Moţii, armenii şi crâşmăritul din Apuseni, la sfârşitul anilor 1700. Arendaşii confiscau de la ţărani până şi vinul de împărtăşanie
0
Arendarea dreptului la crâşmărit unor armeni, în 1782, a fost picătura care a umplut paharul nemulţumirii moţilor şi una dintre scânteile Răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan.
Până în anul 1778, crăşmăritul din Munţii Apuseni era în forma lui tradiţională: satele trebuiau să vândă vin sau rachiu în contul stăpînului feudal, de pe urma căruia cel din urmă să obţină un câştig. Altfel spus, fiecare putea vinde vin sau rachiu şi se bucura şi de un câştig modest.
Arendarea dreptului la cârciumărit
„În anul 1778 administraţia financiară din Transilvania înfiinţează sistemul licenţelor de băuturi, punând pentru toţi locuitorii din munţii Abrudului, cari se ocupau cu cârciumăritul, o taxă fiscală de 1 creiţar şi jumătate pentru vadra de vin şi 1 creiţar pentru vadra de rachiu. Muntenii plătiau acum de două ori impozitul dreptului de cârciumărit, întâiu ca răscumpărare şi al doilea rând ca licenţă“, scrie Ion Rusu Abrudeanu, în lucrarea „Moţii-calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit“.
Dreptul de cârciumărit în munţii Abrudului a fost arendat în 1781 la doi armeni, Martin Bosnyac şi Martin Patrubani, pe termen de 6 ani, pentru suma de 12.000 florini pe an. Tot Ion Rusu Abrudeanu povesteşte în lucrarea citată şi despre lăcomia arendaşilor, care confiscau prin agenţii lor orice băutură găseau pe la localnici.
„Severitatea arendaşilor armeni a mers pân-acolo încât la Abrud, în timpul Paştelor din anul 1782, confiscă şi o sticlă cu vin trimisă de un credincios din Abrud-sat preotului local ca să cuminece (n.r. - împărtăşească) pe locuitorii comunei“, spune Ion Rusu Abrudeanu, istoric.
Revolta de la Cîmpeni
24 mai 1782. Zi frumoasă şi călduroasă, numai bună pentru târgul de la Câmpeni. Nemulţumirile moţilor iau amploare şi culminează cu ocazia târgului de la Câmpeni, unde au venit moţii de pe Râul(n.r. Arieşul) Mare, Râul(n.r. Arieşul) Mic, Bistra, Mogoş, Sălciua, Brad, Baia de Criş, Hălmagiu. Rubin Patiţa scrie, într-o lucrare apărută în 1912, „Ţara Ţopilor“ că moţii avea la târg mare trecere la băuturile lor, chiar dacă punctele cheie erau ocupate de armeni. Vorbim de acoviţă, o băutură făcută din vinars, îndulcită cu miere de albine, chimen şi izmă; şi la mied, o băutură făcută din miere de albine, diluată cu apă şi pusă la fermentat, care păstrată câţiva ani capătă calităţi deosebite.
De la istoricul David Prodan aflăm că armenii au au suportat situaţia şi au trimis slugile şi gornicii la târg, înarmaţi.
O scânteie trebuia să aprindă focul – şi scânteia o dete un servitor al arendaşilor, care alergând călare în fuga mare prin târg, trânti la pământ o femeie din Hălmagiu, care vindea nuci, apoi călcă cu calul în picioare pe un ţăran din Zarand, care-şi aşeza într-un sac lâna ce o cumpărase în târg. Dar ţăranul din Zarand, sculându-se înfuriat de sub picioarele calului, puse repede mâna pe o săcure, sări îndată la un butoiu cu vin al arendaşilor armeni, spărgându-i fundul şi vărsându-i băutura. Un alt ţăran, cu numele Iacob Zahuţ din Râul Mare, care adusese mied de vânzare în târg, fiind luat de servitorii arendaşilor cu înjurături şi lovituri cu patul puştei şi dus la inspectorul domeniului, se întâlneşte cu românul din Zarand tocmai când acesta spărgea butoiul cu vin al Armenilor arendaşi şi apoi dând chiote prin târg, se strânge o mulţime de ţărani, cari sar cu toţii la butoaiele arendaşilor, spărgându-le şi vărsându-le toată băutura.
Ion Rusu Abrudeanu, istoric
Autorii scandalului, condamnaţi la moarte
În faţa acestei scene şi a furiei mulţimei, cârciumarii şi servitorii arendaşilor fug imediat din târg, de frică de a nu fi masacraţi. Replica autorităţilor vremii a fost una dură la adresa moţilor. „Acest incident a dat însă prilej guvernului transilvan să pedepsească cu moartea pe autorii scandalului, în care muntenii îşi apărau un drept al lor şi pentru care dânşii mai plăteau statului şi o taxă de răscumparare. Într-adevăr, 23 de primari şi consilieri comunali sunt condamnaţi de judecata forului domenial din Zlatna la câte 25-100 bastoane şi cu 3 luni până la 2 ani de închisoare, iar alţi 5, ca autori principali şi sub motivul că au agitat poporul să trimită deputaţiuni la Viena, sunt condamnaţi la moarte. Unul din aceştia, cu numele Dumitru Todea, a fost condamnat şi la tortură înainte de executare, iar după executare să i se taie capul, corpul să i se despice în 4 părţi, iar bucăţile să i se pună în ţeapă. Astfel terorismul era la culme în munţii Abrudului.“
Moţii au căutat sprijin şi la împăratul de la Viena, care în 7 Iunie 1783, ordona guvernului din Transilvania ca cei implicaţi în revolta de la Cîmpeni să nu mai fie urmăriţi pentru plângerile înaintate şi nici să se execute vreo sentinţă cu moartea asupra lor. „Cu toate acestea, sentinţa forului domenial din Zlatna fu executată în mare parte asupra muntenilor. Numai pedeapsa cu moarte fu schimbata în închisoare dela 1-2 ani şi câte 50-100 bastoane“, susţine Ion Rusu Abrudeanu.
Revolta de la Cîmpeni, de acum 233 de ani, este considerată de istoricii care au cercetat această perioadă una dintre scânteile Răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan. Toţi trei s-au pus în fruntea moţilor încă din primele zile ale Răscoalei, intrând în 5 noiembrie 1784 în Cîmpeni, iar o zi mai târziu în Abrud. Ulterior, căpitanii se despart. Crişan va conduce răscoala în părţile Zarandului şi Mureşului, iar Cloşca în Valea Arieşului. Horea a rămas în munţi să coordoneze întreaga activitate a răsculaţilor. Capii Răscoalei au fost prinşi de autorităţile austriece, prin trădarea a 20 de ţărani din Munţii Apuseni.
Cercetarea căpitanilor Răscoalei de către comisia de anchetă austriacă a avut loc la Alba Iulia şi a durat aproape o lună. „Scopul cercetărilor şi a procesului era doar pentru stabilirea cauzelor răscoalei şi a implicaţiilor acesteia, precum şi necesitatea de a se regiza o judecată şi aduse dovezi pentru confirmarea sentinţei deja hotărâte de împăratul de la Viena“, crede David Prodan. În final, au fost condamnaţi la moarte prin zdrobirea cu roata, trupurile lor urmând a fi dezmembrate şi expuse în diferite părţi din Munţii Apuseni, ca exemplu şi avertisment pentru cei care ar mai îndrăzni să se răscoale. Articol scris de NICU NEAG
Citiţi şi:
Controversele tăbliţelor de la Tărtăria, artefacte care ar conţine cel mai vechi scris din lume
Se încarcă comentariile...
