Ce presupune un proces penal şi care sunt fazele acestuia. Etapele obligatorii din noul cod de procedură penală

Ce presupune un proces penal şi care sunt fazele acestuia. Etapele obligatorii din noul cod de procedură penală

Procesul penal are mai multe etape obligatorii

Procesul penal este procedura în justiţie care are ca obiect constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit Noului Cod de Procedură Penală, procesul penal are patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoana), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea hotărârii judecătoreşti definitive. În derularea unui proces penal sunt implicate organele de cercetare penală - procurorul şi judecătorul de drepturi şi libertăţi - judecătorul de cameră preliminară - instanţa judecătorească. 

Subiecţii procesului sunt suspectul (persoana în legătură cu care există bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă penală), care devine pe parcursul urmăririi penale inculpat şi persoana vătămată, care poate fi o persoană fizică, una juridică sau o instituţie publică. Noua legislaţie penală a acordat calitatea de inculpat şi persaoanelor juridice. 
 
Părţile din proces sunt inculpatul (este persoana suspectului, dar după ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru că există probe din care rezultă că a săvârşit o infracţiune), partea civilă (persoana vătămată care a cerut în procesul penal să i se acopere prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii), partea responsabilă civilmente (persoană care are obligaţia să repare prejudiciul cauzat de cel trimis în judecată).
   
După ce procurorul sesizează instanţa cu rechizitoriul întocmit, dosarul ajunge la un judecător desemnat în mod aleatoriu din cadrul instanţei respective. Camera preliminară este un filtru între urmărirea penală şi judecată. Judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanţa din care face parte este competentă sa judece cauza, dacă a fost sesizată în mod legal, dar verifică (şi exclude dacă este necesar) şi legalitatea probelor şi a efectuării altor acte efectuate în cadrul urmăririi penale. În camera preliminară nu se poate stinge acţiunea penală prin pronunţarea unei soluţii din cele menţionate anterior. Soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de cameră preliminară sunt: restituirea cauzei la parchet şi dispunerea începerii judecăţii. Dacă se dispune începerea judecăţii, magistratul de cameră preliminară va face parte şi din completul de judecată.
 
Judecata este partea în care se soluţionează cauză, în care se află adevărul. O persoană poate fi judecată şi apoi condamnată/achitată prin pronunţarea unei hotărâri de către prima instanţa învestită cu judecarea cauzei (sentinţă). Totuşi, soluţia nu este definitivă, astfel că încă se aplică prezumţia de nevinovăţie. O hotărâre este definitivă atunci când este pronunţată în apel (decizie) sau când hotărârea dată în prima instanţă nu este atacată cu apel în termenul prevăzut de lege. Judecata în primă instanţă este împărţită în mai multe etape procesuale: cercetarea judecătorească, dezbaterile, urmate de deliberarea instanţei şi pronunţarea unei hotărâri. În timpul cercetării judecătoreşti se pot propune probe care nu au fost propuse până în acest moment, se pot administra probe, înscrisuri, audierea inculpatului, audierea martorilor, cercetare la faţa locului, vizionarea şi ascultarea înregistrărilor şi se poate renunţa la unele probe. După terminarea cercetării judecătoreşti urmează etapa dezbaterilor, unde intră în ”scenă” avocatul şi procurorul.

În etapa deliberărilor, membrii completului de judecată se consultă cu privire la existenţa faptei, vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică, stabilirea pedepsei, dar şi cu privire la latura civilă. Hotărările se iau cu unanimitate de voturi sau, dacă nu este posibil, cu majoritate. Opinia minoritară (opinia separată) trebuie motivată. În urma deliberării, instanţa de judecată poate pronunţa una dintre următoarele soluţii: condamnare (cu executare sau cu suspendare condiţionată), renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea, încetarea procesului penal.

Dacă sentinţa este condamnare la închisoare cu executare, decizia va fi pusă în aplicare în cel mai scurt timp de către structura de poliţie competentă. În cazul unei decizii cu suspendare, serviciul de probaţiune competent este abilitat să urmărească îndeplinirea condiţiilor impuse de instanţa de judecată.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările