Malta, comoara lăsată moştenire de cavalerii ioaniţi într-un paradis al naturii FOTO VIDEO

Publicat: 30.07.2018 07:04

Ultima actualizare: 04.08.2022 04:49

Micul arhipelag maltez din Marea Mediterană, format din insulele Malta, Gozo şi Comino, e locul ideal pentru turiştii dornici de un concediu care îmbină relaxarea la plajă şi peisajele răpitoare cu o lecţie de istorie în aer liber.

Malta păstrează savoarea mediteraneeană, accentul britanic, detaliile arabice şi ariditatea africană ca monument al tuturor civilizaţiilor care au cucerit-o, purtându-te într-un vals cultural ce te face să uiţi de împărţirea lumii. Profunzimea sa istorică, ce te poartă din temple antice, vremuri medievale, poveşti cu zeiţe şi sfinţi şi cavaleri în armură spre prezentul plajelor exotice, te lasă fascinat şi însetat de cunoaştere.

Valletta, unul dintre cele mai bine fortificate oraşe din Europa

În călătoria de-a lungul insulelor malteze, facem o primă oprire în capitala Valletta, numită după fondatorul său francez, Marele Maestru Jean de la Vallette. Orăşelul a fost clădit de cavalerii ioaniţi după asediul turcilor din 1565, când Jean de la Vallette a cerut ajutorul papei pentru construirea unui oraş-fortăreaţă care să facă faţă atacurilor otomane. Oraşul puternic fortificat este un muzeu în sine, o adevărată capodoperă a stilului baroc. Valletta este capitala cea mai mică a Uniunii Europene, însă oferă 320 de monumente pe care le descoperi la orice pas.

Fotografii: Alexandra Cheroiu

Odată ce ai păşit pe porţile oraşului, facem o oprire la Grădinile Upper Barrakka, cel mai înalt punct al Vallettei, care oferă o splendidă privelişte asupra porturilor naturale Marsamxett şi Grand Harbour, iar de sub terasă, 8 tunuri trag focuri în fiecare zi la orele 12.00 şi 16.00.

Aici, pe băncuţele ce stau în umbra coloanelor care străjuiesc grădinile, bătrânii îşi au oaza de linişte, dar şi locul preferat de socializare, unde dezbat micile griji cotidiene ori discută prezenţele străine de ochi curioşi, în timp ce un tânăr, cu părul lung prins într-o coadă lejeră şi cu şuviţe ondulate fluturând în vânt, îmbie atmosfera cu acorduri spaniole de chitară.

Luând la pas Valletta, vei observa că de o parte şi de alta a străzii principale care străbate oraşul dintr-un capăt în altul, curg străduţe strâmte şi abrupte ce par ascuţite, iar din capătul lor clipeşte seducătoare marea.

Într-o continuă forfotă, miile de paşi mişună dintr-un magazin în altul, căci strada principală e un adevărat centru comercial unde găseşti de la magazine de suvenire la cele de haine, parfumuri, bijuterii, saloane de înfrumuseţare, fast-food-uri şi cafenele.

Dar înainte să-ţi încarci plasele de cumpărături, Catedrala romano-catolică Sfântul Ioan merită o atenţie deosebită, căci biserica renumită, ctitorită în 1572 de Marele Maestru al Maltei Jean de la Cassière, este considerată de arhitecţi una dintre cele mai frumoase şi reprezentative construcţii în stil baroc ale bătrânului continent. Interiorul catedralei este extrem de bogat ornat cu picturi, atracţia principală fiind „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“, celebra operă de artă a lui Caravaggio. Un alt detaliu deosebit este podeaua de marmură, care este compusă din aproape 400 de pietre funerare ale cavalerilor căzuţi la datorie.

Dar pentru a pătrunde mai bine în epoca legendarilor cavaleri, lângă catedrală, Palatul Marilor Maeştri te invită într-o lume demult uitată. Coridoarele lungi cu tavane pictate, străjuite de zeci de armuri, şi camerele împodobite cu obiecte de artă şi arme vechi au constituit dintotdeauna casa guvernatorilor Maltei, iar în prezent, palatul găzduieşte Biroul Preşedintelui. Aici, din 1974 şi până în prezent, pe o placă albă din marmură, continuă să fie enumeraţi preşedinţii Maltei. Din 2014 şi până acum, în ultima linie stă scris numele unei femei, Marie-Louise Coleiro Preca, Malta dovedind astfel că este la fel de aproape de epoca medievală cum este de cea modernă.

Mdina, oraşul tăcerii şi al nobililor

Aproape în inima Maltei, acolo unde ar trebui să-i fie şi locul, se află cetatea Mdina, care îţi deschide porţile către o cu totul altă lume şi te poartă într-o fascinantă călătorie în timp, de unde cu greu te mai poţi desprinde. Situată pe un deal, de unde veghează asupra lumii moderne, Mdina, o bijuterie istorică fondată de fenicieni în urmă cu 4000 de ani, a fost capitala Maltei din antichitate până la venirea cavalerilor ioaniţi în 1530.

Zidurile groase şi şanţul larg care înconjoară oraşul, construite în timpul ocupaţiei arabe din secolele IX-XI, separă Mdina de Rabat, oraşul cu care se învecinează. Pentru a recrea şi mai bine atmosfera medievală, la intrarea în cetate te aşteaptă trăsurile trase de cai, în care poţi face un tur al oraşului străvechi.

În „Oraşul Tăcut“, aşa cum este cunoscut localnicilor, de 350 de ani nimic nu s-a schimbat. Vei fi fascinat să rătăceşti ore în şir printre zidurile surde de caramidă aurie, întreruptă din loc în loc de mici ferestre cu zăbrele sau obloane, balcoane cu flori şi felinare. Aici simţi cum timpul stă în loc, iar liniştea şi atmosfera încărcată de mister te fac să vrei parcă să vorbeşti în şoaptă.

Din străzile principale cu clădiri somptuoase, fiecare cu o istorie aparte, se desprind străduţele extrem de înguste, ce se mai înfundă uneori cu câte o uşă în spatele căreia îţi vine greu a crede că mai există viaţă. Dar există, ba chiar una nobilă, căci asta face Mdina cu atât mai specială. Dincolo de zidurile vechi şi despărţite de lumea cunoscută nouă, în Mdina locuiesc doar familii nobile, 80 la număr, adică aproape 300 de locuitori, toţi descendenţi ai unora dintre cele mai vechi familii de nobili din Malta – normanzi, sicilieni şi spanioli care s-au stabilit pe aceste meleaguri încă din secolul al XII-lea.

De altfel, Mdina mai poartă numele de „Oraşul Baronilor“. Cu puţin noroc, în dimineţile de duminică, la Don Mesquita, îţi poţi bea cafeaua alături de baronii care dau piept cu lumea nouă răsfoind ziarele.

În Mdina, nu trebuie ratată catedrala St. Paul, despre care se spune că a fost ridicată pe locul unde Sf. Pavel a înfăptuit minunea vindecării tatălui guvernatorului roman Publius şi unde l-a convertit pe acesta la creştinism.

Însă după o plimbare încărcată de istorie, se cere să facem un popas pentru un prânz rustic mediteraneean, iar Malta poate fi o revelaţie pentru turiştii amatori de noi experienţe culinare. Deşi preparatul tradiţional este tocăniţa de iepure (Fenek), influenţele siciliene, spaniole şi nord-africane au adus la mesele malteze mâncare bogată în fructe de mare, măsline, capere, paste, orez, cuşcuş şi o abundenţă de condimente.

Vom merge astfel spre sudul insulei, în micul sat pescăresc Marsaxlokk, unde poţi să simţi din plin savoarea unui peşte proaspăt scos din apele Mediteranei. De îndată ce ajungi în faţa debarcaderului, primul instinct va fi categoric acela de a scoate aparatul de fotografiat, pentru că zecile de bărcuţe asortate în albastru, roşu, galben verde şi alb sunt farmecul şi atracţia locului.

Cele şase temple din Haġar Qim

În drumul nostru spre Grota Albastră, la aproape un kilometru de micul oraş Qrendi, vom face o vizită sitului archeologic Haġar Qim, un complex megalitic de şase temple construite în epoca neolitică, în jurul anilor 3600-3200 î.Hr. Asta face din Haġar Qim unul dintre cele mai vechi situri religioase din lume.

Citește și: TRAVEL Rătăciri pe străzile din Cracovia: din confortul şezlongului în agonia istoriei şi retur

Complexul a fost scos la suprafaţă în 1839, iar în timpul cercetărilor arheologice au fost găsite foarte multe statuete feminine neolitice, ceea ce arată că aici se ţineau ritualuri pentru fertilitate, în urmă cu 5000 de ani. „Aceste temple sunt făcute din blocuri de piatră atât de mari, încât numai uriaşii le-ar fi putut construi“, spunea Giovanni Francesco Abela, un nobil maltez al secolului al XVII-lea. Asta pentru că cea mai mare dintre aceste pietre cântăreşte şapte tone.

Însă pentru a înţelege mai bine valoarea acestui loc, muzeul de la intrare te invită într-o mică sală de cinema care oferă o reconstituire 4D a poveştii templelor, purtându-te din prezent spre vremuri preistorice, unde vei simţi pe pielea ta chiar şi furtunile care s-au abăutut asupra acestor dovezi ale civilizaţiilor antice îngropate de milenii.

Spectacolul naturii se dă în Grota Albastră

Un kilometru mai la sud, facem cunoştinţă cu una dintre cele mai cunoscute atracţii turistice ale Maltei – Grota Albastră, locul unde albastrul electric al apei te lasă hipnotizat. Micul debarcader din Qrendi, crestat în stâncă, oferă plimbări cu bărcuţele spre cele şapte peşteri spectaculoase din mijlocul apelor pentru 8 euro.

Deşi peşterile sunt ele însele o minune a naturii, adevărata frumuseţe a locului o descoperi în zilele senine şi însorite, dincolo de arcada stâncoasă de 42 de metri înălţime. Atunci se petrece magia şi ai ocazia să vezi un fenomen unic – cerul albastru se reflectă în nisipul alb de sub peşteri, rezultând ape colorate în vibrante nuanţe de cobalt şi azuriu. În plus, pereţii peşterilor oglindesc culori fosforescente de portocaliu, purpuriu şi verde ale florei subacvatice, oferind un spectacol de lumină şi culoare.

Gozo, insula nimfei Calypso

La doar 25 de minute de mers cu feribotul din portul nordic Ċirkewwa, insula Gozo, a doua ca mărime după Malta, te întâmpină într-o atmosferă rustică şi mult mai primitoare. În mitologia greacă, se spune că şi nimfa Calypso a fost cucerită de aceste locuri, încât a ales să-l ţină captiv aici, timp de şapte ani, pe naufragiatul Ulise, de care s-a îndrăgostit.

Printre primele lucruri care îţi vor atrage atenţia în Gozo sunt casele cochete, aşezate cuminţi pe dealurile stâncoase cu vedere spre mare, ce păstrează aceeaşi arhitectură, dar şi aceeaşi culoare – un galben de culoarea mierii, ceea ce dă o armonie aparte locului. Se spune că în Gozo, localnicii lasă uşile caselor deschise chiar şi atunci când sunt plecaţi, criminalitatea fiind inexistentă pe această insulă extrem de liniştită.

Vei remarca, desigur, şi vegetaţia exotică atât de diferită de cea din ţările cu climă temperată – palmieri, cactuşi, eucalipţi şi leandri albi sau roşiatici, cu miros discret. De altfel, cactusul este în mod deosebit cultivat de locuitori, din fructele lui preparând tradiţionalul lor lichior roşiatic şi dulceaţa de cactus.

Gozitanii sunt plini de voie bună, astfel că, în serile răcoroase de la malul mării, ai mari şanse să prinzi o petrecere pe cinste cu tarantele napolitane, cântate deopotrivă de tineri şi de bătrâni adunaţi spontan la câte o terasă modestă. Veselia lor molipsitoare atrage turiştii ca un magnet, iar spre sfârşitul serii, nimeni nu mai stă pe loc.

Cum a renăscut Citadella

În Gozo, nu trebuie să rataţi Citadella din oraşul Victoria, fortăreaţa ce îi adăpostea în Evul Mediu pe toţi locuitorii din Gozo care fugeau din calea otomanilor. În 1551, piraţii turci au cucerit Gozo şi au luat în sclavie aproape întreaga populaţie care număra doar 5.000 de locuitori, insula rămânând practic nepopulată, iar Citadella fiind distrusă aproape în întregime. Salvatorii au fost din nou cavalerii ioaniţi, care i-au alungat pe turci şi au început refacerea insulei. A fost nevoie de aproape 50 de ani pentru repopularea insulei şi pentru a se reconstrui Citadella. Povestea Citadellei vă va „încercui“ însă într-o sală de cinema 360 în care veţi fi poftiţi chiar de holograma nimfei Calypso.

Citește și: REPORTAJ Moscova, un mixt de culoare, istorie şi modernism, clădit pe măreţia sistemului sovietic

La Citadella, vă puteţi opri pentru o masă tradiţională delicioasă la Ta Rikardu, un mic restautant rustic şi intim, cu o istorie de 40 de ani, unde vei fi primiţi cu căldură. Proprietarul, Rikardu, are o mică fermă de capre şi oi care asigură în permanenţă aprovizionarea restaurantului, astfel că în fiecare dimineaţă soţia lui scoate pe masă brânză proaspătă. Aici vă recomand să încercaţi fripurile de iepure sau de capră, care sunt specialitatea casei.

Chiar dacă Fereastra Albastră, celebrul arc de piatră emblematic al Maltei, s-a prăbuşit anul trecut în mare în urma eroziunii, în partea de nord-vest a insulei, puteţi contempla încă măreţia naturii privind valurile Mediteranei ce se lovesc violent de falezele înalte.

O altă oprire pe insula Gozo merită făcută la Biserica Ta’Pinu, din satul Gharb. De existenţa bisericii romano-catolice dedicate Fecioarei Maria, sunt legate numeroase minuni, care umplu acum pereţii lăcaşului cu mărturiile a sute de oameni. Din acest motiv, biserica Ta’Pinu este cel mai căutat loc de pelerinaj din Malta.

Festa malteză, între sfinţi şi artificii

Malta este o destinaţie atractivă pe tot parcursul anului, însă dacă vrei să o surprinzi în toată splendoarea sa tradiţională, ai face bine să o vizitezi în sezonul sărbătorilor religioase numite generic „festa“. Din mai până în septembrie, în fiecare sâmbătă, câte un sătuc sau orăşel din Malta şi Gozo se îmbracă în straie de sărbătoare pentru a-şi cinsti cu mare fast patronul spiritual, mulţumindu-i astfel pentru încă un an fără evenimente nefaste.

Pe lângă procesiunile în care statuia sfântului fiecărei localităţi în parte este purtată pe străzi, festa înseamnă şi multă distracţie şi bucurie în stare pură. Localităţile din Malta şi Gozo intră într-o competiţie acerbă de artificii la sol, pe care maltezii o iau foarte în serios şi pentru care se pregătesc tot anul. Artificiile, făcute manual de locuitori, sunt diferite de tot ce aţi mai văzut până acum. Construite sub forma unor morişti în continuă mişcare, dispozitivele complexe creează un spectacol îndelung aşteptat şi foarte ovaţionat de localnici. Din păcate, acest joc cu focul se lasă aproape anual cu victime, uneori familii întregi pierind din cauza acestei pasiuni aproape nebune a maltezilor. De altfel, dacă cineva moare în aceste împrejurări, este declarat erou naţional.

Żebbuġ, un orăşel din inima Maltei, al cărui sfânt patron este Sfântul Filip, organizează una dintre cele mai frumoase feste de acest gen.