Ajung să mă las pradă unui sentiment de visare şi euforie în faţa necunoscutului, iar în minte îmi vin cuvintele lui Mark Twain: „Explorează. Visează. Descoperă.

Aşadar, vă propun pentru anul 2015 o listă care să vă poarte paşii către cultură, romantism, spiritualitate, istorie, tradiţie şi aventură, dar şi etică şi responsabilitate socială. Deşi se spune că lumea este din ce în ce mai mică, „lista unui visător“, cum îmi place să o numesc, devine tot mai vastă, continuând să crească de la an la an.  

Chintesenţa culturii: Mons, Belgia

FOTO theguardian.com

Odată un oraş minier, Mons a fost desemnat, împreună cu Pilsen din Cehia, oraşul cultural al anului 2015. Aproximativ 300 de evenimente culturale (http://www.mons2015.eu/fr) sunt programate în Mons până în luna decembrie, printre care o expoziţie amplă dedicată lui Vincent Van Gogh ce va avea loc în muzeul BAM. Oraşului se lasă deconspirat prin explorarea străduţelor întortocheate, ce duc către grădini ascunse sau curţi secrete. Pe alocuri, organizatorii au presărat câte un pop-up bar sau o instalaţie de artă contemporană. Mai mult decât atât, literatura a fost scoasă în stradă: „The Phrase“ sau zece kilometri de poezie, se joacă cu magia cuvintelor împrăştiate pe clădirile istorice şi trezeşte trecutul literar. Sătui de hoinăreală, puteţi încerca o bere locală la restaurantul „La Cervoise“, un local mobilat în stil tradiţional belgian, cu bănci din imitaţie de piele, balustrade din alamă şi cârlige mici pentru haine. Meniul cuprinde o mulţime de specialităţi locale, cum ar fi berea Quintine din comuna vrăjitoarelor din Ellezelles.

Romantism în Istanbul: muzeul unei poveşti de dragoste

FOTO themonthly.com

În aerul Istanbulului pluteşte romantismul. Atât de profundă este promisiunea acestui oraş, încât povestea lui Kemal şi a lui Füsun a părăsit paginile romanului scris de Orhan Pamuk şi s-a transpus într-un muzeu cum altul nu-i: Muzeul Inocenţei (http://www.masumiyetmuzesi.org ) din cartierul Çukurcuma . Pe fundalul unui Istanbul zbuciumat, romanul spune povestea de dragoste dintre Kemal, un afacerist bogat, şi Füsun, o mai tânără rudă îndepărtată. Deşi logodit, Kemal este acaparat de pasiunea pentru tânăra şi fermecătoarea Füsun, lăsându-se purtat de o avalanşă de emoţii şi trăiri atât de intense încât ajung să-ţi intre în suflet pe măsură pe parcurgi romanul. Dragostea neîmplinită dintre cei doi îşi găseşte refugiul într-o colecţie de obiecte, pe care Kemal le adună obsesiv, în încercarea de a-şi găsi consolarea şi de a atenua trauma pierderii. În Istanbul, în cartierul Çukurcuma , romanul trăieşte: aici sunt găzduite obiectele pe care scriitorul le-a adunat de-a lungul mai multor decenii şi care apar în carte. În pod se află patul unde Kemal şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, visând la Füsun. Păşind în „Muzeul Inocenţei“ şi mergând pe paşii celor doi îndrăgostiţi, parcă îl auzi pe Kemal şoptind: “Să fi fost, oare, cea mai fericită clipă din viaţa mea? Aş fi putut proteja, oare, fericirea aceea, dacă mi-aş fi dat seama de ea, astfel încât lucrurile să urmeze un cu totul alt făgaş? Da, dacă aş fi reuşit să intuiesc că trăiam cea mai fericită clipă din viaţa mea, n-aş fi pierdut-o niciodată.”

Epifania unei călătorii: Koyasan, Japonia

FOTO travel.nationalgeographic.com

Localizat în prefectura Wakayama, muntele Koyasan este cel mai vestit loc de reculegere budist din Japonia. Aici, la o altitudine de 1.005 m, se întinde complexul monastic şi centrul spiritual al budismului ezoteric Shingon, ce anul acesta îşi serbează aniversarea a 1200 de ani. Kukai sau Kobo Daishi, părintele sectei budiste Shingon, a înfiinţat la Koyasan primul seminar în anul 816. Legenda spune că rivalitatea dintre cele două temple principale, To-ji (avându-l ca stareţ pe Kukai) şi Sai-ji, a declanşat un adevărat conflict. Stareţul de la Sai-ji l-a prins în capcană pe dragonul ploii şi a provocat o mare secetă, dar adepţii lui Kukai au reuşit să-l elibereze şi să aducă ploaia. Se zice că înţeleptul Kukai încă mai trăieşte aici şi în zilele noastre, adâncit într-o stare de meditaţie într-unul din templele de pe munte. „Koyasan este puritate“, spun călugării, de aceea o şedere aici deschide poarta către viaţa monahală şi spirituală. În pădurea de cedrii înalţi, ai căror aburi miros a tămâie, se găsesc cele 117 temple. Dintre acestea, 52 oferă locuri de cazare cunoscute  ca shukobo , iar rezervările se pot face prin intermediul site-ul oficial Shukobo Koyasan (http://eng.shukubo.net/temple-lodging.html ).

Singapore, ziua independenţei

FOTO independent.co.uk

Insula-stat Singapore sărbătoreşte anul acesta 50 de ani de independenţă. Conform legendei, istoria sa începe cu secole în urmă, odată cu apariţia din ape a unui monstru marin, jumătate peşte, jumătate leu. Un prinţ malaez, impresionat de ciudata creatură, a schimbat numele satului pescăresc în Singa Pura, adică „Oraşul Leului.“ După cel de-al Doilea Război Mondial, Singapore a devenit independent, iar în anul 1965 şi-a câştigat statutul de republică. Evenimentele de anul acesta vor fi marcate de parade, focuri de artificii şi spectacole de amploare. Mai mult decât atât, mult aşteptata Galerie Naţională va fi inaugurată spre finalul acestui an şi se va alătura atracţiilor precum River Safari sau Singapore Sports Hub. Singapore, destinaţia aflată pe locul 1 în topul Lonely Planet pentru anul 2015, oferă o mulţime de alte atracţii turistice precum: Marina Bay, Grădina Botanică, Templul Dintele lui Buddha, Singapore Flyer, Insula Sentosa, zona comercială Orchard Road, Grădina Zoologică, Chinatown şi Little India.

Aventură la capătul lumii: Patagonia

FOTO  iliketowastemytime.com

Uneori, trebuie să mergi până la capătul lumii ca să întâlneşti aventura. Patagonia, tărâm al gheţarilor uriaşi, pădurilor montane străvechi şi al faunei incredibile, te poartă către o călătorie probabil unică în viaţă. Patagonia se întinde pe o suprafaţă de peste un milion de kilometri pătraţi, fiind vestită pentru combinaţia desăvârşită de munţi, câmpii, lacuri şi ţărmul sălbatic al oceanului. Şi-a primit denumirea de la navigatorul Magellan, care a numit-o după locuitorii săi, patagonezii, „cei cu tălpi mari“. Ţinutul cu iz primordial te atrage prin formele sale impunătoare şi culorile îndrăzneţe, unde verdele intens întâlneşte albul gheţarilor, iar la amurg, soarele îşi unduieşte reflexiile roşiatice pe culmile munţilor. Patagonia este înzestrată cu parcuri naţionale (Parque Nacional Nahuel Huapi, Parque National Lanín) şi rezervaţii pline de vieţuitoare (Peninsula Valdes), de la pinguini şi balene la guanaco şi condorul andin. Patagonia, ţinut de gheaţă, ţinut de foc, este o împletitură armonioasă pe care pământul o face la capătul său. Loc al miturilor şi legendelor, i-a prins în mrejele sale pe cei mai temerari aventurieri. Exploratorul Bruce Chatwin credea că a găsit originile mitului unicornului într-o pictură rupestră din sud-vestul Patagoniei. De fapt era vorba de huemul, o specie rară de căprioară patagoneză.

Pedalând pe urma istoriei: Zidul Berlinului

FOTO lonelyplanet.com 

Berlinul e doldora de istorie politică, mărturie stă faimosul său zid. Vreme de 28 de ani, Zidul Berlinului a împărţit oraşul în două, ridicând o barieră monstuoasă între două suflări ale aceluiaşi întreg. Construirea zidului, în anul 1961, a avut un impact devastator pentru familiile germane: est-germanii care lucrau în Germania de Vest au fost nevoiţi să renunţe la locurile lor de muncă, dar mai mult decât atât, numeroase familii au fost definitiv separate. Zidul Berlinului măsura peste 160 de kilometri şi reprezenta un simbol al divizării Europei. Astăzi, la 25 de ani de la prăbuşirea sa, zidul a devenit o metaforă a noii Germanii, dar şi o autentică mărturie a istoriei sale zbuciumate. O modalitate de a vedea Zidul şi de a pedala pe urma istoriei este un tur ghidat cu bicicleta. Traseul Zidului Berlinului sau „Mauerweg“ are în jur de 160 de kilometri şi oferă o plimbare cu bicicleta prin miezul istoriei, culturii, politicii şi naturii. Mai multe informaţii găsiţi aici: http://www.berlin.de/mauer/mauerweg/index/index.en.php

Chemarea deşertului: Cure Salée, Niger

FOTO outpostmagazine.com

În nemărginirea de nisip, sub soarele clocotit ale deşertului, sărbătoarea Cure Salée reuneşte rebelii Saharei: tribul Tuaregilor („oamenii albaştri“) şi tribul Wodaabe sau Bororo. O dată pe an, la începutul toamnei, cele două triburi se întâlnesc în oraşul Ingal din Niger pentru a sărbători viaţa, dragostea şi un mod de trai aproape uitat. După ce se termină sezonul ploios, nomazii îşi mână vacile, caprele şi camilele către oazele cu apă sărată din Ingal. Pe lângă beneficiile apei sărate în purificarea organismul animalelor, această adunare are şi un rol de socializare. Cure Salée oferă un răgaz de la călătoria solitară prin deşert şi o oportunitate de a se reuni cu prietenii, de a-şi găsi un partener de viaţă sau pur şi simplu de a se distra. Oamenii deşertului sunt un caleidoscop de tradiţii şi reguli ancestrale. Se obişnuieşte ca bărbaţii din tribul Wodaabe să participe la ritualul cunoscut sub numele de Gerewol, mai precis un concurs de frumuseţe cu scopul de a-şi găsi o soţie. Concurenţii se pregătesc intens pentru concurs: îşi pensează sprâncenele, îşi albesc dinţii, îşi maschează feţele cu machiaj negru pentru a sublinia nasul lor subţire şi frunte înaltă, se acoperă cu tunici lungi brodate şi se accesorizează cu mărgele şi turbane cu pene de struţ. Femeile urmăresc cu atenţie concursul şi îşi aleg soţii, semnalându-şi interesul printr-o apăsare pe umăr. În definitiv, a lua parte la sărbătoarea Cure Salée înseamnă a lua parte la ritualul unui neam ce refuză să renunţe la modul său de viaţă.

Turismul etic: Lituania

FOTO ethicaltraveler.org

Turistul are puterea de a schimba lumea, nu doar de a o străbate. Ethical Traveler este o organizaţie nonprofit fondată cu scopul de a împuternici călătorul să schimbe lumea şi modul de a călători. Fie că este vorba de protejarea drepturilor omului, conservarea mediului sau sprijinirea bunăstării sociale, ţările incluse în lista anuală lansată de Ethical Traveler sunt considerate a fi cele mai etice destinaţii. Pentru anul 2015, locul 4 îi revine Lituaniei. Devenită de curând al 19-lea membru al zonei euro, Lituania se laudă cu una din economiile europene cu cea mai rapidă creştere. Un impresionant procent de 22% din energia ţării provine din surse regenerabile, astfel Lituania este tot mai aproape de obiectivul său de a atinge 23% până în anul 2020. Atracţiile turistice ale ţării sunt variate, fie că vorbim de capitala sa Vilnius (prima capitală baltică care a avut statutul de capitală culturală europeană şi unul dintre cele mai încântătoare oraşe europene), de oraşul spa Druskininkai, de Parcul National Aukstaitija, de staţiunea estivală Nida, unde însăşi Thomas Mann şi-a cumpărat pe vremuri o proprietate, sau de lanţul de dune care formează „Sahara lituaniană“.

Destinaţie pentru suflet: voluntariat în Peru

FOTO thegreatprojects.com

Programul de voluntariat „The Amazon Conservation Project“ este o şansă extraordinară de a explora Peru, dar şi de a contribui la conservarea şi protecţia biosferei Manú. Amazonul reprezintă cea mai mare şi mai diversă pădure tropicală de pe Pământ, numărând circa 390 de miliarde de arbori din 16.000 de specii şi acoperind o suprafaţă de 5,5 milioane de kilometri pătraţi. Dincolo de susţinerea unei biodiversităţi incredibile, pădurea amazoniană are o contribuţie majoră la împrospătarea atmosferei întregii noastre planete. Astăzi, mai mulţi factori precum mineritul, vânătoarea, extracţia de petrol şi gaze, ameninţă supravieţuirea pădurii amazoniene în Peru; sanctuare ca Parcul Naţional Manú lucrează pentru protecţia acestei comori naturale. Voluntarii în Peru care se implică în acest proiect vor avea în primul rând o experienţă de neuitat, dar şi o importantă contribuţie în munca de cercetare şi în iniţiativele derulate în vederea protejării Biosferei Manú. Datorită topografiei sale variate, Parcul Manú are una dintre cele mai mari niveluri de biodiversitate din orice parc naţional. Mai multe informaţii despre programul de volutariat şi itinerariul său, găsiţi aici: http://www.thegreatprojects.com/projects/amazon-conservation-project-peru ).

Periplu regal: castelele de pe Valea Loarei

FOTO worldheritage.routes.travel.com

A fost odată o vale brodată cu castele fermecătoare şi grădini, unde se legau şi se desfăceau iubiri, se ţesau intrigi şi trădări, se ţineau ospeţe îmbelşugate şi se mergea la vânătoare: Valea Loarei. Un periplu prin ţinutul castelelor şi palatelor somptuoase echivalează cu o întoarcere în vremea regilor şi a grandorii de altădată: „un peisaj cultural excepţional, de o mare frumuseţe, presărat cu oraşe, sate istorice şi mari monumente.“ Chenonceaux, probabil cel mai romantic castel din Franţa, îşi oglindeşte în apele limpezi măreţia, de parcă şi-ar dezvălui secretele sale de alcov. Aici, şi-au trăit idila regele Henric al II-lea şi Diane de Poitiers, amanta sa mult mai vâstnică, căreia i-a dăruit acest castel în semn de preţuire. Tot dar de la un rege este şi Clos Lucé, un conac din cărămidă roşie primit la bătrâneţe de Leonardo da Vinci, unde acesta şi-a petrecut ultimii ani de viaţă, iar faimoasa sa Gioconda a împodobit pereţii conacului. În apropiere se află castelul Amboise, construit pe un platou înalt pe malul Loarei. Probabil însă regele castelor de pe Valea Loarei rămâne Chambord, castelul de vânătoare construit de Francisc I, un „monument de orgoliu“, cum îl numea Gustave Flaubert.