Jurnalistă britanică, vacanţă în România. Ce a impresionat-o şi ce nu i-a plăcut: „Seamănă cu platourile de filmare Star Wars“

O jurnalistă a publicaţiei britanice „The Telegraph“ a povestit experienţele trăite în vacanţa petrecută în România, dezvăluind ce a fermecat-o, dar şi ce i-a displăcut în ţara noastră.

Jurnalista britanică Rhiannon Edwards, specializată în travel, a povestit pe site-ul publicaţiei „The Telegraph“ cum a fost experienţa din România, unde a ajuns alături de partenerul ei cu maşina. Edwards a precizat că a fost o decizie spontană şi nu a avut prea mult timp la dispoziţie pentru a pune la punct toate detaliile. Ea a dezvăluit că motivele pentru care au ales să-şi petreacă vacanţa în ţara noastră au fost castelele gotice şi peisajele rurale superbe pe care le-au văzut în fotografii, dar au recunoscut că a cântărit destul de greu şi faptul că Prinţul Charles are o casă în Transilvania.

Biserica Sf. Mihail, „cel mai atrăgător obiectiv“ din centrul Clujului

Deşi unul dintre cele mai apreciate oraşe din România de către străini, care s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani şi a devenit gazda unor evenimente culturale de amploare, Clujul nu a fost chiar pe placul britanicilor. „Clujul este unul dintre cele mai mari oraşe din România şi la un moment dat a fost chiar capitala Transilvaniei, dar nu ni s-a părut pe măsură ce traversam oraşul dinspre aeroport – mai multe blocuri de beton din anii ’60 decât clădiri medievale din 1260. Apartamentul în care am fost cazaţi, în interiorul unui bloc din perioada comunistă, era imens, cu un balcon de unde puteai vedea tot oraşul şi un decor neschimbat din anii ’80 (sau poate chiar mai devreme), însă pentru 25 de lire pe noapte nu ne-am permis să ne plângem“, a povestit Edwards.

În schimb, jurnalistei i-a plăcut Centrul Vechi al Clujului, „un amestec de faţade medievale şi baroce“, şi a fost de-a dreptul impresionată de Biserica Sf. Mihail – „întunecată, gotică şi impunătoare, este cu siguranţă cel mai atrăgător punct din centrul oraşului. “

Salina Turda, „proporţii epice“

Pentru că şi-a dorit să simtă din plin „inima Transilvaniei“, jurnalista a decis să stea câteva zile la o fermă din micuţul sat Cund. Gazda a sfătuit-o însă ca pe drum să facă un popas la Salina Turda şi, chiar dacă la început a fost sceptică, jurnalista recunoaşte că a fost fermecată de fosta mină de sare devenită o importantă atracţie turistică. „O peşteră subterană de proporţii epice, Salina Turda are mai multe în comun cu un platou de filmare pentru «Star Wars» decât un muzeu. Am pierdut cu bucurie câteva ore în răcoarea minei înainte de a ieşi la suprafaţă, unde am mâncat un delicios langoş.“

Despre primirea de care au avut parte în Cud, jurnalista a lăudat gazda şi preparatele pe care le-au încercat: suc de mere făcut în casă, unt, dulceţuri, brânză, supă de cartofi, pâine de casă, iar despre vinurile româneşti au spus că au un preţ „scump pentru România, dar excelent pentru aproape orice alt loc din Europa.“

Britanicii au vizitat şi Sighişoara, unde le-a plăcut Biserica din Deal, despre a cărei frumuseţe sunt de părere că este subestimată, amintind de Cimitirul Lutheran de pe deal şi de priveliştea superbă asupra râului Târnava Mare.

Braşovul, comparat cu Montmartre

Drumul spre Braşov a fost minunat, spune Edwards, cu pajişti frumoase de flori sălbatice, castele şi biserici, versanţi de unde poţi admira oraşul, pe care l-a descris ca fiind un loc unde găseşti atât frumuseţe, cât şi istorie – „pereţi masivi din piatră, bastionul care înconjoară oraşul şi fermecătoarea piaţă centrală.“ O parte a Braşovului i-a amintit de Montmartre, cu trotuarele pietruite, cafenelele şi magazinele spre Biseria Neagră. Peisajele oferite de Munţii Carpaţi au fost cele mai apreciate de britanici.

Despre Bucureşti, ultima oprire, Edwards a scris: „Pe măsursă ce dădeam de privelişti plictisitoare, ştiam că ne apropiem de Capitală, iar apartamentul nostru avea să fie într-unul dintre blocurile fără farmec ale lui Ceauşescu. Betoanele din Bucureşti erau departe de frumuseţea Braşovului şi de liniştea rurală din Cund, dar ne-am găsit pacea în Parcul Titan. În acea ultimă seară în România, la lumina neonului dintr-un bar, noaptea târziu, ne-am întrebat dacă ar trebui să anulăm zborul de a doua zi şi să ne întoarcem în Transilvania. “