Brandurile de Cugir dorite de toată lumea şi care se vindeau pe pile în comunism: maşina de spălat Albalux şi maşina de cusut Ileana
0Oraşul Cugir a fost o marcă la nivel naţional nu numai prin armele şi muniţia fabricate la Uzina Mecanică. Maşina de spălat „Albalux“ şi cea de cusut denumită „Ileana“ au reprezentat, de asemenea, branduri care au promovat oraşul timp de zeci de ani. În prezent, acestea sunt doar amintire şi subiecte de povestit de către cei care au lucrat zeci de ani în fabrica de electrocasnice.
Armele şi muniţia sunt fabricate în continuare şi ajung în toate colţurile lumii. Din păcate nu acelaşi lucru se poate spune despre maşina de spălat şi cea de cusut, care erau nelipsite din locuinţe românilor înainte de 1989. Maşina de spălat nu se mai fabrică din 2008, în timp ce producţia maşinii de cusut a încetat cu aproape 10 ani în urmă. Producţia de maşini de spălat rufe semiautomate a început în anul 1961 la fosta Uzină „30 Decembrie”, prin introducerea în fabricaţie a maşinii de spălat Albalux 1.
În continuare, seria acestor produse s-a mărit prin producţia unor modele superioare, până la Albalux 10 în anul 1972. În perioada 1977-1978 s-au intensificat preocupările pentru fabricaţia unei maşini de spălat cu tambur, automată, acţiunea mergând pe linia preluării unei licenţe. S-au vizitat diferite firme din Europa şi îndeosebi din Italia, una din ţările europene care deţinea supremaţia în acest domeniu pe plan mondial.
Fabrica de produse electrocasnice
Odată cu unirea celor două uzine, în anul 1968, s-a pus problema mutării producţiei de maşini de spălat la
fabrica de jos, respectiv I.M. Cugir. În anul 1975 s-a dat în funcţiune o nouă şi modernă hală şi din 1980, pe lângă maşinile de spălat cu pulsator, a început fabricaţia maşinilor de spălat rufe automate. Mai întâi a intrat în fabricaţie maşina de spălat cu 12 programe (Automatic), iar apoi maşina de spălat rufe cu 16 programe (Automatic super). Prin amplasarea acestei hale de producţie s-au asigurat condiţiile pentru înfiinţarea celei de-a patra fabrici din cadrul I.M. Cugir, şi anume Fabrica de produse electrocasnice. Ionică Heroiu a fost timp de 45 de ani muncitor de bază, maistru şi, în final, director comercial la fabrica de maşini electrocasnice.
El se află printre cei care au asistat la închiderea definitivă, în 2008, a porţilor fabricii de maşini de spălat rufe la Cugir. ”Exista un plan de producţie destul de mare având în vedere cerinţele pieţei, maşina de spălat reprezentând la acea vreme un evident progres pentru o ţară precum România. Se lucra pe trei schimburi şi chiar dacă nu existau asigurate cele mai bune condiţii de muncă, oamenii munceau cu nădejde, îşi luau banii şi îşi asigurau traiul pentru ei şi familiile lor. Făceam maşini de spălat semiautomate, cu pulsator, cu încălzitoare pentru apă, dar şi maşini care nu încălzeau apa. Oamenii le cumpărau cu banii jos sau în rate, dar toată lumea dorea să aibă o maşină de spălat în casă”, a spus fostul angajat al fabricii din Cugir citat de cugirinfo.ro.
Uzină într-o uzină
Creşterea producţiei de maşini de spălat a avut loc după darea în funcţiune a noii hale în 1975. ”Se lucra într-un ritm extraordinar, pe trei schimburi, uneori chiar şi duminica. Devenisem o uzină într-o uzină. Făceam
lunar şi expediam în ţară peste 30.000 de maşini de spălat. A fost o perioadă în care am făcut export pentru Ungaria. Aveam locaţii de service organizate în toate judeţele ţării. În Bucureşti existau două asemenea puncte. Se făceau noi angajări de personal, astfel încât la un moment dat secţia număra peste 1000 de salariaţi”, a afiramt Ionică Heroiu (foto dreapta, cugirinfo.ro).
Acesta povesteşte pe scurt şi istoria maşinilor Automatic şi Diamant: ”Prin anul 1980, pe lângă maşinile cu pulsator, s-au introdus în fabricaţie maşinile de spălat automate, produs preluat după o licenţă italiană. Noul produs a revoluţionat fabricaţia de electrocasnice în domeniu şi a crescut interesul cumpărătorilor pentru această maşină, chiar dacă era cu mult mai scumpă. S-a început cu maşina Automatic, cu 12 programe şi s-a continuat cu Automatic super, care avea 16 programe. Se făceau câte 2.500-3.000 de maşini/lună. Uzina nu putea satisface sub nicio formă cerinţele pieţei, şi nu greşesc să recunosc că de multe ori se apela la pile pentru a face rost de o maşină automată. S-a continuat apoi cu maşinile automate Diamant 400, Diamant 550 T, dar cu toate astea, maşina de spălat automată se găsea tot mai greu”.
După 1989, activitatea intensă a mai durat 4-5 ani. Piaţa românească de electrocasnice a fost sufocată de maşini din import, iar maşinile de spălat „made în Cugir” au început să nu mai fie solicitate atât de mult de către cumpărători. Din lipsă de comenzi s-au ivit probleme legate de forţa de muncă şi s-a dat liber la concedieri. La fel s-a întâmplat şi cu secţia pentru maşini de cusut, astfel că după anul 2000, fabrica de electrocasnice a început să intre în agonie, şi ceva mai târziu, să-şi închidă porţile.
În 2004 s-au tras ”obloanele” la fabrica ”civilă”
În 2004 personalul fabricii de electrocasnice a fost disponibilizat. În acelaşi an, o societate comercială din Oradea (Santol Impex SRL) a închiriat linia de producţie de la UM Cugir şi timp de 4 ani, cu aproape 100 de angajaţi, a fabricat maşini de spălat Albalux, cu pulsator (aproximativ 100.000 de bucăţi) pe care le-a expediat în ţară, în mod special în judeţul Bihor. Linia de producţie de la Cugir a fost vândută şi transferată în 2009 la Oradea, la firma „Metalica”, fost partener de afaceri al firmei Santol. Timp de câteva luni, firma Metalica a mai produs 5.000 de maşini, până în martie 2010, însă pentru că nu a încasat banii, producţia a fost oprită. Disensiunile apărute între cele două firme, precum şi nehotărârea SC UM Cugir în legătură cu licenţa, au făcut ca maşina Albalux să nu mai poată fi produsă.
Maşinile de cusut erau realizate în două mari grupe: pentru folosinţă industrială şi pentru cea casnică. Pentru folosinţă industrială s-au fabricat maşinile din seria MCI, din 1946 şi până în 1974. Dintre maşinile de cusut casnice cele mai cunoscute modele au fost: ,,Casnica” (1948), ,,Casnica Super” (1955), ,,Ileana” (1959-1960), ,,Sanda” (1968-1972), ,,Iris” şi ,,Veronica”. Dintre acestea marca ”Ileana” a fost produsă şi vândută în numărul cel mai mare dintre toate.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
