de pe drum. Îi mult mai bine aşa pentru că suntem şi aproape. Atunci când ne este dor mergem la mormânt şi aprindem o lumânare, ne rugăm şi plângem pentru sufletul lor. Tot aşa vreau să fiu şi eu îngropată, în grădină aproape de părinţi”, spune Ana Giurgiu, o localnică în vârstă de 63 de ani.
Ultimele locuinţe din piatră
Tot la Ceru Băcăinţi se găsesc ultimele locuinţe din România, construite integral din piatră, de la fundaţie până la acoperiş. Este comuna oamenilor care ştiu să trăiască din piatră seacă. Valea Cerului este străjuită pe stânga şi pe dreapta de casele vechi de peste 100 de ani, ridicate de meşterii locului din felii înguste de piatră de râu, dar şi de râpă. Şi nu este vorba doar despre case, ci şi despre garduri, şuri şi grajduri, chiar şi coteţe. Multe dintre ele sunt şi acum netencuite.
Peste 90% din casele comunei Ceru Băcăinţi sunt ridicate din piatră de pe Valea Cerului sau de pe versanţii Apusenilor Metaliferi. Unele sunt încă locuite, altele zac abandonate în pragul dispariţiei. Depopularea masivă şi părăsirea locuinţelor a făcut ca acestea să se degradeze ireversibil şi, odată cu ele, să se stingă şi o parte din patrimoniul zonei.
Se încarcă comentariile...
