Puerto Rico, insula încântării

Primul lucru pe care l-am observat a fost imaginea stilizată a unui turnuleţ de cetate pe plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor, alături de sintagma „isla del encanto“ . Am aflat apoi că aşa este alintat Puerto Rico de locuitorii săi. După ce cunoşti mai bine locul, nu e deloc greu să-ţi dai seama că sintagma folosită de ei, „insula încântării“, e foarte aproape de adevăr.

Am făcut prima mea vizită în Puerto Rico între Crăciun şi Anul Nou şi am petrecut acolo primul meu Revelion în plină vară. Nu mult după ce mi-am pus paltonul în valiză, la aeroport, înlocuindu-l cu un maiou şi păşind în plină zi tropicală, aveam să mă îndrăgostesc iremediabil de frumuseţea plajelor din Caraibe, de clima perfectă - în staţiunea Palmas del Mar, destinaţia mea, sunt în jur de 27 de grade pe tot parcursul anului - şi de amestecul inedit de rase umane ce fac din insulă un fel de vitrină universală a umanităţii, în care oricine se simte acasă.

Fie că îi vizitezi locurile istorice, fie că faci snorkeling sau te bucuri de soare pe plaje sălbatice, pline de palmieri din care nucile de cocos cad periculos când sunt coapte, fie că îi descoperi casele cu balcoane coloniale, pline de plante exotice şi de pisici ce se alintă la soare sau fabuloasele păsări şi plante din El Yunque, pădurea tropicală, Puerto
Rico îţi rămâne pe piele ca un parfum nou, cu arome bogate, pe care nu-l mai poţi uita niciodată.

Amestecuri de rase

Imagine dintr-un cartier al insulei  Fotografii: cristina modreanu

Râvnit de-a lungul timpului de mai multe puteri, aparţinând pe rând spaniolilor şi americanilor, dar primind şi valuri peste valuri de emigranţi în căutare de locuri însorite, unde să ducă o viaţă relaxată, Puerto Rico este locuit azi de o populaţie amestecată, din care doar puţin peste 60 la sută sunt albi, restul fiind africani-americani, indieni-americani, latino, asiatici, jamaicani, hawaieni şi amestecuri de rase, în proporţii pe care nici cei mai bătrâni membri ai familiilor lor nu le mai pot preciza.

În ciuda unei istorii agitate, cauzate de frumuseţea şi bogăţia acestui arhipelag de insule din Marea Caraibelor, Puerto Rico (portul bogat, desigur) şi-a păstrat în mod miraculos demnitatea şi tonusul - oamenii săi sunt veseli, luminoşi, bronzaţi, prietenoşi, iar intensitatea cu care trăiesc te contaminează. Faptul că sunt familişti convinşi nu-i împiedică să aibă o viaţă socială animată, iar viaţa de noapte a oraşelor e una extrem de dinamică, parcările publice fiind pline 24 de ore de maşinile celor ieşiţi la terase, în magazine (deschise până târziu), cluburi sau restaurante.

Priviri de oameni liberi

Cel mai mult m-a impresionat când am citit într-o istorie a insulei că, în vremea când conchistadorii spanioli au preluat portul, încercând  să-i transforme în sclavi pe localnici, s-au înregistrat atât de multe sinucideri ale celor lipsiţi de libertate, încât cuceritorii au fost nevoiţi să-şi abandoneze încercarea şi să aducă din alte zone ale imperiului sclavi care să le muncească plantaţiile. Am recunoscut în această istorie ceva ce zărisem în privirile portoricanilor, priviri de oameni liberi.

Asta nu contrazice faptul că mulţi portoricani încă sunt nevoiţi astăzi să-şi părăsească frumoasa insulă pentru a munci în Statele Unite ale Americii (Puerto Rico se află sub protecţia Statelor Unite, ca teritoriu neîncorporat), deseori având un statut de rang inferior angajaţilor din ţările respective. Dar cei rămaşi au grijă să fie gazde perfecte pentru turişti, ceea ce, în combinaţie cu frumuseţea peisajelor de aici, cu farmecul clădirilor în stil colonial şi al străzilor pavate cu piatră cubică din vechiul San Juan, unele dintre ele datând din secolul al XVI-lea, fac dintr-o călătorie pe insula descoperită de Cristofor Columb în 1493 o adevărată descindere în paradis.

La Puerto Rico cu Cristina Modreanu

Este critic de teatru, autor a cinci volume despre teatrul românesc. A fost curator al Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara şi al Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti şi a susţinut conferinţe internaţionale despre teatrul din România.

Din 2008 editează revista de artele spectacolului „Scena.ro" şi este unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Române pentru Promovarea Artelor Spectacolului (ARPAS), al cărei principal obiectiv este să ajute la stimularea şi diversificarea artei vii contemporane şi a schimburilor culturale în zona artelor spectacolului în România, precum şi între România şi celelalte ţări.

Nu rataţi!

Fortul San Felipe del Moro

Fortul San Felipe del Moro. Citadela datând din secolul al XVI-lea face parte din prima fortificaţie construită pe insulă de conchistadori. Fortul a fost ridicat începând din 1539, în vremea regelui Carlos al Spaniei, fiind menit să ajute la păstrarea controlului asupra Insulei Puerto Rico. Zidurile, a căror construcţie a durat 48 de ani, au din loc în loc mici domuri numite de localnici garitas, care au devenit simbolul insulei.

Casa Rosa. Clădită în 1812, ca baracă pentru trupele ce păzeau bastionul, a devenit în 1882 cartierul general al trupelor spaniole. Astăzi e transformată în centru pentru copiii angajaţilor Guvernului portorican şi se află în mijlocul unui parc ce merită vizitat în centrul oraşului San Juan.