Asaltul de la Groşi, bătălia epică din Apuseni dintre partizanii anticomunişti şi securişti
0
Asaltul de la Groşi, o pădure în apropiere de Muntele Mare din Apuseni, a fost una dintre cele mai dure lupte dintre partizani şi securiştii comunişti. S-a întâmplat în 4 martie 1949 şi s-a soldat cu şapte morţi şi şase răniţi.
La Groşi şi-a stabilit cartierul general organizaţia condusă de fostul maior de armată Nicolae Dabija, care intenţiona să unifice sub comanda lui toate grupările anticomuniste din Apuseni, dar şi să-şi coordoneze acţiunile cu luptătorii din alte zone ale ţării.
Organizaţia era structurată după principii militare, fiind conceput un statut ce prezenta caracteristicile unui regulament militar, un program de instrucţie precum şi un jurământ ce trebuia depus de către toţi membrii aflaţi în tabără. Se redactase şi o proclamaţie-manifest ce trebuia multiplicată şi răspândită în mai multe zone ale ţării.
La începutul lunii martie 1949 în tabăra de la Groşi se aflau 25 de persoane, cele mai multe străine de zonă. Între timp, autorităţile aflaseră de grupul de partizani din apropierea comunei Bistra şi au întreprins imediat măsuri pentru anihilarea lui, Securitatea recurgând la presiuni şi şantaje asupra populaţiei locale. Locul a fost aflat de la un membru al organizaţiei, Ihuţ Avram din Bistra, care a fost arestat şi torturat, fiind folosit apoi ca şi călăuză în teren.
În dimineaţa zilei de 4 martie 1949, asupra taberei a avut loc atacul Securităţii, la care au participat două plutoane din cadrul Batalionului 7 de Securitate de la Floreşti - Cluj, alcătuite din circa 80 de soldaţi în termen, subofiţeri şi ofiţeri, şi mai mai multe cadre operative de la Serviciul Judeţean al Securităţii Poporului Turda (slt. Florea Sabău, plt. maj. Vociu Octavian, plt. maj. Pop T. Ioan, plt. maj. Cosman Gheorghe, plt. Pintilie Alexandru).
Foto: IICMER
Operaţiunea din teren a fost condusă de sublocotenentul Florea Sabău, iar întreaga acţiune a fost coordonată şi supravegheată de colonelul Mihai Patriciu, şeful Regionalei de Securitate Cluj, care se afla la Câmpeni, secondat de căpitanul Kovács Mihai, şeful S.J.S.P. Turda.
Tabăra partizanilor a fost împresurată şi atacată prin surprindere, confruntarea armată desfăşurându-se între orele 6,30 şi 8,30. În acel moment, în tabără se aflau 22 de persoane, dintre care trei femei. Alţi trei partizani (Ihuţ Traian, Selagea Nicolae, Clamba Iosif) erau plecaţi după alimente.
Doi dintre bărbaţi, Oniga Emil şi Bocan Iancu, foste cadre militare, erau infiltraţi de Securitate în rândurile partizanilor, însă acest lucru fusese dovedit şi era cunoscut de Dabija şi de alţi membri ai organizaţiei, care au propus să fie judecaţi ca trădători.
Trei securişti, ucişi în schimbul de focuri
În urma puternicului schimb de focuri în care s-a folosit armament de infanterie, grenade şi încărcături de trotil, au rezultat morţi şi răniţi de ambele părţi, iar cabana din lemn a fost incendiată. Din tabăra atacatorilor au rezultat trei morţi (serg. maj. Mateş I. Gheorghe, fruntaş Mărgineanu Gh. Marin, sold. Oană Gh. Traian) şi şase răniţi. Dintre partizani au fost ucişi prin împuşcare patru bărbaţi (Cigmăian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif, Mitrofan Lucian) şi o femeie, Maier Elena, soţia lui Maier Iosif.
Şase persoane au reuşit să spargă încercuirea şi să fugă, însă au fost capturate sau ucise ulterior (Dabija Nicolae, Scridon Ioan, Pascu Cornel, Câmpean Traian, Alexandru şi Traian Macavei). Alte nouă persoane, fără cei doi trădători, au fost arestate (Mihălţan Traian, Onea Titus, Raţiu Augustin, Opriţa Gheorghe, Moldovan Simion, Vandor Victor, Breazu Iuliu, Pop Alexandra, Buţuţui Viorica). Victimele din partea Securităţii au fost evacuate din teren în aceeaşi zi, odată cu obiectele, efectele, documentele şi armele recuperate din tabără şi de la partizanii morţi sau luaţi prizonieri.
Cigmăian Ioan, Decean Petru şi Mitrofan Lucian, trei dintre luptători ucişi în schimbul de focuri Foto: IICMER
A doua zi, în 5 martie, câteva cadre de la Biroul Securităţii din Câmpeni însoţite de 20 de soldaţi, de primarul, sanitarul şi şeful Postului de Miliţie al comunei Bistra şi de câţiva tineri aleşi din localitate, s-au deplasat la tabăra de la Groşi pentru a cerceta şi îngropa cadavrele partizanilor. Iniţial, trupurile morţilor au fost stivuite pe priciul din fundul adăpostului semiîngropat după care s-a încercat dislocarea şi surparea acoperişului peste ele, ceea ce nu s-a reuşit din lipsa uneltelor corespunzătoare.
Ca urmare, toate cadavrele au fost scoase afară şi depuse unele peste altele în magazia de alimente a taberei, care era amenajată într-o mică cavitate subterană, săpată şi acoperită cu grinzi de lemn cămăşuite cu pământ, după care structura superioară a fost prăvălită peste trupuri.
Anihilarea totală a grupării Dabija
La începutul primăverii, nişte ţărani care au trecut prin zonă au observat cadavrele aflate în descompunere şi au mai aruncat nişte pământ peste ele ca să fie ferite de animalele sălbatice. Acest loc este mormântul-cavou unde şi astăzi încă mai zac osemintele acelor oameni. Imediat după atacarea taberei şi anihilarea nucleului Frontului Apărării Naţionale - Corpul de Haiduci, au început arestările altor membri şi susţinători ai grupului din satele de munte sau de pe Valea Mureşului, dar şi în localităţi mai îndepărtate.
Osemintele celor cinci partizani ucişi au fost deshumate în 2015 Foto: IICMER
Prin trădarea unor ţărani, maiorul Dabija a fost capturat în 22 martie 1949 în cătunul Gârde din apropierea Bistrei. A fost anchetat în mai multe locuri, fiind judecat alături de mai mulţi inculpaţi de Tribunalul Militar din Sibiu. Împreună cu alte şase persoane a fost condamnat la moarte, toţi fiind executaţi la Sibiu în 28 octombrie 1949.
Zeci de oameni au fost condamnaţi la ani grei de închisoare, însă unii dintre ei, contrar hotărârilor judecătoreşti, au fost scoşi din penitenciare şi executaţi de Securitate prin împuşcare sau ştrangulare. Alţi membri ai grupării, care au scăpat la început de arestare, au fost urmăriţi permanent în perioada următoare, fiind în cele din urmă capturaţi, condamnaţi sau chiar ucişi în diverse împrejurări.
În august 2015, rămăşiţele pământeşti ale partizanilor ucişi la Groşi au fost deshumate în cadrul unei acţiuni organizate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Ulterior au fost înhumate, alături de osemintele altor partizani anticomunişti, în curtea unei biserici din Alba Iulia.
Se încarcă comentariile...
