Minunile planetei: cele mai frumoase obiective turistice din lume aflate în patrimoniul UNESCO

Minunile planetei: cele mai frumoase obiective turistice din
lume aflate în patrimoniul UNESCO

Golful Ha Long, Vietnam FOTO momondo.ro

Momondo a făcut topul celor mai frumoase situri UNESCO, încercând să traverseze pădurile tropicale, deşerturile, sistemele de peşteri şi vulcani şi cât mai mult din ce se află între toate acestea.

Ştiri pe aceeaşi temă

UNESCO, agenţia din Statele Unite şi cărămida puternică din zidul păcii internaţionale, luptă neobosită pentru o dezvoltare sustenabilă şi un dialog intercultural prin educaţie şi cultură. Dar, probabil, contextele în care ai auzit de UNESCO au fost mai degrabă legate Lista Patrimoniului Cultural, preţiosul inventar al locurilor ce conservă cele mai semnificative vestigii naturale şi culturale ale umanităţii. Cu alte cuvinte, ceea ce are specia umană mai de preţ, moştenit de la generaţiile de dinainte.

Există în prezent 203 situri naturale pe Lista Patrimoniului Mondial şi fiecare, după propriile-i puteri, înfăţişează principalele etape de dezvoltare ale prea-iubitului Pământ şi a istoriei sale, precum şi diversitatea biologică, geologică, (şi altele ce mai sfârşesc în „-ică”) ochiului iubitor de frumos, scrie momondo.ro

Dorset şi Coasta East Devon, Regatul Unit

Pe Coasta Jurasică, Arcul Durdle uneşte apa şi pământul

Dacă vrei să vezi ce gânduri îi colindau mintea lui Jane Austen când descria pagini întregi de peisaje, dă o fugă până la Dorset, pe Coasta East Deavon, cunoscută mai degrabă drept Coasta Jurasică. Stâncile sculptate în argilă roşiatică, plajele încrustate cu fosile de dinozauri timpurii, golfurile tăcute, păşunile bogate şi sătucurile romantice, toate acestea alcătuiesc linia nesfârşită a ţărmului.

Nici dacă îţi acoperi vederea cu două petice de ochi de pirat tot nu îţi va scăpa arcul Durdle Door. În vreme ce majoritatea construcţiilor naturale calcaroase tind să ia binişor o direcţie orizontală, Durdle Door iese din rândul obişnuitului şi se înalţă din mare în linie aproape verticală, transformându-se într-o încântare absolută pentru materia cenuşie de geolog.

Arhipelagul Revillagigedo, Mexic

Arhipelagul Revillagigedo, un grup de patru insule vulcanice care îşi face veacul în Oceanul Pacific, a intrat pe Lista Patrimoniului Mondial Unesco nu mai devreme de 2016. Niciun om nu a ajuns pe cele patru insule de la vest de Mexic înainte de descoperirea lor de către exploratorii spanioli în secolul XVI. Adesea numite şi „micul Galapagos mexican”, insulele sunt cunoscute pentru ecosistemul lor unic, magnet pentru cercetătorii ştiinţifici din toată lumea.

Nu te grăbi să-ţi arunci ochelarii de soare pe nas, crema de plajă în rucsac şi trupul în avion pentru că nu vei găsi aici niciun răsfăţ turistic. Dacă vrei, totuşi, cu tot dinadinsul să vii aici, există anumite circuite special pregătite pentru a descoperi niscaiva minuni floristice, faunistice şi topografice ale insulei. Pricepuţii în ale scuba divingului ajung să cunoască prea bine mările ce înconjoară insula şi chiar să interacţioneze cu pisicile de mare uriaşe, rechinii şi delfinii care le populează.

Tropicele Umede din Queensland, Australia

Vrei o metodă garantat eficientă pentru a cunoaşte pădurea tropicală? Porneşte-o frumuşel la pas cu caiacul prin Tropicele Umede ale Queenslandului

Să nu crezi că dacă Tropicele Umede din Queensland ocupă doar 1% din teritoriul australian înseamnă că trebuie să dai pagina nepăsător când ajungi la ele. Greşeală mai mare nici că poţi face! Bogăţia de terenuri accidentate, chei adânci, cascade hohotitoare şi râuri ce împrăştie picături în stânga şi-n dreapta o transformă în una dintre cele mai spectaculoase păduri tropicale ce căptuşeşte coasta nord-estică a Australiei de când lumea şi pământul.

Şi nu mică este mulţimea de plante şi de specii de animale rare care numesc pădurea „casă”; consideră toate acestea o poveste despre evoluţia plantelor pe pământ, spusă chiar de plante înseşi. Dacă într-atât de amabil este destinul cu tine şi te aduce aici, plimbă-te prin Tropicele Umede urmărind cele 90 de tipuri diferite de orhidee, ascultă cântecele păsărilor pe care doar aici le poţi asculta şi fă o baie într-una dintre piscinele naturale ale locului.

Sanctuarele urşilor panda uriaşi din provincia Sichuan, China

Ursul panda uriaş, una dintre cele mai îndrăgite creaturi ale Creatorului

Ursul panda, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi rezidenţi ai planetei, se află chiar în adâncurile provinciei Sichuan din sud-estul Chinei, înconjurat de parcuri întinse şi munţi acoperiţi de zăpadă. Sanctuarele urşilor panda uriaşi de aici adăpostesc mai bine de 30% dintre reprezentanţii acestei specii atât de vulnerabile.

Rar pot fi văzuţi în libertate, dar în Rezervaţia Naturală Wolong, unul dintre cele mai importante centre de reproducere din ţară, poţi să-ţi încânţi privirea cu 150 dintre ei. Nu te aştepta să ajungi aici şi să vezi ursuleţi alb-negri la tot pasul zburdând veseli de colo-colo, în timp ce laringele tău emite din minut în minut câte un drăgălaş „iii”. Prea rar îi poţi admira în libertate.

Dar în Rezervaţia Naturală Wolong, unul dintre cele mai importante centre de reproducere din ţară, poţi să-ţi încânţi privirea (şi corzile vocale) cu 150 de panda de toate vârstele – de la puişori şi bebeluşi până la urşi adulţi care îşi petrec cea mai mare parte a timpului dormind şi mâncând bambus.

Peşterile Aggtelek Karst şi Sloval Karst, Ungaria/Slovacia

Înăuntrurile complexului carstic Baradla-Domica

Întinzându-se ţanţoşe pe graniţa dintre Ungaria şi Slovacia, cele nu mai puţin de 712 peşteri Aggtelek Karst şi Slovak Karst formează cel mai extins sistem de peşteri din Europa Centrală. Nu doar mănunchiul zdravăn de structuri şi habitate diferite fac din acest loc unul de seamă, dar şi zecile de milioane de ani care i-au trebuit Naturii pentru a-l desăvârşi.

Complexul carstic Baradla-Domica îşi lungeşte picioarele-i de peşteră pe 25 de kilometri, trecând cum pofteşte, fără paşaport, din Ungaria în Slovacia şi viceversa. De unde atâta neruşinare din partea unei peşteri, te întrebi?! Când, printre alte minuni mai adăposteşti şi o cupolă cu o acustică excelentă, unde vizitatorii se pot bucura în tihnă de nişte momente magice încropite cu muzică clasică, îţi permiţi să treci frontiere după cum ai chef.

Demnă este de menţionat şi peştera Dobšinská Ice umplută cu formaţiuni de gheaţă absolut impresionante, precum căderi de gheaţă, stalagmite şi gheţari.

Pădurea Białowieża, Polonia/Belarus

Serenă şi liniştită ca o icoană este pădurea primară Białowieża, veşnică oază de pace

Virgina pădure Białowieża, călătoare şi ea de-a lungul graniţei Polonia – Belarus în voia inimii, este una dintre cele puţin-rămase comori naturale, numite ”păduri primare” (cvasivirgină). Găseşti aici o droaie de porţiuni neîntinate încă de mâna păcătoasă a omului, o floră şi o faună diverse şi un mix absolut de vegetaţie contemporană, preistorică şi tot ce a mai născocit Natura între timp.

Aici cresc în talie, an de an, stejari vechi de când lumea, iar unii dintre ei primesc chiar nume proprii, aidoma Marelui Mamamuszi de 34 de metri sau Regelui din Nieznanowo. Cei 900 de bizoni europeni ce-şi duc liniştiţi traiul prin urletele lupilor, fluierăturile bufniţelor, strigătele elanilor şi ale cerbilor alcătuiesc 25% din întreaga populaţie de bizoni a lumii.

Dacă vrei să simţi gustul pădurii nu este neapărat nevoie să muşti dintr-un copac; poţi încerca celebra votcă Żubrówka ce conţine tinctură de iarbă de bizon (Hierochloe odorata dacă te mistuie setea cunoaşterii) crescută chiar la faţa locului.

Deşertul Lut, Iran

Deşertul Lut este fruntaş pe lista celor mai fierbinţi locuri de pe Pământ

În sud-estul Iranului se ascunde un alt boboc pe Lista Patrimoniului Mondial Unesco, unul uscat şi fierbinte ce-i drept; atât de uscat că a atins cea mai ridicată temperatură a Pământului: de 70° C. 

Dacă te gândeşti că nu poate exista niciun element excitator de privire într-un deşert sufocant şi al naibii de plicticos, te rog, nu îţi îngropa capul în prejudecăţi precum struţul în nisip. Te rog! Deşertul Lut este dovada faptului că te-ai înşela amarnic. În vreme ce partea estică este îmbrăcată în câmpii de sare ce strălucesc fără de ruşine în bătaia soarelui, centrul este decorat cu creste şi brazde paralele, ibovnice ale vântului cu care acesta din urmă îşi face meandrele după bunul plac.

Iar dacă îţi întorci privirea mai la sud-est, vei vedea întinderi nesfârşite de nisip şi dune. Nu sunt acestea tocmai peisajele pe care cineva cu toate ţiglele pe casă le-ar pune calificativul de ”anoste”.

Muntele Etna, Italia

Rămăşiţele erupţiei vulcanice de la Muntele Etna

Dacă Muntele Etna ar fi o persoană, fără îndoială că ar fi genul ăla de prezenţă colosală, de bărbat impunător, trecut binişor de prima tinereţe care, atunci când se iveşte în pragul unei săli unde are loc un dineu sau ceva asemănător, privirile tuturor se întorc, iar o linişte deplină este urmată de un murmur evlavios. Dar să încercăm să rezistăm ispitei de a descrie bărbaţi impunători trecuţi de prima tinereţe şi să ne întoarcem la Muntele Etna.

Circa 200 de erupţii au fost înregistrate aici din 1500 î.Hr. şi până în prezent. Mergând de-a lungul zonei vulcanice, vei vedea cum, pe parcursul timpului, lava fierbinte şi-a făcut de cap cu diverse bucăţi de natură, iar apoi le-a aruncat nepăsătoare cât colo fără să-i pese nici cât negru sub unghie de ce a lăsat în urma ei.

Îi vei vedea cruzimea încrustată la tot pasul: de la curgerile recente care au ars totul în urma lor şi până la rocile formate în urma erupţiilor istorice, acum acoperite de păduri de pini şi mesteceni. Momentul producerii lavei de către erupţii este cel mai potrivit pentru a veni aici, dar nu-ţi face griji, nu e nimic periculos. Vei urmări spectacolul de la o distanţă sigură faţă de crater, unde imaginea este de neuitat.

Dar bănuim că îţi închipui că momentul erupţiilor are un oarece nivel de neprevăzut, aşa că este bine să fii puţin flexibil. Nu îţi plănui vacanţa cu doi ani înainte.

Geirangerfjord şi Nærøyfjord, Norvegia

Atenţie! Exclamaţii necontrolate precum „o, doamne” sau „nu-i adevărat” pot apărea subit pe buze atunci când vizitezi Nærøyfjord

Fiordurile de la coasta vestică a Norvegiei sunt locuri unice ale planetei, dar şi periculoase totodată. Există riscul ca o dată ajuns acolo şi văzându-le frumuseţea să începi să te îndoieşti că proprii ochi mai sunt în stare de acurateţea de altădată sau nu au început deja să-ţi joace feste.

Nord-estul oraşului Bergen, Geirangerfjord şi Nærøyfjord, despărţite de câte 120 de kilometri, se numără printre cele mai lungi şi mai adânci fiorduri din lume. Pictează cu ochii minţii următoarele: un peisaj abrupt în care jumătate de kilometru de deal plonjează direct în mare, apele cascadelor se aruncă vârtos de la înălţimi incredibile, iar apa reflectă umbre albastre şi smarald.

Dacă o plimbare agale, cu barca sau cu feribotul printre coridoarele înguste, încadrat fiind de acest tablou de apă, piatră şi verdeaţă nu cel aprig ucigaş de griji, atunci al naibii să fiu dacă ştiu care mai e.

Parcul Naţional Yosemite, SUA

Măreaţa stâncă de granit, El Capitan, este unul dintre giganţii parcului Yosemite

„Doamnelor şi domnilor, bun venit în Parcul Naţional Yosemite! Am pregătit pentru dumneavoastră, în aceast mileniu, arbori seculari de sequoia, monoliţi de granit, păduri dese precum cosiţe de Rapunzele, văi adânci şi cascade care se ocupă cu seceratul respiraţiilor.”

Probabil asta s-ar asculta la un spectacol dat în cinstea zeilor. În afară de diversitatea geologică şi biologică, Yosemite mai găzduieşte şi dovezile locuirii de către oameni cu vreo 10.000 de ani în urmă, indigeni care se autointitulau Ahwahneechee. În Valea Yosemite se poate vizita un sătuc complet reconstruit cu sweathouse-uri, hambare-ghindă, case ceremoniale şi chiar casa bucătarului şef.

Indiferent dacă alegi să îmbrăţişezi un sequoia bătrân de 2000 de ani, să escaladezi muntele Half Dome sau să o pui de-un picnic în pajiştea El Capitan, orice activitate ai întreprinde în Yosemite poartă calificativul de ”inspiraţional”.

Delta Dunării, Romania

Armata de pelicani albi din Delta Dunării

Da-da, chiar ea! Delta care întâmpină Dunărea la poarta Mării Negre şi o aşteaptă să-şi încheie lungul drum de 10 ţări. O aşteaptă în fiecare zi la fel de tânără, ferchezuită cu bucăţi de stuf, canale navigabile nesfârşite, cu faţa acoperită de nuferi şi cu malurile-i dublate de sălcii şi plopi.

Una dintre cele mai spectaculoase şi mai neatinse delte ale lumii, Delta Dunăriieste paradis pentru iubitorii de natură şi privitorii de păsări pentru că mai mult de 300 de specii de păsări, în frunte cu pelicanul alb, au casa aici.

Închiriază o bărcuţă cu motor şi lasă-te condus de-a lungul râurilor tăcute, încercând să numeri cât mai multe păsări. Întoarce-te apoi la mal, într-unul dintre satele dunărene ce păstrează neatinse tradiţiile, căsuţele mici şi colorate, grajdurile de animale cu acoperişuri roşii şi colibele simple pentru bărci.

Lacul Baikal, Rusia

Lacul Baikal este cel mai mare bazin cu apă dulce din lume. Nu-i de mirare că ţărmul îi contrează un zâmbet

Situat departe, în periferiile cele mai adânci ale Siberiei, Baikal este cel mai vechi, mai adânc şi mai extins lac cu apă dulce din lume.

Unii spun că are formă de banană, alţii cu suflet de copil, spun că ar fi un zâmbet… indiferent de ce bazaconii îţi dictează imaginaţia, află că acest bazin conţine cea mai limpede şi mai albastră apă şi este singurul loc din lume unde vieţuiesc focile de apă dulce (nerpa). Încă rămâne un mister cum au reuşit ele să-şi croiască drum spre Baikal, dar cea mai plauzibilă teorie postulează faptul că această focă artistă (cum mai este numită) se trage din foca inel, fiind izolată aici de mai bine de o jumătate de milion de ani.

Vara şi iarna două lucruri total diferite pentru lac şi împrejurările sale. În vreme ce vara permite desfăşurarea unor activităţi precum trekkingul, drumeţiile, campingul şi pescuitul, pe timp de iarnă lacul îngheaţă complet şi se ascunde sub un strat gros şi transparent de gheaţă.

Mistaken Point, Canada

Mistaken Point şi-a lui puzderie de fosile, (fără ”unele dintre” în faţă) CELE MAI vechi din lume

Rezervaţia naturală Mistaken Point, situată la capătul sudic al provinciei Terra Nova, a fost recent inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial Unesco şi este cunoscută pentru talentul ei de neegalat în a conserva fosile. Ţi se pare puţin? Sau că nu-i mare lucru? Dar ce spui despre nişte fosile vechi de aproape 565 milioane de ani?

Acest loc a fost astfel numit din cauză că mateloţii obişnuiau să o confunde mai mereu cu vecina sa Cape Race, în special pe timp de ceaţă. Şi cum o coteau ei liniştiţi spre nord, aşteptând să ajungă la Cape Race Harbour, dădeau cu nasul de pietre.

De când a devenit Patrimoniu Mondial Unesco, Mistaken Point nu mai poate fi vizitat de capul nostru, ci numai ca parte dintr-un tur ghidat, aşa că ai face bine să dai un telefon înainte să ajungi la locul cu pricina.

Golful Ha Long, Vietnam

Golful Ha Long, o altă minune terestră aflată pe pământurile Vietnamului

Legenda spune că un dragon uriaş a coborât din munte până în mijlocul mării, a sfârtecat cu furie marii piloni de calcar şi insuliţele dimprejur şi a creat Golful Ha Long (zis şi Golful Dragonului). Situat în golful-părinte Tonkin, Ha Long este în topul atracţiilor turistice vietnameze. De ce? Să spunem doar că cele 1600 de insule şi insuliţe care alcătuiesc peisajul marin ar putea descrunta chiar şi frunţile celor mai nesuferiţi unchi, lăsând în ochi doar strălucirea uimirii.

Din cauza condiţiilor aspre, ochiul uman nu s-a îndreptat asupra celor mai multe insule cu gânduri de populare, iar, spre fericirea lor, au rămas virgine până astăzi. Sezonul turistic îşi cunoaşte vârful între mai şi august, dar dacă ajungi aici între ianuarie şi martie, ceaţa pe care o vei găsi nu va face decât să mai adauge un strat de farmec şi-aşa-frumosului peisaj.

High Coast/Arhipelagul Kvarken, Suedia/Finlanda

Răsăritul de deasupra High Coast din Suedia

Deşi sunt situate pe laturile opuse ale Golfului Botnic, High Coast (Suedia) şi Arhipelagul Kvarken (Finlanda) sunt marcate împreună pe Lista Patrimoniului Mondial Unesco din cauza faptului că procesele geologice care le-au format se aseamănă ca două picături de apă.

Îţi trebuie ceva imaginaţie ca să îţi poţi închipui că aceste zone întinse unde, în prezent, oamenii se îndeletnicesc cu… de-ale oamenilor (agricultură, pescuit, turism) au fost cândva acoperite cu un strat gros şi nesfârşit de gheaţă. Între timp (vorbesc de câteva mii de ani), aceasta s-a topit şi a permis pământului să crească; şi ce i-a mai permis… Nu există niciun loc în care pământul să fi crescut cu atâta patos ca aici – 283 m deasupra nivelului mării şi continuă să crească în fiecare an cu câte încă puţin.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: