FOTO Cum se prezintă România la cel mai mare târg de turism din lume

Vă mărturisesc că habar nu aveam care-i inmul staţiunii Mamaia. A trebuit să mă duc la târgul internaţional de turism de la Londra – World Travel Market – ca să mă luminez. Începe cu multe ioi sau oi, se strigă paranghelia, şi apoi urmează nişte versuri de mare inspiraţie: Vii cu naşul sau cu iahtul,/ Vii pe biclă sau cu bacul,/ Omba, omba, ma-ma Mamaia,/ Trafic pe autostradă,/ Toată lumea vrea sa vada … Vamos a la playa/Nu-i Miami, e Mamaia/ Că nu vezi la Saint Tropez /Carnaval ca la Mazare/I se spune Ibiza de Romania /Mai ales cînd începe nebunia /Mai ales ca ne place paranghelia.  

1, 2, 3, paranghelia… Ma-ma-ma-Mamaia…. (nu, nu le-am învăţat pe de rost, le-am luat de pe versuri.ro).

Paranghelie a fost aşadar la târgul de turism de la Londra şi eu am zis merci că oamenii ăia care s-au adunat la stand nu ştiu româneşte. Pe 5 noiembrie, în penultima zi de târg, mai multe standuri s-au animat. Muzică, dansuri, mâncare sau băuturi tradiţionale, orice pentru a promova un loc sau o ţară. In cazul nostru o staţiune – Mamaia.


După ce fetele au prezentat moda de carnaval, Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Litoral –Delta Dunării, i-a anunţat pe spectatori că România nu înseamnă doar Mamaia, ci şi Sibiu, Braşov, Delta Dunării. Şi ei sigur şi-au scos carneţelul şi şi-au notat, mai ales că erau foarte atenţi. Au urmat iar fetele, de data asta parcă ceva mai îmbrăcate. Spre final au dat muzica de club pe populară, au încins o horă, pe ecranul de la standul României rula videoclipul imnului de Mamaia (cred că asta era – fete semi-goale, Mazăre deghizat în Cezar, plajă, club etc.), s-au împărţit câteva clopuri de Maramureş şi un domn servea audienţa, dintr-o sticlă de plastic, cu pălincă.  

Yusuf, un turc ce lucrează la o agenţie de turism, se strâmbă după ce bea o gură de pălincă, se face roşu la faţă şi zice că e cea mai tare chestie pe care a băut-o vreodată. „Mie-mi plac fetele dar suntem la un târg de turism, nu la unul de modă. Şi aveţi cultură, istorie, arhitectură, ştiu că Bucureştiul e foarte frumos, boem, Dracula...unde-s toate astea?! Şi noi avem fete frumoase, şi ruşii au fete frumoase, dar nu le-am scos pe podium. Tot ce am înţeles de aici e că mă duc la Mamaia şi...“, (a făcut un gest, nu pot să-l reproduc dar vă prindeţi voi).

Hristo însă e de părere că România a găsit un mod inedit de a se prezenta: „dar eu sunt bărbat, dacă întrebi o femeie s-ar putea să nu-i placă.“, zice bulgarul. Râdem amândoi de constatare, mai ales că nu prea se zăresc femei în marea de bărbaţi ce-si flutură telefoanele în aer încercând să imortalizeze fetele.

Vâd o tânără ce se opreşte, se uită contrariată şi dă să plece. Marizia e din Portugalia şi-mi spune: „nu te supăra, am amici din România, dar să ştii că foarte multă lume e de părere că în România sunt fete uşoare. O prezetarea de genul acesta nu face decât să confirme asta. Nu mai zic nimic că o să spună lumea că-s invidioasă“. 

În schimb Marina, o columbiancă de cel mult 25 de ani, îmi arată mulţimea şi zice:

„Au vrut să adune oameni, au reuşit“.

Lângă mine doi italieni îşi dau coate şi se hlizesc. „Mamaia asta e un fel de Sunny Beach, trebuie să mergem!“ Numai că, după vreo 10-15 minute se plictisesc şi pleacă. Şi –au umplut telefonul cu poze, au băgat la cap Mamaia, gata, la revedere.

Probabil că unii vor zice „păi asta e Mamaia, cluburi, distracţie, fete, plajă“. Aşa e. Dar oare nu se putea găsi o metodă mai…elegantă? Nu ştiu, întreb, căci mie mi s-a părut un spectacol ieftin. Dar poate sunt eu prea pretenţioasă şi, vorba Mariziei, nu mai zic nimic căci o să spuneţi că-s invidioasă.

Între timp, la standul Boliviei două fete dansează pe muzică tradiţională, la cel al Argentinei răsună tango-ul, e plin de fete cu pene şi la standul Braziliei, doar fac poze cu vizitatorii şi flutură steagul, turcii cântă de zor din ţambal şi vioară. Alţii au preferat să aducă la Londra mâncarea tradiţională, vinurile, berea, de exemplu Cipru, Cehia, Bulgaria.  

Revenind la standul nostru, „beautiful girls“, zice un domn trecut bine de 50 de ani. Aflu că soţia lui e româncă şi că a fost de multe ori în România. Însă nu la Mamaia.  „Dar mă duc, gata, m-au convins!“, spune entuziasmat domnul Refik.  

În concluzie, organizatorii şi-au atins scopul, au câştigat turistul. Numai că, dacă se ocupă doamna de vacanţe, şi cică aşa se întâmplă în general, domul Refik va visa mult şi bine la Ma-ma-maia.