Palatul Sanssouci: Reşedinţa de vară a monarhilor germani era la ţară

Palatul Sanssouci: Reşedinţa de vară a monarhilor germani era la ţară

Palatul Sanssouci, un Versailles al Germaniei; FOTO: Alexandra Şerban

Berlinul se află, fără îndoială, pe lista scurtă a destinaţiilor de vacanţă a oricărui cetăţean cu dor de ducă. Raţiunile nu se discută, căci oricum se justifică. Numai că un tur al Berlinului nu e complet fără o oprire scurtă, de măcar o zi,  în Potsdam. Un microunivers al palatelor impunătoare şi al grădinilor sofisticate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potsdam, fosta reşedinţă a regilor Prusiei şi a kaiserilor germani, lasă impresia că este un oraş destinat mai degrabă palatelor decât oamenilor. Au trăit oameni aici, desigur, ba chiar oameni cu sânge albastru. Prusaci cu priviri tăioase din dinastia Hohenzollern, cea care a condus Regatul Prusiei de la facere până la înfrângerea Imperiului German în Marele Război, în 1918. Ei, toţi, au dispărut. Astăzi, în Potsdam a rămas doar urma trecerii lor, edificiile acestea de o frumuseţe indecentă, cu grădini traversate de alei largi şi împodobite cu fântâni arteziene, aranjamente florale sofisticate şi statui de soldaţi, heruvimi, zei şi cine ştie ce alte personaje mitice. O amintire a vremurilor care au fost.

Astăzi, Potsdam este capitala landului Brandenburg (estul Germaniei) şi face parte din regiunea metropolitană Berlin-Brandenburg. Este localizat pe malurile Râului Havel, la 24 de kilometri sud-vest de Berlin. Se ajunge uşor şi rapid aici cu trenurile S-Bahn, care conectează Capitala de zonele suburbane. Dacă plecarea se face din Berlin (staţiile trenurilor se află, de obicei, lângă cele de metrou, ca în Alexanderplatz sau Friedrichstraße), este recomandată ruta S7, care se opreşte în Potsdam Hauptbahn­hof, aproape de centrul istoric al oraşului. Durata unei călătorii este de aproximativ 45 de minute şi, dacă se achiziţionează bilete de călătorie Berlin ABC sau BC, acestea asigură transportul atât în/din Berlin, cât şi în Potsdam. Desigur, un călător cu încălţări trainice şi picior iute, bine antrenat, nu trebuie să se preocupe de sistemul de transport din Potsdam, poate explora oraşul la pas.

 

Pe urmele „bătrânului Fritz“, pe două roţi

Pentru cei care nu au la dispoziţie o zi întreagă să exploreze oraşul, există opţiunea de a face un tur, rapid, pe bicicletă. Ruta „Alter Frit“ (denumită astfel după porecla regelui Frederic cel Mare, „bătrânul Fritz“) durează o jumătate de zi şi atinge obiectivele turistice importante – Parcul Sanssouci, cu toate cele trei mari palate ale sale (Sanssouci, Palatul Nou şi Oranjeria), colonia rusească Alexandrowka, Cecilienhof şi Cartierul Olandez. Pistele pentru biciclişti sunt bine amenajate şi semnalizate, iar ruta parcurge 18 kilometri prin centrul istoric al oraşului. Bicicletele se închiriază de la gara principală (în partea nordică sau sudică a oraşului). Mai multe informaţii se găsesc pe site-ul www.potsdam-tourism.com.

Ghidurile turistice îl laudă că ar cuprinde 500 de hectare de parcuri şi peste 150 de clădiri istorice, construite între 1730 şi 1916. E drept, e bine să ai tact, să fii în alertă la fiecare colţ de stradă în Potsdam. Dar, între toate, cel mai important de vizitat este ansamblul de palate şi parcuri Sanssouci – cel mai mare sit înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din Germania –, care se află în centrul vechi al oraşului, la 25-30 de minute de mers pe jos de la Potsdam Hauptbahnhof. Un reper pe traseu este Poarta Brandenburg din Potsdam, un mic arc de triumf din centrul vechi, în preajma căruia se află hoteluri, cafenele şi, mai important, punctul de informaţii turistice. Oricum, de prea multe informaţii nu e nevoie, poate doar de o hartă cu obiectivele de vizitat. Oraşul e mic, nu prea e loc să te rătăceşti.

Palatul Sanssouci este  departe, în spatele teraselor cu viţă de vie

 

Extravaganţele unui rege

Cine vizitează Potsdam se îndreaptă întâi de toate spre Sanssouci. În turismul cultural, asumat corespunzător, lucrurile se prioritizează, mai ales când timpul e limitat.

Dar înainte de orice, un strop de istorie. Potsdam a fost transformat dintr-un oraş de provincie cu funcţie militară în reşedinţă regală de către cel de-al treilea rege prusac din Dinastia de Hohenzollern, Frederic cel Mare (1712-1786), după ce a urcat pe tron, în 1740. Aceea era o vreme în care monarhia absolutistă se lumina. Şi, ca orice produs nobil al epocii sale, regele Frederic îşi dedica timpul liber artelor, filosofiei şi muzicii – atunci când nu îşi exersa abilităţile de mare strateg militar, venerat peste ani chiar de către Napoleon Bonaparte. Altfel de oameni sub altfel de vremuri.

Aşadar, în 1745, Frederic cel Mare a ordonat construcţia Palatului Sanssouci pe o colină mică, într-o zonă a Pots­damului cu vegetaţie din belşug. Aici, dorea să-şi stabilească o reşedinţă de vară unde să cultive smochini şi viţă-de-vie şi să se lase sedus de plăcerile lumeşti – spirituale, morale şi amorale. L-a numit Sanssouci, care în franceză înseamnă „fără griji“, căci acesta era visul, o viaţă simplă şi intimă. Epicureismul, mes chers (n.r. – dragii mei)!

 „E rococo!“

Sanssouci a intrat în folclor drept Versailles-ul Germaniei. E şi nu e aşa. Ridicat deasupra a şase terase cu viţă-de -vie, pivniţe şi smochini, Palatul străluceşte – în cel mai tradiţional sens al cuvântului. E galben-auriu.

Cu puţină informare preliminară vizitei, după ce înghiţi în sec a uimire – căci nu se cade să te manifeşti decât smerit într-un asemenea loc – ai ocazia să spui, pe un ton cuminte, poate doar murmurat, „e rococo!“. Ceea ce nu schimbă cu nimic situaţia, şi-n plus, e adevărat. Ca fapt divers, stilul rococo în arhitectură a apărut ca un răspuns tocmai la Palatul Versailles, emblemă a stilului baroc, somptuos, rigid şi simetric. Sanssouci este contrariul. Un elogiu al traiului tihnit, fără ifose. Parcă te şi îndeamnă să priveşti cerul mai des. E un palat atipic, ce aminteşte mai degrabă de casa unui viticultor. Unul cu pivniţele mari şi la vedere. Are un singur etaj, cu o rotondă în mijloc şi câte cinci camere de-o parte şi de alta. La est, apartamentele regale; la vest, camerele de oaspeţi. Înăutru, se găsesc toate elementele definitorii pentru rafinamentul de secol XVIII: marmură, aur, oglinzi, candelabre, tablouri şi sculpturi.

În partea de vest a palatului se află mormântul regelui Frederic cel Mare, care strânge în jur mulţi admiratori de peste veacuri. Scena este uşor bizară pentru unii – pe lespedea neagră, sunt aşezaţi, fără vreo geometrie calculată, cartofi. Motivul nu e unul oarecare: este un semn de recunoştinţă pentru faptul că, printre multe alte gesturi de modernizare a statului, a introdus cartoful în spaţiul german.

Oranjeria, adică un palat-seră pentru creşterea portocalilor

Celelalte bijuterii în piatră

După ce vizitează Palatul, mereu aglomerat, turiştii se dispersează, fac loc altora. Fiecare cu harta ori instinctul lui. Aleile sunt multe şi, desigur, când nu ştii exact încotro mergi, nu contează ce drum alegi. Oricum, în toate colţurile se găseşte câte un edificiu de poveste, mai mare ori mai mic. Sunt unele pe care le admiri fugitiv, în dreptul altora zăboveşti. Nici nu se poate altfel.

Cel puţin alte două palate ar trebui să fie vizitate pentru a înţelege cât de cât complexitatea ansamblului Sanssouci. La capătul celălalt al parcului, Frederic cel Mare a construit Palatul Nou, mult diferit faţă de primul. Este o mărturie de grandomanie, fiind construit după încheierea Războiului de Şapte Ani (1754-1763) când Prusia a ieşit învingătoare. Aceasta, spre deosebire de Sanssouci, este o construcţie intimidantă – se înalţă pe trei etaje, cu peste 200 de camere, şi este decorată cu peste 400 de statui. Atât de intimidantă încât regele nu a locuit în ea niciodată şi puţini vizitatori se obosesc să străbată întreg parcul pentru a o admira.

Mult mai interesantă este totuşi Oranjeria. Un palat-seră pentru creşterea portocalilor, în construcţia căruia muză a fost vila di Medici din Roma. Numai că este mai mult de-atât. E un carnaval arhitectonic ce aduce laolaltă, într-o armonie sublimă, fântâni arteziene, grădini cu rânduri de flori aranjate minuţios şi statui impunătoare – inclusiv pe cea a fondatorului, regele Frederic Wilhelm al IV-lea.

Palatul Nou, simbol al victoriei prusace în Războiul de Şapte Ani

Oraşul cu o mie de feţe

În Parcul Sanssouci nu există buticuri şi tarabe. Nu e bâlci. Pentru suvenire şi alte nimicuri, restaurante ori şaormerii, destinaţia este Cartierul Olandez (foto), astăzi centrul comercial al oraşului. O altă lume, un alt peisaj. Străduţe strâmte, străjuite de case în stil olandez lipite unele de altele, dar şi de maşini moderne, printre care se strecoară abil comercianţii cu priviri de vultur şi turiştii curioşi, prada. La o intersecţie mică se poate să întâlneşti şi câte-o trupă de muzicanţi amatori. Lăutari de-ai lor, carevasăzică. Poate aşa e şi în Rotterdam, dar aceştia nu sunt olandezi.

Pentru o schimbare bruscă de peisaj, te poţi aventura în nordul oraşului, în colonia rusească Alexandrowka. Un muzeu în aer liber ce cuprinde treisprezece case de lemn construite, în stil rusesc, în 1827. Un dar al regelui Frederic Wilhelm al III-lea pentru Ţar. Colonia era casa cântăreţilor ruşi din Primul Regiment de Gardă Prusac, iar casele încă sunt îngrijite de câţiva descendenţi ai foştilor locuitori.

Cei trei mari de la Cecilienhof

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, cei trei lideri ai Aliaţilor, Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Sovietice, premierul britanic Winston Churchill şi preşedintele SUA Harry Truman, s-au întâlnit, între 17 iulie şi 2 august 1945, în Potsdam, la Palatul Cecilienhof (foto). Conferinţa avea miză mare: negocierea termenilor pentru încheierea războiului cu Germania, reconstrucţia postbelică a Europei şi stabilirea graniţelor pe continent. Neînţelegerile au fost pe măsura problemelor, dar Aliaţii au reuşit să ia câteva decizii cruciale la Potsdam, precum cea de a revizui graniţele Poloniei şi cea de a împărţi Germania demilitarizată în patru zone de ocupaţie Aliată. Nu se prevedea niciun zid de despărţire pe atunci. Spaţiul în care s-au desfăşurat dezbaterile îndeamnă măcar la reflecţie, dacă nu e rost de romantism. O vilă construită în parcul Grădinile Noi, pe marginea lacului Jungfernsee, după modelul celor tradiţionale englezeşti, în timpul Primului Război Mondial, cu o simbolistică aparte, căci a fost ultimul palat construit de Dinastia de Hohenzollern în Germania.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările