Primul român care încearcă să facă înconjurul lumii cu autostopul
0
După cum bine nu ştiţi, io îs primu’ român care face înconjurul lumii cu autostopul! După ce acest lucru a mai fost făcut doar de 2 francezi, un american şi un rus, ca în orice banc bun urmează românul nostru! Şi e mare belea că şi-au găsit ăştia ac de cojoc cu mine! Icişa, vom sta şi vom depăna mii, jdemii de kilometri, vă voi povesti cele mai noi poveşti, voi veţi comenta (prostii) şi vom râde!
Mai toată lumea mă întreabă de ce călătoresc cu autostopul aşa că în ultimele zile am rumegat un răspuns mai amplu la întrebarea asta. Mai jos aveţi motivele, cu liniuţă şi de la capăt
- călătoresc cu autostopul pentru că îmi place foarte mult, nu doar îmi place mult ci chiar sunt dependent de el! În timpul călătoritului cu autostopul mă mut într-o altă dimensiune, gândesc mai calm, mai frumos, sunt eu însumi mai mult!
- călătoresc cu autostopul pentru a întâlni oameni pe care altfel nu aş avea ocazia să îi întâlnesc! Pur şi simplu mi se întâmplă să o iau la drum doar pentru că vreau să schimb o vorbă cu o persoană nouă, să interacţionez şi să cunosc modul acesteia de a gândi şi vedea viaţa, iar în felul ăsta am învăţat foarte multe!!! Reuşesc să am aceste experienţe pentru că sunt suficient de sociabil, am abilităţile, amabilitatea, zâmbetul necesar pentru a mă relaţiona şi a învăţa câte ceva de la aproape oricine.
- călătoresc cu autostopul pentru că am experienţa necesară şi ştiu să o fac. În altă ordine de idei cunosc meseria asta care nu e chiar aşa uşoară cum poate părea la prima vedere. Nu e acelaşi lucru să faci autostopul între Cluj şi Turda toată viaţa, cunoscând constantele şi secretele acestui traseu sau să o iei pe drumuri pe care nu ai mai fost niciodată - şi fără hartă!
- călătoresc cu autostopul pentru că fac faţă efortului fizic, psihic şi emoţional ce îl presupune… 65 de ore de călătorit continuu de exemplu.
- călătoresc cu autostopul din “dragoste de a fi pe drum”, din “dor de ducă” – nu destinaţia contează, ci drumul!
- călătoresc cu autostopul pentru a demonstra că lumea în care trăim e mai bună decât credem şi că semenii noştri sunt mai buni decât credem!
- călătoresc cu autostopul pentru că nu îmi pasă ce cred despre mine cei care nu înţeleg ceea ce fac.
- călătoresc cu autostopul pentru că dintotdeauna mi-am dorit să studiez psihologia umană. Bun psiholog, dar nu unul formal, nu m-a atras ideea de a studia clasic psihologia urmând reţete scrise. Dar “psihologia practică” dacă există aşa ceva, o studiez de mult timp. Călătorind cu autostopul interacţionezi cu un număr mult mai mare de oameni decât ai face-o în mod normal! Şi cel mai important, interacţionezi tot timpul cu oameni noi! Îs atent la toate detaliile, de ce unii mă mint spunând că nu merg în aceeaşi direcţie cu mine, de ce alţii mă refuză arogant şi urât, de ce alţii sunt amabili şi mă ajută cu cel mai mare drag, ba dimpotrivă, se oferă să îmi ofere cazare, masă etc. Cunoscând persoanele din jurul tău te cunoşti şi pe tine! Cunoaştere, cunoaştere, cunoaştere!!! Sau cum spunea “preaînţeleptul” Lenin: “Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!”; în altă ordine de idei: Haideţi să gândim! Să nu fim plante!
- şi nu în ultimul rând călătoresc cu autostopul pentru că e gratuit.
Călătoresc cu autostopul pentru a călători, pentru a cunoaşte, pentru a mă dezvolta personal, pentru a trăi lucruri noi, pentru aventura şi imprezivibilul ce îl presupune! Şi pentru toate celelalte motive care nu îmi vin acum în cap!
A! Şi la început a mai existat un motiv: îmi spuneam că mă apuc de călătorit ca să mă îmblânzesc/dresez. Mă gândeam că astfel o să eliberez energia ce o am şi în câţiva ani voi putea fi şi eu om la casa mea cu preocupări banale. Că nu e ceva plăcut să fii o persoană ce nu se conformează societăţii şi să trebuiască să îţi ţii în frâu tot surplusul de energie. Bun, şi ghiciţi ce! În loc să devin mai “domestic” devin tot mai “sălbatic”. Pentru că la fel ca orice alte abilităţi: curajul şi setea de aventură se dezvoltă folosindu-le şi antrenându-le, iar dacă azi vei avea curaj să te baţi cu un câine, mâine cu un lup, poimâine cu un leu.. răspoimâine te vei bate cu toată jungla. După cum bine mi-a zis cineva: “a crazy heart should never be tamed!”.
Itinerariile primelor două călăorii
Prima: 4900 km!
A doua: 5900 km!
Aveti aici si blogul personal.
Se încarcă comentariile...
