Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, o vizită miraculoasă pe tărâmul cărţilor rare şi al astronomiei
0
Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia rămâne, după 220 de la înfiinţare, un veritabil muzeu al cărţilor rare. Edificiul adăposteşte şi aparatura originală cu care a funcţionat, până în 1849, observatorul astronomic.
„O bibliotecă e un ţinut vrăjit, un palat cu desfătări“, spunea John Lubbock. Dacă sunteţi adeptii spuselor sale, atunci la Alba Iulia găsiţi un astfel de tărâm vrăjit. Se cheamă Biblioteca Batthyaneum, fondată în 31 iulie 1798 de Ignàc Batthyàny (1741-1798), Episcop al Transilvaniei. Biblioteca era atunci doar o parte a fundaţiei culturale „Institutul lui Batthyani“ din Alba Iulia.
Comoara din Aula Magna
După mai bine de două secole de la înfiinţare, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia ramâne un veritabil muzeu al cărţilor valoroase. Deschiderea Bibliotecii spre publicul larg este stipulată chiar în testamentul lasat de intemeietor. Accesul se face în baza unei cereri (disponibila la sediul Batthyaneum, de pe strada Gabriel Bethlen, nr. 1, dar si pe pagina http://www.bibnat.ro) transmise conducerii Bibliotecii Nationale a Romaniei, in subordinea careia se afla institutia din Alba Iulia.
Imediat ce trece pragul instituţiei, vizitatorul este condus de un specialist al Bibliotecii pe o scară de marmură în spiral, până la nivelul al treilea al clădirii, unde se află Aula Magna, un adevarăt muzeu al cărţilor valoroase.
Aici, un covor roşu îi conduce paşii până în mijlocul încăperii, unde pe un pupitru tronează o copie după cel mai vechi codice medieval occidental anluminat (n.a. împodobit cu ornamente) din România, vestitul Codex Aureus. Manuscrisul este un fragment de evangheliar latin, scris pe pergament şi pictat cu cerneală de aur şi culori vegetale, în anul 810. Evangheliarul de la Lorsch, cum este cunoscut în literatura de specialitate din Occident, sintetizează într-o manieră superlativă performanţele caligrafice şi artistice ale Renaşterii carolingiene. Una dintre cele mai interesante pagini ale Codex-ului ni-l prezintă pe Iisus Pantocrator.
Biblioteca adaposteşte un exemplar al cărţii „Oratio Dominica“, publicată la Londra in 1700, care ne spune rugăciunea „Tatăl Nostru“ în 100 de limbi si dialecte. De remarcat că în exemplarul de la Alba Iulia se află şi două variante în Valachica şi Wallica (limba ortografiată greşit), altfel spus într-o perfectă limbă literară romanească.
Mobilierul care adaposteste comorile este alb ivoriu, cu decoratiuni gri. Laturile de nord şi sud ale Aulei sunt împodobite cu scene alegorice, în care sunt reprezentate două zeităţi: Minerva cu blazonul fondatorului în scut şi cu imaginea Cetăţii Eterne în fundal; respectiv Helios, în cvadrigă (n.a. car antic pe două roti, tras de patru cai înhămaţi unul langă altul), după bine-cunoscuta alegorie „Caii Soarelui”. În spatele carului antic este pictată chiar Aula Magna. Vizitatorul care calcă în Aula Magna descoperă un program iconografic complex, care trimite la prima funcţie a clădirii, de cult. Înainte ca episcopul să amenajeze aici institutul de cultură, clădirea a fost biserică trinitariană, ridicată între 1719-1738, în stil baroc târziu.
În încăperea din vecinatatea Aulei Magna se află bustul contelui şi episcopului savant Ignac Batthyany, cel care a lăsat umanităţii o comoară incomensurabilă, numita generic, Batthyaneum.
„Ignac Batthyany a fost un aristocrat, un ecleziast, savant, un pasionat şi erudite bibliofil, un istoric, dar înainte de orice, a fost un OM“, Doina Hendre Biro, şef birou Biblioteca Batthyaneum
Rafturile Aulei Magna adăpostesc cele mai importante colecţii de incunabule (primele tipărituri între 1450 si 1500) occidentale, aproximativ 80 la sută din cele existente în România. Biblioteca îşi datorează prestigiul naţional şi internaţional fondului de manuscrise care ilustrează o altă pagină de istorie a culturii transilvanene şi europene.
Observatorul astronomic
După ce am „gustat“ din Raiul, descris de Umberto Eco şi Jorge Luis Borges ca pe o Bibliotecă, am facut un pas astronomic, in Observatorul amplasat la nivelul al patrulea al clădirii, deschis în premieră publicului larg.
Era al treilea observator al vremii, după cele înfiinţate la Cluj Napoca şi Sibiu. Cel de la Alba Iulia se detaşa la capitolul aparatură, adusă din Anglia şi Austria. În cele două încaperi ale observatorului se păstrează aparatura originală folosită de astronomi formaţi la Viena şi Pesta.
Telescopul principal al observatorului a fost distrus, dupa un bombardament in anul revolutionar 1849. Deşi restaurat în anii următori, observatorul nu a mai putut funcţiona decât parţial, specializându-se pe cercetarea meteorologică. Este locul in care a functionat, mai bine de 100 de ani, cea mai veche staţie meteorologică din ţara noastră. Responsabili de bunul mers al lucrurilor au fost profesori de la Liceul Romano-Catolic din oraş. Unii dintre parametrii se înregistrau de trei ori pe zi, iar datele erau prelucrate şi publicate în lucrări de specialitate la Budapesta şi Viena.
În pardoseala încăperii centrale se pastrează linia meridianului, instalată în anul 1814. De pe peretele nordic al încăperii centrale „veghează“ blazonul Episcopului fondator, un pelican care-şi hrăneşte puii din propriul sange. Institutul Batthyaneum de la Alba Iulia a fost înfiinţat de prelatul Ignac Batthyany în urmă cu 220 de ani şi cuprindea biblioteca, observatorul astronomic şi o tipografie.
„Acest episcop cult şi cu vederi largi […] a crezut că va reusi să transforme Alba Iulia intr-o nouă Atenă a Transilvaniei, să îi readucă gloria de care s-a bucurat în vremea principelui Gabriel Bethlen”, nota istoricul Jakó Zsigmond, în urma cu peste un sfert de secol. (Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
