A început transhumanţa în Munţii Sebeşului: copiii au luat vacanţa şi pleacă cu părinţii să îngrijească oile peste vară

A început transhumanţa în Munţii Sebeşului: copiii au luat vacanţa şi pleacă cu părinţii să îngrijească oile peste vară

Ciobanii au început transhumanta spre zonele montane din Şureanu

În satele din Munţii Sebeşului, familiile de ciobani au început transhumanţa anului 2016. Copiii au intrat deja în vacanţă, având derogare oficială de la minister, şi urcă pe munte împreună cu părinţii, de unde se mai întorc doar la toamnă. Sute de familii din această zonă a judeţului Alba trudesc toată vara pentru a-şi câştiga traiul la stânele din vârf de munte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Transhumanţa este un obicei păstrat de mii de ani în această zonă a ţării. A pornit ca o necesitate de rentabilizare a creşterii oilor, odată cu mărirea numărului de animale din zonele premontane şi depresionare. Constă în deplasarea ovinelor, la ditanţe mai mici sau mai mari de 100 de km, în perioada de vară, după tuns, spre păşunile montane. Spre toamnă, oile sunt aduse din nou în sate unde sunt hrănite cu fân, coceni de porumb, frunzare şi cantităţi mici de concentrate.
 

Obiceiul ”La Porunci”

 
În Munţii Sebeşului, transhumanţa începe imediat după Paşti când are loc obiceiul ”La Porunci”. Cea mai cunoscută reprezentare a acestuia are loc în satul Loman, din comuna Săsciori, locuit în majoritate de familii de ciobani. Oamenii din trei sate de munte se adună, în a doua zi de Paşti, pentru a stabilii detalii legate de transhumanţă şi alte activităţi din perioada anului. Obiceiul are loc încă în fiecare duminică, atunci când se adună cam 150-200 de persoane, dar în a doua zi de Paşti numărul celor care coboară în Loman din aşezările răsfirate cu gospodării risipite se dublează. 

Plecatul şi coborâtul oilor sunt marcate la Loman prin manifestări cultural-tradiţionale
 
„În fiecare duminică, după ce se termină slujba la biserică, gospodarii din cele trei sate, Loman, Pleşi şi Tonea, se adună la «porunci». Ele au apărut ca o nevoie de comunicare, fiindcă pe vremuri nu aveau altă posibilitate. Venea lumea la «porunci» şi se informa despre tot ceea ce era nou în sate”, afirmă viceprimarul comunei Săsciori, Nicoae Stănuş, originar din Loman.
 
Acesta explică în ce constă obiceiul din a doua zi de Paşti: ”Vine foarte multă lume, fiindcă se discută multe probleme, cum ar fi urcatul animalelor în «partea a doua», adică într-o zonă în care, după 15-20 mai, se mută sătenii cu animalele. Acolo stau o lună de zile, după care urcă în păşunile alpine, unde stau o perioadă de trei luni, după care coboară iarăşi, tot în «partea a doua». Aici stau o lună şi coboară apoi jos în sat”. Oile şi vacile merg pe drumul mioarelor Loman - Cruci - Cărări până în zona Vârfului Şureanu, la aproape 2.000 de metri altitudine. În a doua zi de Paşti se stabileşte tot programul de la transhumanţă, dus-întors, de la 15 mai până la sfârşitul lunii septembrie.
 

Vacanţă cu ”derogare” pentru copii

 
A doua etapă din pregătirea transhumanţei este vacanţa copiilor. Elevii din aceste sate au luat vacanţa de vară în 23 mai 2016, pentru a putea pleca împreună cu părinţii sus pe munte. Preşcolarii şi şcolarii din Loman, Pleşi şi Tonea , comuna Săsciori, şi Purcăreţi şi Strungari, comuna Pianu de Jos, au avut în 20 mai festivitatea de încheiere a anului şcolar. În total este vorba despre 157 de copii care au plecat în vacanţă mai repede decât ceilalţi elevi din sistemul de învăţământ. La fel, în toamnă, tot cu aprobare oficială de la minister, aceşti copii încep şcoala în data de 1 octombrie. 

 
Prima oprire a turmelor de oi este în zona Cruci – Cărări, la circa 1000 de metri altitudine. Stanele înşirate una lângă cealaltă găzduiesc familiile de ciobani. Viaţă la stâna nu este deloc uşoară. În timp ce copiii de la oraş stau toată ziua pe tablete şi calculatoare, aici cei mici lucrează cot la cot cu adulţii. Aşa au trăit şi părinţii şi bunicii acestor copii. Rareori un membru al familiei îşi face un rost departe de casă, în alt domeniu decât oieritul.
 
”Pe dealurile astea, dacă nu ai animale, nu ai nimic. Nădăjduim că şi ei vor urma după noi şi de asta ne trudim să inmulţim oile”, spune Ilie Gavrilă, un cioban în vârstă de 50 de ani care se ocupă cu oieritul de când se ştie. Mama acestuia, Elisabeta Gavrilă, are peste 70 de ani. ”Aşa m-am pomenit de mică şi aşa mi-am crescut şi nepoţii”, afirmă femeia. 
 
După circa o lună de zile de stat în zona premontană, ciobanii urcă cu turmele de oi sus pe muntele Şureanu unde vor sta până la începutul lunii septembrie. Zăpada se va topi şi la altitudinea de aproape 2000 de metri, iar animalele au cu ce să se hrănească. Peste vară, ciobanii vor prepara vestita brânză de oaie. O parte o vor folosi în gospodărie, iar ceea ce le va prisosi vor vinde. 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările