FOTO Valencia, oraşul care te cucereşte cu un mixt fascinant între trecut şi viitor, pe ritm de salsa şi gust de paella cu sangria

FOTO Valencia, oraşul care te cucereşte cu un mixt fascinant între trecut şi viitor, pe ritm de salsa şi gust de paella cu sangria

Unul dintre cele mai importante oraşe ale Spaniei prezintă un mixt fericit între vechi şi nou, într-o atmosferă specific mediteraneeană.

Ştiri pe aceeaşi temă

Poate nu are faima Barcelonei şi nici strălucirea Madridului, dar în esenţă nu e cu nimic mai prejos. Din contră, Valencia, al treilea oraş, ca mărime, al Spaniei vine şi cu ceva nou. E singurul oraş iberic în care modernul şi vechiul, sau altfel spus tehnologia şi istoria, se îmbină armonios printre palmieri, plaje largi, nisip fin, sangria, paella şi tapas.

Aflat la mijlocul coastei de Est a Spaniei, cu ieşire la Marea Mediterană, Valencia poate fi o variantă inspirată până târziu în toamnă, sfârşitul lui octombrie şi chiar începutul lui noiembrie fiind perioade în care soarele mai poate oferi confortul unor zile de plajă, cu temperaturi care să nu fie sufocante, dar nici zgârcite. Vara e cald, foarte cald şi extrem de aglomerat, pentru că potenţialul turistic al oraşului a fost exploatat la maximum în ultimele două decenii, când oficialităţile au decis să investească masiv în acest domeniu.

Oraşul Artei şi al Ştiinţei, un proiect futurist
Aşa a apărut, spre exemplu, Oraşul Artei şi al Ştiinţei, una dintre piesele de rezistenţă ale Valenciei, un complex de clădiri şi muzee, aşezat la una dintre extremităţile parcului Turia, cel care taie oraşul pe o lungime de aproape zece kilometri, asigurându-i un brâu de verdeaţă, pe tot timpul anului. Ciutat de les Arts i les Ciències, cum îl numesc spaniolii, a fost inaugurat în 1998, şi este opera a doi arhitecţi curajoşi, Santiago Calatrava Valls si Félix Candela, care au îndrăznit să creadă că pot realiza acest proiect futuristic şi fabulos, şi au convins autorităţile să  cheltuie bani frumoşi pentru el. Astfel s-au ridicat din nimic Muzeul Ştiinţelor Principe Felipe, cinematograful Imax, Planetariumul L'Hemisfèric, parcul L'Oceanografic, gradina L'Umbracle si Opera Reina Sofia, grupate într-un perimetru în care se poate realiza uşor orice film SF.

18 poduri se află pe deasupra parcului Turia, asigurând transportul rutier între cele două părţi ale acestuia

Fiecare dintre acestea are numeroase lucruri de oferit, Oceanograful, spre exemplu, este al treilea cel mai mare din lume, şi singurul care găzduieşte o beluga. Pentru vizitarea Oraşului Artei şi al Ştiinţelor există diferite pachete de intrare şi pentru a te bucura de toate atracţiile existente este nevoie de cel puţin o zi. Parte a acestuia este şi podul Podul Assut de L’Or, cel mai înalt punct din Valencia, cu o înălţime de 126 de metri, care e susţinut de 28 de cabluri gigantice.

Graţie acestui oraş în miniatură, simbolizând progresul tehnologiei într-o ţară încărcată de istorie, Valencia a câştigat foarte mulţi vizitatori, hoarde de asiatici căutând zilnic unghiuri imposibile pentru a prinde cadrul unei fotografii de colecţie. Oraşul arată impresionant atât ziua, cât şi noaptea, dar ideal e să prinzi o zi senină, cu soare, şi atunci totul va părea că străluceşte chiar dintr-o altă lume.

La pas prin parcul Turia


Din SF -ul Valenciei către zona istorică drumul este simplu şi neted, prin parcul Turia şi el o bijuterie urbană, cu o istorie interesantă. A fost amenajat pe albia râului Turia, cel care şerpuia prin oraş, asemenea Dunării la Viena sau a altor râuri, care străbat marile oraşe europene. Doar că Turia şi-a făcut de cap în 1957, provocând inundaţii devastatoare în Valencia, soldate cu multe victime. Din această cauză şi de teama unei recidive, s-a decis ca râul să fie deviat din oraş, iar pe albia lui s-a ridicat acest parc. Străjuit de palmieri şi alţi arbori exotici, cu grădini înflorate, lacuri, locuri de joacă, alei de jogging, ba chiar şi terenuri de fotbal, Turia este locul preferat al valencienilor. Aşa sunt numiţi cei care provin din provincia Valencia, a patra cea mai populată a Spaniei, sub umbrela căreia stau în jur de 5 milioane de locuitori. Tineri alergând dimineaţa sau seara cu căştile în urechi, bunici plimbând nepoţii ori corporatişti care îşi beau cafeaua de prânz pe bănci dau viaţă acestui parc de top, curat şi extrem de îngrijit.

Oraşul Artei şi al Ştiinţelor şi Parcul Turia sunt elementele moderne ale metropolei, dar nu singurele care îl definesc. Ca orice oraş spaniol care se respectă, Valencia are zeci de pieţe şi piaţete, încărcate de statui şi clădiri istorice, construite din piatră. Valencia istorică începe, venind dinspre Turia, la turneul El Miguelete, unde, pentru doi euro, poţi urca nişte zeci de scări, iar la final să prinzi o perspectivă fascinantă a oraşului. După Oraşul Artei şi al Ştiinţelor, turnul Miguelete e locul preferat al fotografilor de ocazie, veniţi din toată lumea.

Arta preparării jamonului
Apoi, uşor-uşor, de la baza lui, n-ai decât să te pierzi pe străduţele pietruite, unde maşinile nu au acces, pentru a te bucura de peisajul tipic spaniol. Mici magazine la parterul clădirilor, unde se vând suvenire, terase şi restaurante, băcănii din vitrina cărora hălcile de jamon îţi zâmbesc suficient cât să îţi lase gura apă. Jamonul, sau jambonul în varianta importată de români, înseamnă ospitalitate în spaniolă, şi e de neconceput să ajungi în Penisula Iberică şi nu mănânci măcar un sandwich cu această delicatesă, pe care spaniolii o obţin cu mult har şi pricepere. Chiar şi prepararea lui este o adevărată artă. Jamon Serrano, genul de şuncă care acoperă cam 90 la sută din producţia Spaniei, e considerat net superior jambonului din alte ţări, pentru că provine de la rase de porci alese, hrănite exclusiv cu cereale. Se spune că s-ar diferenţia de restul, prin culoarea lui roşu-aprins, textura puternică şi gustul special. 

Catedrala Sfântului Graal

Revenind la Valencia istorică, Catedrala este considerată un must-see, deşi arată destul de puţin ca o catedrală autentică. Aduce mai degrabă cu un castel, şi a fost construită pentru a cinsti alungarea arabilor din Spania, în secolul XIII. Pentru 7 euro poţi intra şi vedea Sfântul Graal, pocalul din care se crede că ar fi băut Isus la Cina cea de taină. Evident, în afara Catedralei, locul este împăienjenit de diverşi artişti locali, care îţi bagă mai mult sau mai puţin inocent mâna în buzunar pentru nişte mărunţiş. Unii chiar fac ceva pentru a-şi merita banii, dar din păcate sunt şi indivizi, care cerşesc doar milă financiară şi îţi crează un disconfort mental destul de puternic, atunci când distingi în spatele unei spaniole de baltă accentul românesc.

Zona Valenciei vechi are multe locuri vechi, Plaza de la Virgen, Plaza Redonda, Torres de Serranos şi lista poate continua. O experienţă aparte ar fi vizita la Mercado Central, Piaţa Centrală, unde sute de comercianţi vând legume, fructe, peşte, carne şi jamon, zilnic, în cantităţi însemnate. Tarabele arată ca de revistă şi e greu să rezişti tentaţiei de a nu risipi nişte euro acolo.

Fiind un oraş mare, cu o populaţie de 800.000 de locuitori, care se dublează sau chiar triplează dacă alipeşti şi ce mai vine din zonă, Valencia este şi un puternic centru comercial. Drept urmare, nu duce lipsă de magazine banale sau de firmă, plus celebrele El Corte Ingles, bine reprezentate în oraş. Amatorii de shopping n-au cum să rateze strada pietonală Don Juan de Austria, refugiul perfect al celor pasionaţi de cumpărături.

Spectacolul coridei, de trei ori pe an
Ce ar mai fi de văzut în Valencia, un oraş potrivit atât pentru city-breakuri de 3-4 zile, cât şi pentru vacanţe mai lungi? O experienţă inedită este un spectacol de coridă. Se ţine în Plaza de Toros, situată în centru, lângă principala gară a oraşului. Coridele nu sunt însă evenimente la îndemâna oricui, în primul rând pentru că au loc doar de trei ori pe an: martie, iulie şi octombrie. Aşadar, cine vrea să asiste la războiul toreadorilor cu taurii trebuie să îşi planifice din timp vacanţa şi să aibă şi ceva bani disponibili, pentru că un spectacol de coridă nu e ieftin. Costă până la 150 de euro şi durează două ore, timp în care 6-7 tauri sunt înjunghiaţi succesiv pe ring, în aplauzele publicului.

Dacă aşa-zisele lupte cu taurii se ţin doar câte două săptămâni în perioadele menţionate, muzeul arenei este deschis non-stop. Este bine amenajat iar intrarea costă 10 euro. Merită vizitat de cei care pot face abstracţie de faptul că bietele bovine sunt chinuite groaznic până ajung să-şi dea ultima suflare. Pentru adevăraţii iubitori de animale, Grădina Zoologică din Valencia este o experienţă cu adevărat interesantă, în care „chiriaşii” trăiesc cumva în mediul lor natural, adică nu în cuşti, ci în parcele de teren amenajate pentru a se simţi “ca acasă”, indiferent că provin din Asia, Africa, Australia, Europa sau cele două Americi.

Se mânâncă bine la preţuri decente
Valencia este un oraş efervescent, care respiră aerul mediteranean şi în care se mănâncă şi se bea bine, la preţuri deloc exagerate. Un fel consitent de mâncare costă undeva între 7 şi 12 euro, iar o bere cam 3 euro. Adesea e nevoie de rezervare la restaurante sau puburi, pentru că localurile sunt pline de turişti şi localnici, deopotrivă.

Mestalla e fieful lui Adrian Ilie
Valencia are şi o puternică echipă de fotbal, al cărei fief se află pe stadionul Mestalla, aflat foarte aproape de parcul Turia. Liliecii au câştigat de şase ori titlul în Spania şi au jucat de două ori finala Ligii Campionilor, în 2000 şi 2001, când unul dintre pilonii echipei era Adrian Ilie. Românul a stat patru ani la Valencia, 1998-2002, iar microbiştii îşi aduc şi acum aminte de driblingurile şerpuite ale Cobrei şi de execuţiile lui înşelătoare. La Valencia au mai jucat şi alţi români, Belodedici, Gabi Popescu, Denis Şerban sau Sabin Ilie, dar niciunul n-a avut consistenţa fostului stelist, a cărui poză este pe un banner afişat pe o latură a stadionului.  Stadionul poate fi vizitat pentru 10,6 euro – preţ bilet pentru un adult.

Plaje largi şi îngrijite
Situată la malul Mediteranei, Valencia oferă nişte plaje mult peste ce vezi la Barcelona, spre exemplu. Cu un nisipi fin, bine îngrijite şi amenajate corespunzător, plaje din Valencia sunt largi, cel puţin de două ori mai mari decât cele de la Mamaia, ca şi comparaţie. Sunt accesibile atât cu metroul, cât şi cu autobuzul sau tramvaiul, iar atunci când vremea o permite, cam şase-şapte luni pe an sunt pline până seara târziu. Nu lipsesc de pe faleză restaurante renumite pentru fructele de mare, parte importantă a bucătăriei mediteraneene.

1 miliard de euro a costat amenajarea Oraşului Artei şi al Ştiinţelor, de trei ori mult decât fusese estimat iniţial

Las Fallas, festivalul statuilor de hârtie


Valencia este deservită de aeroporul Manisas, iar de acolo se ajunge foarte uşor în oraş, cu autobuzul sau metroul. Tichetele sunt ieftine, 1,5 euro autobuzul şi 2,8 euro metroul. Călătoria cu autobuzul durează 45 de minute, iar cu metroul 20 de minute.

Metroul din Valencia este bine structurat şi cu staţii destul de aproape una de cealaltă. Nu e necesar ca de la un obiectiv turistic la altul să luaţi metroul, pentru că se merge destul de uşor şi pe jos.

Cea mai bună legătură Bucureşti – Valencia este asigurată de Wizz Air, care operează de câteva ori pe săptămână pe linia Otopeni – Manisas, la preţuri accesibile. Un bilet dus-întors achiziţionat din timp, cu două-trei luni înainte, poate costa sub 150 de euro.

Pentru cei care vor să viziteze cât mai multe sau chiar toate obiectivele oraşului, Valencia asigură un card turistic. Se poate cumpăra de la aeroport sau de la orice oficiu turistic, încă achiziţionarea lui online vine cu un discount de 10 %.

Cazarea în oraş poate fi şi scumpă şi ieftină. Sunt multe hoteluri în zona centrală, dar o variantă care prinde tot mai mult teren, fiind mai ieftină, este cazarea prin reţeaua airbnb.

Cartierele Rufaza şi Carmen sunt renumite pentru viaţa de noapte. Şi la plajă sunt destule puburi, dar drumul din oraş până acolo îşi va mânca cel puţin o jumătate de oră, cu transportul în comun.

La Valencia se ţine Las Fallas, un festival unic în lume, care are loc anual în martie. Fiecare cartier confecţionează statui uriaşe din hârtie creponată, care trebuie să fie gata în prima zi a festivalului. Statuile reprezintă de obicei ironii la adresa parţilor negative ale societăţii sau ale politicienilor. La finalul festivalului, după trei zile, se alege un câştigător şi toate statuile sunt arse şi tot oraşul e acoperit de fum, spectacolul culminând cu un mare foc de artificii.

Din Valencia se ajunge destul uşor la Benidorm, celebră staţiune spaniolă, sau Alicante, un alt oraş turistic, aflate la circa două ore de mers cu maşina.


 

 

citeste totul despre: