România: 10 ani de turism în UE

Mediafax FOTO Bogdan Baraghin

Niciun om raţional nu se aştepta ca aderarea la Uniunea Europeană să genereze minuni peste noapte. Aşa cum nici căderea comunismului nu a adus prosperitate peste noapte, dimpotrivă. Este firesc ca rezultatele să se vadă în timp, după o perioadă dificilă, de transformare şi de adaptare la alte reguli.

Mă plimbam, în preajma Crăciunului, prin centrul Bucureştiului şi observam că mai mult de o treime din trecători vorbeau în alte limbi: engleză, germană, greacă, italiană, spaniolă, franceză... O mare parte erau turişti, se vedea cu ochiul liber. De asemenea, dacă mergi la obiective turistice precum Castelul Bran sau Castelul Peleş, vezi autocar după autocar, cu turişti străini. Până şi pe Litoralul nostru, considerat până mai ieri necompetitiv la nivel internaţional, au început să vină turişti de unde nu ne aşteptam: din Israel, din Polonia şi din alte ţări pe care le pierdusem de mult timp...

Este o realitate: România a cunoscut cea mai puternică dezvoltare a turismului post 1989 (dar înainte vorbeam de alte realităţi globale şi de un sistem centralizat) după aderarea la Uniunea Europeană. Şi aici mă refer atât la incoming, deci la turismul receptor, la primirea turiştilor străini, cât şi la outgoing – turismul emiţător.

Turismul de outgoing a „explodat” imediat după 1 ianuarie, o dată cu dreptul cetăţenilor români de a călători liber, în spaţiul UE, doar pe baza actului de identitate. Au crescut mult cererile pentru city break-uri sau pentru sejururi în state ale UE, precum Spania, Italia, Austria, Marea Britanie etc. Aspectul psihologic, de a prezenta doar buletinul de identitate, pe care, în mod normal, îl purtăm permanent asupra noastră, a determinat din ce în ce mai mulţi români să călătorească în Europa. Asta deşi aveam libertatea de a călători fără vize încă din 2002.

Pe de altă parte, alte ţări non-UE au eliminat vizele sau au facilitat obţinerea lor, datorită noii calităţi a României, de membru UE.

Pe de altă parte, cel mai important, România s-a poziţionat, pas cu pas, ca o destinaţie turistică pe harta Europei, calitatea de membru UE conferindu-i încredere. E altceva când eşti destinaţie turistică, dar în acelaşi timp şi stat membru UE şi NATO. Ţara noastră a căpătat, pas cu pas, chiar un statut de ţară sigură. A contat mult şi faptul că Sibiu a avut, în 2007, calitatea de Capitală Culturală a Europei.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2007, primul an în care România a avut calitatea de membru UE, în structurile de cazare din ţara noastră au sosit 1,55 de milioane de turişti străini, în creştere cu 12,4% decât anul precedent. Atenţie, mă refer la turiştii reali, cei cazaţi în hoteluri, vile, pensiuni, nu la vizitatori sau la cei care doar au tranzitat ţara noastră. În 2016, numărul turiştilor străini pentru primele 10 luni este de 2,161 de milioane, în creştere cu 10,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Deci, cifra finală se va apropia de 2,5 milioane. Nu este o cifră enormă, dar peste noapte nu se pot face minuni în turism, ca în niciun alt domeniu economic, iar în ultimii ani, turismul românesc a crescut, pas cu pas. Să nu uităm că şi România a fost afectată de criza economică globală, turismul, atât extern, cât şi intern, intrând în declin în perioada 2009-2011. Însă revenirea a fost puternică, cu creşteri constante, de la an la an.

Pot spune că, după 10 ani de UE, 2016 a reprezentat anul incoming-ului pentru România, respectiv cel mai bun an după 1990. A fost un an de salt global: număr mai mare de turişti, noi pieţe şi noi parteneri.

România a devenit din ce în ce mai cunoscută ca destinaţie, iar multe companii aeriene au mărit numărul de curse sau au introdus curse, către şi dinspre alte ţări ale Uniunii Europene. Putem spune că Bucureşti, de exemplu, a devenit deja destinaţie de city break.

Nu în ultimul rând, România a avut acces la fondurile europene, care au sprijinit, direct sau indirect, turismul. Se putea mult mai bine, însă oricum, prin accesarea de fonduri europene au fost renovate hoteluri, au fost calificaţi oameni, au fost amenajate pârtii de ski, au fost restaurate centre istorice ale unor oraşe cu potenţial turistic, au fost modernizate aeroporturi. Turismul românesc a avut, la un moment dat, un fond de promovare foarte mare, de 72 de milioane de euro, dedicat creării brandului turistic al României. Din păcate, o parte din această sumă a fost returnată, neputând fi alocată din cauza lipsei de proiecte viabile.

În concluzie, clar, turismul românesc a evoluat. Dar marea dezvoltare poate începe de-abia acum, după 10 ani de UE. Până acum s-a creat cadrul dezvoltării iar românii au început să capete încredere în propria ţară. Însă avem nevoie de un proiect viabil de ţară şi în domeniul turismului. Salut reînfiinţarea unui Minister al Turismului, indiferent de partidul sau de partidele care stau în spatele unei asemenea propuneri. Avem nevoie de o politică a turismului.

România are nevoie de un buget de promovare mult mai mare, de minim 15 milioane de euro anual, nu de 2 milioane, cât a avut anul trecut. Este ruşinos: când turismul aduce ţării noastre circa 2 miliarde de euro, i se alocă doar unu la mie buget de promovare! Nu există nicăieri vreo firmă respectabilă care să aloce promovării doar atât şi să se mai aştepte şi la rezultate bune. Pe de altă parte, avem nevoie de un ministru al Turismului sau de un lider al unei Autorităţi care să stea la masa Guvernului şi să nu mai fie a cincea roată la căruţă. Un ministru care să comunice permanent cu reprezentanţii mediului de afaceri şi să ţină cont de părerile organizaţiilor profesionale şi ale profesioniştilor din domeniu.

România este pe val din punct de vedere al turismului. Dar încă face pluta, în direcţia bună, e drept, în loc să înoate cu viteză. Sunt în stare să pun un pariu, cu mine însumi, în primul rând, că dacă se vor aplica aceste măsuri, România va ajunge o destinaţie turistică de top în cel mult… încă 10 ani.