Turismul de incoming în România în 2020. Prima parte

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Hotel Intercontinental

Eforturile României de a deveni o atracţie turistică pentru turiştii străinii, în special cei din Europa de vest, au început încă din anii `60. Industria de turism devine atunci una din axele strategice de atragere a valutei forte, o resursă prohibitivă în spatele cortinei de fier.

Lucrurile însă erau departe de a fi uşor de demarat, interesul vesticilor pentru România fiind modest şi legislaţia neîncurajând călătoriile turistice din exterior.

Nici premizele de dezvoltare nu erau foarte optimiste, infrastructura şi obiectivele turistice naturale şi culturale fiind departe de anvergura altor destinaţii Europene. 

După o serie de încercări pe cont propriu şi beneficiind de un grad de independenţă mai mare faţă de Moscova, la finalul anilor `60 România solicită consiliere occidentală vis-a-vis de dezvoltarea acestei industrii emergente.

Printre rezultatele cele mai notabile ale acestei campanii sunt construirea Hotelului Intercontinental şi a litoralului românesc, lansate în exploatare la începutul anilor `70. În paralel cu dezvoltarea infrastructurii, sunt formate resurse umane pe model occidental, vorbitori de limbi de circulaţie internaţională.

Până în anii `90 turiştii străini sunt răsfăţaţi în hoteluri unde calitatea serviciilor, dar şi tarifele, erau mult peste standardele la care aveau acces oamenii muncii de la sate şi oraşe. 

După `90 are loc o implozie a rezultatelor obţinute după 20 de ani de eforturi de atragere şi fidelizare a turiştilor străini în România. Calitatea serviciilor scade dramatic, iar infrastructura nu mai beneficiază ani de zile de mentenanţă.

Cum a evoluat activitatea de turism de incoming după acest moment

A la finalul anilor `90 apar primele iniţiative private în zona turismului de incoming în România, acestea aparţinând celor care aveau know-how dobândit în vechiul sistem, în care industria de turism era politică de Stat.

Cel mai elocvent exemplu este Karpaten, o firmă autohtonă specializată pe preluarea turiştilor străini care coborau cu vaporul pe Dunăre şi acostau la Tulcea. 

Beneficiind de un flux constant de clienţi, ba chiar în creştere abruptă după 2010, compania şi-a dezvoltat constant flota de şalupe de acces pe Dunăre, dar şi cea de microbuze şi autocare, prin care turiştii aveau acces la principalele atracţii turistice din România. Ulterior Karpaten a construit şi propriile unităţi de cazare, devenind un cel mai mare furnizor de servicii de turism de incoming din România.

Cum a reuşit să se dezvolte atât de bine Karpaten în condiţiile în care publicul ţintă reprezintă un procent infim din turiştii străini sosiţi în România? Răspunsul este lipsa de concurenţă în turismul de incoming de pe Dunăre în sectorul românesc

Politica de investiţii şi diversificarea serviciilor a ţinut pasul cu volumul în creştere de turişti acostaţi la Tulcea. Lucrurile însă s-au schimbat dramatic în acest an. În acest sezon (mai – septembrie) Karpaten a avut 0 zile lucrate. Flota de maşini şi şalupe a rămas imobilă, generând nu venituri, ci costuri.

Reprezentanţii firmei sunt rezervaţi când vine vorba de relansarea activităţii în 2021, aşteptându-se în cel mai bun caz la o activitate mult scăzută sub nivelul anului 2019.

Va urma ...

Bibliografie: Competition in Socialist Society, Editura Routeledge, 2014

Capitolul 6, Hotel Intercontinental in Bucharest, competitive advantage for socialist tourism industry in Romania, by Elena Dragomir

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite