Ambuscada din Apuseni, bătălia uitată a Revoluţiei de la 1848: cum au căzut ungurii în capcana românilor

Satul Presaca Ampoiului din comuna Meteş, Munţii Apuseni, a ”găzduit” în urmă cu mai bine de 150 de ani una dintre cele mai sângeroase bătălii între români şi maghiari. Peste 600 de unguri au murit atunci, după ce au încălcat armistiţiul încheiat cu românii. În memoria acestora a fost ridicat un monument, iar groapa comună în care au fost îngropaţi străjuieşte şi azi drumul ce traversează satul.

În gropa comună de la Presaca Ampoiului au fost îngropaţi cei care au murit în ambuscada din 23 octombrie 1849. Faptul că în zona a avut loc un eveniment istoric este marcat printr-un monument impunător ridicat în apropierea movilei de pământ. A fost construit de maghiari în 1898 în amintirea conaţionalilor căzuţi aici cu 50 de ani mai devreme. Nimic nu aminteşte însă că aici au căzut şi mulţi români, dar şi de faptul că la Presaca Ampoiului a avut loc una dintre cele mai importante victorii româneşti din timpul Revoluţiei de la 1848.

Terenul de la Presaca Ampoiului este propice pentru a organiza o ambuscadă, iar relieful e permis românilor să se apropie de maghiari fără a fi văzuţi. Astfel, ungurii au căzut în capcana românilor. Aici au avut loc, în noaptea de 23 spre 24 octombrie 1848, lupte între români şi gărzile civile maghiare din Zlatna, provocate de faptul că ungurii nu au respectat armistiţiul dintre cele două părţi. Armistiţiul se referea la părăsirea totală a zonei de către maghiari. În sat există şi o legendă care are legătură cu evenimentele de atunci: un copil maghiar ar fi scăpat din ambuscadă ascuzandu-se sub fusta unei românce din Presaca.

Ulterior, acesta a ajuns ministrul transporturilor în administraţia din Imperiul Austro-Ungar şi drept recunoştinţă a construit calea ferată de pe Valea Ampoiului, care leagă Alba Iulia de Zlatna. Tot el ar fi finanţat şi construcţia monumentului. Linia ferată îngustă a fost construită în jurul anului 1895. Monumentul de la Presaca Ampoiului are, aproape permanent, însemnele statului maghiar. Are cinci metri înălţime şi două inscripţii: PAX şi 1848-1898. Periodic, Ambasada Ungariei la Bucureşti trimite aici reprezentanţi, care depun o coroana de flori şi ţin o slujba în amintirea celor decedaţi în 1848. 

Ambuscada de la Presaca

Evenimentele de la Presaca sunt descrise într-un mod original în cartea publicistului şi istoricului Ion Rusu Abrudeanu „Moţii - calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit“, apărută în 1928: „În ziua de 23 octombrie, românii din regiunea Zlatnei, sătui de brutalităţi, bătăi şi închisori, după ce primiseră ordinul de desarmare al generalului Puchner, au şi plecat la Zlatna, pentru că să ia armele de la unguri. Ţinutul întreg este locuit numai de români şi chiar în Zlatna românii sunt în mare majoritate. Însă colonia de funcţionari, meseriaşi şi alţi maghiari, nemţi şi armeni, tocmai pentru că era mică, s-a îngrijit încă din primăvară ca să se armeze bine. Prefect al acelei regiuni era tânărul advocat Petre Dobra, numit numai de câteva zile, prin urmare nu avuse timp să armeze şi să disciplineze cetele. Câţiva tineri s-au pus în locul lor şi sosiţi la Zlatna au somat pe unguri să depună armele. După lungi parlamentari, se ajunse la învoială ca să se încheie un armistiţiu până după amiazi. Românii, încrezători în cuvântul dat, s-au risipit prin oraş, iar alţii rămânând pe loc şi-au scos merindele din desagă, începând să mănânce. Ungurii perfizi, profitând de acest lucru, şi-au călcat cuvântul atacând pe români, omorând mai mulţi dintre dânşii şi rănind pe alţii. În prima spaimă românii au fost scoşi din oraş, afară însă, reculegandu-se, s-au adunat din nou şi înverşunaţi şi clocotind de rasbunare s-au aruncat asupra ungurilor, cari, neputând să mai reziste românilor, au dat foc oraşului şi au luat-o la fugă. Ajunşi însă pe drum de români, şi anume în satul Presaca, la opt kilometri de Zlatna, au fost măcelăriţi aproape toţi. Scriitorii maghiari socotesc numărul conaţionalilor lor ucişi la Presaca la 640 capete“.

Avocatul Petru Dobra a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Avram Iancu. Împreună cu Ioan Buteanu şi Simion Balint, Petru Dobra a organizat la Zlatna, pe 9 aprilie 1848, prima întrunire a intelectualilor din Munţii Apuseni, în care a pus bazele organizării revoluţiei româneşti din această zona. În 3/15 mai 1848, Petru Dobra s-a aflat în fruntea românilor de pe Valea Ampoiului la Marea Adunare de la Blaj, unde a fost ales membru în delegaţia ce urmă să ducă la Viena "Proclamaţia" naţiunii române. A fost prins şi ucis, ulterior, la Abrud, în timpul unei busculade, de un comandant al armatei austro-ungare. 

Presaca Ampoiului este un mic sat ce aparţine din punct de vedere administrativ de comună Metes şi are în jur de 400 de locuitori. Este situat pe cursul răului Ampoi, la opt km de Zlatna şi la aproximativ 20 km de Alba Iulia. Principalele ocupaţii ale locuitorilor sunt agricultură şi creşterea animalelor. Satul are un relief de munte, spectaculos, pe teritoriul acestuia fiind două vârfuri de peste 1.000 de metri.