REPORTAJ „Las Vegasul“ Caucazului. Cum au reuşit georgienii să construiască, la Batumi, cea mai frumoasă staţiune de la malul Mării Negre

REPORTAJ „Las Vegasul“ Caucazului. Cum au reuşit georgienii să construiască, la Batumi, cea mai frumoasă staţiune de la malul Mării Negre

FOTO MARE 123 RF Fotografii: Iulian Anghel (Batumi)

Pe malul de est al Mării Negre, în ultimii zece ani, Batumi a devenit un oraş-staţiune modern, o adevărată perlă a Georgiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Te-ai săturat de aglomeraţia de pe litoralul românesc? Nu-ţi place turismul culinar din all-inclusive-urile turceşti, ţi se pare prea plictisitoare Grecia, iar Italia, Franţa şi Spania sunt departe şi scumpe? Atunci, de ce nu încerci ceva nou?
Spre exemplu, Georgia, adică ţara de dincolo de Marea Neagră, un tărâm încărcat de istorie şi binecuvântat cu nişte minuni ale naturii de care localnicii nu-şi bat joc. Ba din contră, dezvoltarea şi modernizarea sunt factorii care au atras anul trecut 3,5 milioane de turişti străini într-o ţară care are mai mult doar cu 500.000 de locuitori. E ca şi cum România ar primi 18-19 milioane de străini, deşi anul trecut, chiar şi cu o creştere de 10%, numai 11 milioane de turişti de afară ne-au călcat graniţele.


Georgia, fostă republică sovietică şi ţara care l-a dat omenirii pe Stalin, este una dintre destinaţiile şic ale momentului, mai ales în rândul celor care nu umblă la costum şi nu schimbă două ţinute pe zi. E ţara în care tinerii coboară din avion cu rucsaci uriaşi în spate şi pleacă precum nişte melci să o descopere pas cu pas. Un amestec între civilizaţia orientală, influenţa masivă turcească şi cea rusă, impusă câteva zeci de ani buni de orânduirea sovietică. Dincolo de toate astea, Georgia mileniului trei este o ţară care vibrează, cu multiple posibilităţi de distracţie, o ţară în care se mănâncă şi se bea bine, şi, poate argumentul decisiv pentru cei care merg acolo, o ţară ieftină. Cu nişte preţuri, care adesea par ireale.

Sprea Batumi, via Kutaisi

Am experimentat un weekend prelungit la Batumi, al doilea oraş al ţării, cu o populaţie de 120.000 de locuitori, transformat spectaculos în ultimii zece ani, din dorinţa fostului preşedinte Miheil Saakaşvili, de a le oferi georgienilor o staţiune la malul Mării Negre aşa cum vedea pe timpul URSS-ului doar în vederile occidentale. Reţeta a fost extrem de simplă şi deloc costisitoare. Zbor impecabil Wizz Air Bucureşti-Kutaisi, două ore fără zece minute (prima rută directă cu Georgia, curse de trei ori pe săptămână), cu preţul biletului undeva pe la 250 de lei (dacă îl iei din timp, poţi prinde şi cu 69 lei per segment). Aterizarea se face pe un aeroport mic, care are avantajul că nu e aglomerat. Georgienii au corelat fiecare avion care aterizează cu cel puţin un microbuz care pleacă spre cele două destinaţii importante ale ţării: Batumi (pe litoral, două ore) şi Tbilisi (capitala, şase ore). În aceste condiţii, transferul a fost foarte simplu. În termeni logistici: două ore şi 5 euro. Condiţii decente, mai puţin aerul condiţionat de tip „geamuri larg deschise“. Nu ştiu exact care e motivul, dar au fost destule locuri în Georgia în care am observat că oamenii sunt zgârciţi cu aerul condiţionat, deşi în iulie şi august, cele mai călduroase luni din an, ziua se înregistrează relaxat 40 de grade Celsius.


Drumul de la Kutaisi la Batumi nu e fascinant, ba din contră, pare o întoarcere în timp. Trece prin tot felul de sate care par părăsite, capre şi vaci pasc lângă carosabil, multe maşini mari şi vechi, gen Tatra, abandonate, praf mult. Sunt clişee care te duc cu gândul la războiul de cinci zile, care a avut loc în august 2008, când Georgia a încercat să se impună în teritoriile separatiste Osetia de Sud şi Abhazia, dar a fost spulberată de invazia Rusiei. E o rană grea şi destul de recentă pe mândria georgienilor autentici, care ştiu însă că Rusia n-are chef de joacă atunci când vine vorba despre pierderea influenţei în fostele republici sovietice. Oricum, în Georgia numai despre război să nu vorbeşti, că nu-i va cădea bine nimănui.

Oraşul vechi e ca un bazar turcesc

Pe marginea drumului se vând pepeni de dimensiuni generoase şi foarte multă miere. Şoseaua aduce cu un drum judeţean de la noi, se circulă destul de haotic, dar ţinând cont că e vorba doar de două ore, nu pare chiar o operaţie pe creier să rezişti pănă la destinaţie. Când răbdarea începe să-ţi gâdile neuronii, de după câteva dealuri şerpuite de nişte serpentine plăpânde, apare Batumi, cu o perspectivă spectaculoasă, dominată de construcţii cu arhitectură futuristă. Intrarea în oraş se face însă prin oraşul vechi, care arată ca orice oraş oriental. Nici n-ar avea cum să fie altfel, ţinând cont că graniţa cu Turcia este la 20 de kilometri. E o îngrămădeală de nedescris, plin de cazinouri obscure în faţa cărora sunt tarabe la care se vând tot pepeni, dar şi seminţe ori ţigări la bucată. Cerşetori grămadă, blocuri unde rufele se usucă pe sârme legate între ele, maşini multe şi vechi, microbuze cu uşile deschise. N-ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva ai ales greşit destinaţia ori te-ai pripit când ai ales Georgia. Poţi spune că e interesant doar dacă suporţi genul ăsta de organizare. Adică haosul de tip bazar.

Una dintre cele mai spectaculoase promenade

Vechiul Batumi nu prevesteşte nimic din ceea ce se află la marginea lui. Adică oraşul nou, de fapt staţiunea propriu-zisă, care se deschide imperial acolo unde aerul de mahala dispare ca prin minune, lăsând loc unui bulevard spectaculos, unei faleze care se întinde pe câţiva kilometri buni, peste zece, într-un aer civilizat şi modern, cu nişte imobile impresionante, probabil cele mai moderne din Caucaz. Totul străluceşte de curăţenie, de la parcurile şi grădinile care sunt despărţite doar de o alee de plajă şi până la restaurantele şi terasele cu mâncare specific georgiană, foarte apreciată de gurmanzi.

Khachapuri (plăcintă tradiţională umplută cu brânză locală şi ouă, de multe ori făcută în formă de barcă) e piesa de rezistenţă a bucătăriei locale, iar chuchkhela (nuci sau alune trecute prin suc de fructe şi puţină făină şi prinse într-un înveliş lunguieţ) – desertul preferat. Se poate mânca însă orice, de la peşte şi fructe de mare, la supe şi salate ori fripturi uriaşe de vită în sosuri foarte gustoase. O masă îmbelşugată nu depăşeşte 10 euro, pentru că aşa cum am mai spus, Georgia este o ţară ieftină. Batumi are şi două restaurante McDonald's, unul dintre ele fiind o construcţie cu arhitectură destul de SF, dar să mergi în Georgia şi să mănânci la McDonald's e ca şi cum te-ai duce la Opera din Viena să-l aculţi pe Guţă.

Statuia Iubirii, Alphabet Tower, The Ferris Wheel şi Chacha Tower sunt câteva dintre construcţiile inedite înşirate de-a lungul promenadei, unde seara au loc spectacole cu dansatori şi muzică, iar comercianţii îşi expun suvenirele pe tarabe.

Cazinouri pentru viciile turiştilor

Batumi are o viaţă tumultuoasă de noapte, iar localnicii se laudă spunând că este Las Vegasul acestei părţi de lume. De vină sunt sistemul de iluminat şi clădirile impunătoare ale marilor lanţuri hoteliere, dar şi sălile de jocuri, pe care ei le numesc pompos cazinouri, deşi titulatura e mai mult decât mărinimoasă raportat la ce se întâmplă în adevăratul Vegas. Totuşi, se întâmplă adesea să vezi parcaţi în faţa lor bolizi precum Jaguar, Ferrari sau Lamborghini, nu neapărat cu numere georgiene. Explicaţia e simplă. Batumi e foarte aproape de Turcia, unde cazinourile sunt interzise, iar turcii care au chef să-şi
cheltuiască banii nu au decât să-i lase în Las Vegasul georgian. La fel şi azerii, armenii sau iranienii. Georgia e o ţară creştină şi destul de conservatoare, în care copiii stau cu părinţii până la căsătorie, iar fetele nu se dăruiesc decât în noaptea nunţii, dar asta nu îi împiedică pe georgieni să exploateze banii celor care vin să-şi hrănească viciile din locuri în care acestea sunt interzise.

Plaja e cu pietre, dar bine amenajată

Natura n-a fost chiar generoasă cu ţărmul de est al Mării Negre, unde nu sunt plaje cu nisip. E poate singurul lucru care umbreşte litoralul georgian, dominat de pietre, prin care greu răzbate un nisip negru şi fin. Chiar şi aşa, plajele sunt însă pline, iar preţurile, derizorii. Un şezlong cu umbrelă e 7 lei, berea – 3 lei, paharul de vin – 4 lei. Autorităţile au amenajat zone speciale de plajă cu nisip, unde se află terenuri de volei şi fotbal, dar şi de rugbi. Da, se joacă rugbi pe nisip, ceea ce explică pe undeva şi de ce Georgia a ajuns o naţională respectabilă în acest sport, calificată direct la turneul final al Campionatului Mondial, de la anul, din Japonia.

Posibilităţile de distracţie în Batumi sunt nenumărate. Poţi inclusiv să te plimbi cu elicopterul şi să admiri de sus litoralul Mării Negre, la un preţ care să nu-ţi strice vacanţa. Din oraş se fac multe excursii, de o zi sau chiar mai multe. Agenţiile abundă în oferte de tot felul, dar dacă eşti iubitor de natură, o variantă la îndemână şi care nu trebuie ratată este Grădina Botanică (în jur de 5 euro intrarea), aflată la zece kilometri, care oferă nişte privelişti absolut minunate spre Marea Neagră. ;

Stalin, idol în satul lui

La câteva ore de mers de Batumi în direcţia Tbilisi, este localitatea Gori, în care s-a născut Stalin. Iosif Visarionovici, pe numele său real Ioseb Besarionis Dze Jugaşvili, e hulit peste tot, mai puţin în satul natal, unde se află şi un muzeu în care a fost conservată casa părintească. Conform spuselor unui ghid local, locuitorii din Gori încă mai cred că Stalin a fost un dar de la Dumnezeu pentru omenire şi că nimic nu ar fi fost posibil în Rusia fără el. Toate magazinele cu suvenire, inclusiv cele din Batumi sau Tbilisi, vând statuete cu chipul fostului conducător al URSS. 

Vinul are soiuri exclusiv made in Georgia 


Vinul e un adevărat cult în această ţară. Georgienii susţin că ei au inventat vinul, armenii la fel. Vorba unui hâtru, posibil să se fi inventat undeva la graniţă. În Georgia se bea de zece ori mai mult vin decât bere, iar toate magazinele oferă degustări de vinuri. 90 la sută dintre vinurile georgiene sunt soiuri care se produc doar aici şi nu pot fi găsite în alte zone ale lumii. Extrem de apreciate sunt soiurile Saperavi (roşu) şi Tsinandali (alb). Georgia exportă enorm în Japonia şi în Rusia, producţia de vinuri fiind o afacere profitabilă, îndeosebi după ieşirea din blocul comunist. O sticlă de vin bun nu depăşeşte 4 euro, iar una de top e cam 10 euro.

Limba rusă, la putere

Moneda naţională a ţării este lari georgian (1 euro este 2,8 GEL). Există foarte multe case de schimb, iar în unele locuri (nu foarte multe) se poate plăti şi cu cardul. Principala bancă a Georgiei asigură servicii şi din nişte dubiţe parcate în zonele strategice ale oraşului.

Viteza internetului este destul de bună, în special la hoteluri. Nu găseşti internet public sau la terase, dar se pot cumpăra cartele (10 lari cu 2 GB de net).

Locuri de cazare sunt destule în Batumi, atât la hoteluri, cât şi la pensiuni. În oraşul vechi preţurile (20-30 de euro o cameră decentă) sunt mult mai mici decât în oraşul nou, dar nici aici nu sunt exagerate (sub 100 de euro camera de lux).

Piaţa imobiliară din Batumi este într-o continuă dezvoltare. Se construieşte mult în zona promenadei, unde preţul apartamentelor pleacă de la 35.000 de dolari. Foarte multe apartamente sunt de închiriat după ce sunt gata, la preţuri de 60-70 de euro pe noapte.

În Georgia, limba rusă este la putere. Engleza este destul de rar vorbită, dar în Batumi sunt câteva centre de informare turistică, unde angajaţii vorbesc bine limba lui Shakespeare.

Ţigările sunt foarte ieftine. Un pachet e undeva la 1,3 euro. Cu toate acestea, în multe locuri se vând la bucată.

Georgienii sunt un popor vesel, cu oameni modeşti, dar foarte mândri de cultura lor unică, pe care vor să o arate lumii întregi, împreună cu tradiţiile şi obiceiurile lor. Ei sunt şi foarte uniţi, dovadă ce s-a întâmplat în 2003, când a avut loc Revoluţia Trandafirului, o răsturnare a puterii politice, care a dus la înlăturarea preşedintelui de atunci, Eduard Şevardnadze.

citeste totul despre: