Alba: FOTO DOCUMENT Inundarea minelor de sare din Ocna Mureş. Trei dezastre în 100 de ani
0
Exploatarea minieră de sare de la Ocna Mureş a fost tot timpul în pericol să fie inundată de apele Mureşului. Motivul a fost apropierea galeriilor de albia râului. În urmă cu 100 de ani, o parte a galeriilor vechi au fost inundate de apa râului.
Alba.adevărul.ro a obţinut câteva fotografii document care arată galeriile surpate în Ocna Mureş, în urma inundaţiilor produse în 1912. Fotografiile sunt făcute după 1912, dar înainte de 1952, când a avut loc procesul de umplere al craterelor rezultate în urmă prăbuşirii galeriilor.
Mutarea albiei râului Mureş
Până la mijlocul secolului al XIX-lea râul Mureş curgea în imediata apropiere a masivului de sare. Din cauza pagubelor produse minelor de sare în timpul deselor inundaţii ale Mureşului, în anii 50 ai secolului XIX, albia Mureşului a fost mutată cu câteva sute de metri mai spre est.
Această decizie nu a fost suficientă pentru a îndepărta pericolul. În anul 1912 s-a produs o nouă inundaţie catastrofală a Mureşului, apele pătrunzând în unele dintre minele vechi, provocând surpări ale tavanelor acestora, cu apariţia la suprafaţa terenului a unor pâlnii şi cratere de mari dimensiuni care au afectat şi zonele locuite învecinate.
Pentru a se evita extinderea fenomenului d eprăbuţire şi la restul galeriilor, în anul 1952 s-a hotarât umplerea tuturor cavernelor si craterelor formate deasupra fostelor mine Romane, Iosif, Francisc, Ferdinand, Regina Maria şi Principele Nicolae, cu saramură concentrată. În acest scop, întreaga producţie de sare în soluţie obţinută în primul an de exploatare a celor 6 sonde din câmpul I subteran (1952-1953) a fost pompată în zonele prăbuşite, fapt care a dus la formarea unor extinse lacuri saline.
Catastrofa din 1978
În urma avariilor tehnice la mai multe sonde, în anii 70 ai secolului XX Salina Ocna Mureş n-a mai fost în stare sa furnizeze cantităţile necesare de sare în soluţie uzinei de produse sodice UPSOM din localitate. În această situaţie, s-a hotărât pomparea diferenţei de volum din lacurile de pe masivul de sare, umplute cu saramură concentrată, contravenind unui principiu elementar de protecţie a masivului de sare.
Acest lucru a dus la diluarea crescândă a concentraţiei apelor lacurilor, respectiv la dizolvarea treptată a peretelui de siguranţă dintre mina 1 Mai si lacul învecinat Iosif. În anul 1978 s-a ajuns la situaţia în care pilierul despărţitor dintre mina 1 Mai şi lacul Iosif (la nivelul orizontului de - 90 m) a cedat, iar apele s-au revărsat în camerele minei, pe care au inundat-o în întregime în câteva minute.
Minierii care lucrau în acel schimb s-au putut salva, ieşind la suprafaţă pe treptele puţului de aeraj. Această catastrofă minieră a dus la sistarea definitivă a exploatării sării în stare solidă la Ocna Mureş, după milenii de activitate aproape neîntreruptă.
Catastrofa din 2010
Tot exploatarea neraţională a saramurei din galeriile aflate la sute de metri adâncime, combinată şi cu alţi factori, a dus la catastrofa din 2010.
„Dezastrul de la Ocna Mureş a pornit de la un gol de aer format sub craterul care a luat naştere în urma prăbuşirii respectivului magazin”, a spus geologul Florian Zamfirescu, specialistul venit de la Bucureşti să analizeze situaţia de la Ocna Mureş. Deşi minele sunt părăsite, din galerii se extrage saramură cu ajutorul unor sonde. Acest gol de aer s-a format printr-o combinaţie de cauze.
„Printre acestea se numără evoluţia de-a lungul timpului a exploatării de sare, la care se adaugă incidentele care au avut loc în ultimii doi ani la cele două sonde, în urma cărora s-a infiltrat în sol apă dulce, saramură şi lichidul fluidizant, respectiv motorina, ce se foloseşte în procedeul de exploatare“, a spus geologul. O altă cauză importantă a fenomenului este, conform geologului, presiunea exercitată asupra galeriilor din subteran din care se scoate saramură.
„Pentru a se asigura circulaţia apei şi scoaterea saramurei din pâmânt se foloseşte o presiune foarte mare. Alternanţa dintre presiunea mică şi presiunea mare folosită în procesul de exploatare a dus la migraţiunea lentă a unor roci din zonele profunde spre suprafaţă“, a explicat Zamfirescu. În aceste condiţii, tavanul de roci al unei camere de unde se scotea saramură a cedat. Astfel, s-a format craterul şi apa sub presiune a ieşit la suprafaţă. Foarte probabil, catastrofa din 2010 va determina oprirea extracţiei de saramură de către societatea Salina.
Se încarcă comentariile...
