Verona şi Padova, două chipuri ale dragostei

Cele două oraşe ilustrează, prin artă şi poveştile care le-au făcut celebre, frumuseţea perenă a iubirii. Supranumită „Porta d’Italia“, Verona seduce prin multitudinea copleşitoare de opere de artă, palate, vestigii romane, dar mai ales prin aura iubirii nemuritoare dintre Romeo şi Julieta...

În curtea forfotind de turişti a casei Julietei, statuia tinerei fete priveşte parcă melancolic spre alte lumi, având partea dreaptă a bustului lustruită de atingerea a nenumărate mâini („pentru noroc în dragoste"). Are aerul femeii care, cunoscând beatitudinea, dar şi amarul dragostei, vorbeşte prin tăcerea ei despre adevărul acelei puteri „ce mişcă sori şi stele", iar împrejurul ei lumea se învârteşte cu trecătoarele ei glorii. Peretele plin de mesaje de dragoste este dovada concretă  legăturii dintre legendara poveste shakespeariană şi realitatea fiecărui om.

La Verona, dragostea este şi o discretă istorie a frumuseţii. Dincolo de muzee şi de statui, despre iubirea de frumuseţe vorbesc ziduri vechi, faţade pictate sau icoane ale Madonnei conservate pe clădiri. Verona splendidelor vestigii romane sau a uluitoarelor frumuseţi renascentiste, Verona shakespeariană şi dantescă, Verona de savurat alături de un om drag, descoperindu-i locurile şi poveştile: Piazza delle Erbe, sub privirile zeilor romani de pe baroca bijuterie Palazzo Mafei, adăpostind târgurile de condimente, produse tradiţionale, măşti veneţiene şi obiecte de artă din sticlă de Murano... 

Arena romană, a treia ca mărime din fostul Imperiul Roman, splendida Biserică San Zeno, Grădina Giusti, cu labirintul şi statuile sale, realismul copleşitor al picturilor din Sala Morone (Biblioteca Sagramoso), cea mai mare concentraţie de vestigii romane, după Roma... Păşiţi agale prin Verona, respiraţi tihnit, nesubjugaţi de stereotipuri, dar seduşi de seninătatea iubirii invincibile şi frumuseţea ridicată de mâna omului.

Oraşul Sfântului Anton

La 60 de kilometri de Verona şi la 30 de kilometri de Veneţia, Padova emană o frumuseţe blândă. O oază de tihnă, „întâlnirea dintre frumuseţe şi spiritualitate", poate fără strălucirea subtilă a Veronei sau nostalgia Veneţiei, dar oferind poveşti învăluite parcă de aura de seninătate şi de bucurie care caracterizează spiritualitatea Sf. Anton de Padova.

Bazilica Sfântului impresionează, dincolo de frumuseţea ei artistică, prin oamenii care se reculeg aici, purtând pe umeri toate problemele lumii, dar şi toată speranţa credinciosului sau pur şi simplu a omului disperat până la mormântul Sfântului.

În muzeul bazilicii se găsesc splendide obiecte de artă şi de cult, dar şi nenumărate tăbliţe votive: P.G.R. - „per grazia ricevutta", ca mulţumire pentru rugăciunile ascultate. Poţi crede sau nu, însă nădejdea şi recunoştinţa de aici sunt dovada dragostei alinătoare pe care Sfântul o emană, pentru mulţi, peste secole. Comerţul bine organizat cu obiecte religioase poate părea mundan în comparaţie cu simplitatea celebrului frate franciscan.

Însă cel care vine să simtă locul, să uite de timp şi apăsări în linştea senină a bazilicii sau în zâmbetul amabil al franciscanilor români (care se bucură de vizitatorii compatrioţi) nu va pleca cu sufletul gol. Padova are însă şi alte surse de încântare: vinurile de Luxardo (comandate şi de Casa Albă), respiraţia largă a celei mai mari piazza din Italia, Prato del Valle, cu al său inel de apă şi cu statui splendide, Grădina Botanică, creată în 1545 pentru a cultiva plante exotice şi de leac, astăzi în patrimoniul UNESCO, observatorul astronomic La Specola şi ceasul astronomic de pe Torre  dell' Orologio, celebra Caffe Pedrocchi, de ale cărei deserturi se îndrăgostise Stendhal, Palatul Justiţiei, între Piazza delle Erbe (Piaţa de Mirodenii) şi Piazza delle Frutte (Piaţa de Fructe), găzduind sala cu cel mai lung acoperiş nesusţinut din Europa.

Frumuseţea dragostei, erotice sau spirituale, şi reflectarea ei în artă şi istorie - Verona şi Padova, două file ale aceleiaşi poveşti, a cărei continuare o spune Veneţia.

La Verona şi Padova, cu Cristina Enescu 

Cristina Enescu este licenţiată în Studii Culturale Europene şi Comunicare şi Relaţii Publice, având şi un masterat în Management de proiect. A lucrat în proiecte europene şi ONG-uri în domeniul social, precum şi ca manager de proiect în domeniul traducerilor. A învăţat 12 ani la Şcoala Germană, dar este pasionată şi de spaniolă, şi de italiană. Iubeşte teatrul, literatura, opera şi tangoul argentinian, pe care îl ascultă şi dansează de câţiva ani.

Este un călător pasionat atât pentru plăcerea de a vedea alte locuri şi obiceiuri, cât şi pentru a participa la diferite evenimente de tango din ţară şi străinătate. A mai scris articole despre istoria tangoului argentinian (revista „Historia"), Praga („Adevărul Literar şi Artistic") şi medicina naturistă.

Nu rataţi!

Festivalul Sfântului Valentin de la Verona, al cărui motto spune „Dacă iubeşti pe cineva, adu-l la Verona", sau Carnavalul Găluştelor din acelaşi oraş, care găzduieşte şi un carnaval anual, în luna martie.

La Verona, iunie este luna operei, gen preaslăvit printr-un cunoscut festival, iar iulie este luna jazzului, care are, şi el, un festival.

În perioada aprilie-mai, la Castelul din Este, Padova, are loc Festivalul Florilor, o feerie pentru orice iubitor al naturii şi al poveştilor.  În iunie, Padova îl preaslăveşte pe Sfântul Anton prin manifestări speciale, care se desfăşoară în paralel cu parade medievale.