Fribourg, un oraş exemplar

Fribourg, un oraş exemplar

Fribourg are un muzeu al marionetelor şi al poveştii, unul al maşinilor de cusut şi al obiectelor ciudate. Fribourg are festivaluri de orgă, congrese de povestitori, procesiuni catolice, carnaval. Pentru turistul grăbit, Fribourgul ar putea fi însăşi chintesenţa Elveţiei – o spun numai pe jumătate ironic. 

Aici, şi numai aici, îmi place să mă las pradă tuturor clişeelor pe care le sancţionez altminteri ca „prejudecăţi turistice“, când e vorba de a înţelege palimpsestul logic al lumii helvete. Mic, eficient, curat şi atractiv cât să nu obosească turistul, Fribourgul invită la o asemenea înţelegere, cu o sinceritate a identităţii confederate pe care metropole ca Geneva ori Zürich nu o mai au de mult.

O Elveţie în Elveţia: oraş liber, cum îl arată şi numele, de negustori şi meşteşugari (fondat în 1157), el e revendicat de elveţieni ca spaţiu naţional funcţional (lucru mare pentru o ţară adunată-n cantoane şi divizată în limbi şi confesiuni diferite), e „Fribourgul nostru“ (subliniază orice funcţionar când cumpăr biletul de tren, ca să nu îl confunde cu cel german, dar şi ca să accentueze apartenenţa – nu ştiu câte alte simboluri ale patriei lor se mai bucură de o atare nostrificare...).

Mănăstiri, ferme şi limuzine

E singurul oraş cu adevărat bilingv (francez-alemanic) din ţara asta, unde trăiesc toţi în armonie, câtă vreme fiecare limbă e vorbită în cantonul ei. Universitatea, centenară, e – şi ea – bilingvă şi ... biconfesională. Se simte, peste tot, dominanta catolică, în inima patriei protestante. Oraşul are toate facilităţile postmodernităţii, indiscutabil, dar la marginea centrului vechi încep dealurile cu mănăstiri semeţe, răzoarele cu ferme încă funcţionale şi podurile ţărăneşti de lemn, acoperite, pe care foşnesc limuzine şi se hurducăie tractoare cu remorci de fân. Talăngile oilor se pot auzi până în centru!

De la gară, traseele în pantă ale oraşului vechi preiau plimbăreţul străin, mai puternice decât stratul arhitectonic contemporan, înlocuit repede cu goticul viu: peste 200 de case cu arhitectura originală a epocii, pe străzile desenate tot atunci, iradiind din jurul Catedralei Sf. Nicolae. Industrializarea timpurie a adus stilul Art Nouveau în cartiere precum Pérolles şi Gambach.

Cele 11 fântâni alegorice

Terasele suspendate pe stâncile din malul Sarinei oferă, irezistibile, vinul locului şi asfinţitul. Maşinăriile ciudate ale sculptorului Jean Tinguely (inclusiv Fântâna creată de el în memoria lui Jo Siffert, pilot local de F1) se învârt ademenitor, pe alte ritmuri decât ceasurile bisericilor, funicularul oraşului, construit în 1899, continuă să folosească apele menajere, iar cele 11 fântâni alegorice (Forţa, Virtutea, Fidelitatea...) şopotesc cristalin în pieţe adormite de provincie.

Oraşul vorbeşte melodios, primitor şi colorat, după ce s-a apărat de intruşi sute de ani, prin cel mai complicat sistem de fortificaţii medievale din Elveţia (2 km, 14 turnuri şi o promenadă pe metereze, zisă „Boulevard“...). Are un muzeu al marionetelor şi al poveştii, unul al maşinilor de cusut şi obiectelor ciudate, altul al berii Cardinal...

Festivaluri de orgă, congrese de povestitori, procesiuni catolice, carnaval, totul reuşeşte să treacă prin oraşul liber, într-o explozie de culoare precum vitraliile Catedralei (sticla se mai topeşte încă potrivit vechii arte, la Villars-sur-Glâne, nu departe). Catillon, ultima lor vrăjitoare, a fost judecată şi arsă pe rug aici, la 1731, Napoleon a „rânduit” oraşul la 1803, blocurile gri de la orizont vorbesc despre industria anilor ’60, iar crestele de gheaţă ale Alpilor – despre tot restul.

La Fribourg cu Ioana Bot

Ioana Bot este profesor universitar de literatură română la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. După studii doctorale în Elveţia - despre care a scris un „Jurnal elveţian“, publicat în 2004 -, continuă să dezvolte proiecte profesionale legate de „ţara cantoanelor“: este directorul colecţiei „Mare helveticum“ la Editura Limes din Cluj, participă la activităţile grupului „Infolipo“ de creaţie şi cercetare în domeniul literaturii informatice de la Universitatea din Geneva, a tradus studii de teorie literară semnate de profesorii elveţieni Laurent Jenny şi Roger Francillon, iar în prezent colaborează cu Universitatea din Fribourg la un proiect consacrat studierii avangardelor europene.

Parada Jazz din Fribourg se desfăşoară între 2 şi 18 iulie şi este unul dintre cele mai mari manifestări dedicate jazzului tradiţional şi modern. Intrarea la majoritatea concertelor este gratuită. Vor avea loc şase evenimente pe zi.

În noaptea de 4 spre 5 iulie, în Fribourg vor avea loc trei excursii pentru a descoperi „la lumina lunii“ frumuseţile acestei regiuni. Călătoria va începe din trei zone diferite: Sugiez (Le Vully), Murten şi Les Paccots.

Muzeul „Maşinilor de Cusut Elveţiene şi al Obiectelor Ciudate“, situat în centrul oraşului, cuprinde piese de peste tot din lume. Muzeul oferă o colecţie de peste 250 de maşini de cusut din secolele XIX şi XX. Vizitarea se face numai cu rezervare.

Muzeul Marionetelor găzduieşte până la 16 august o expoziţie extraordinară despre această mişcare avangardistă eleveţiană care s-a dezvoltat după Primul Război Mondial, sub impulsul creatorilor Sophie Taeuber-Arp, Otto Morach sau Fred Schneckenburger. Marionetele din expoziţie fac parte din colecţia Muzeului Bellerive din Zürich.