FOTO Roma, Roma, spectacolul istoriei. Tot ce nu trebuie să ratezi într-o excursie de patru zile pe tărâmul minunilor

FOTO Roma, Roma, spectacolul istoriei. Tot ce nu trebuie să ratezi într-o excursie de patru zile pe tărâmul minunilor

Bazilica Sfântul Petru, văzută din Castelul Sant'Angelo FOTO: Lavinia Bălulescu

O excursie de patru zile la Roma nu este de ajuns pentru a înţelege istoria unui imperiu, dar poate fi o foarte bună introducere într-un univers despre care crezi, doar crezi, că ştii multe.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aveam vreo patru ani şi mama, care n-a fost în viaţa ei la Roma, îmi cânta: „Roma, Roma, Roma, Roma, che bellissima citta“. Nu înţelegeam prea bine a doua parte a refrenului melodiei, însă prima îmi era clară, aşa că dansam amândouă prin cameră o dată pe zi, cântând „Roma, Roma“.

La Roma am ajuns prima dată mulţi ani mai târziu şi am rămas doar vreo patru zile, timp în care am încercat să văd cât mai multe obiective turistice. Din păcate, aşa cum se întâmplă mereu când eşti în fugă, deşi am apucat să văd cam tot, informaţiile s-au învălmăşit. A doua vizită în Roma m-a dus deci pe vechile cărări, în încercarea de a înţelege, tot în patru zile, ce văzusem cu adevărat prima dată. Şi, pentru că sunt oameni care merg şi de 100 de ori în aceleaşi muzee sau pe aceleaşi străzi, cu fiecare excursie eşti tot mai aproape de a înţelege istoria imperiului.

E bine de stabilit la începutul fiecărei excursii dacă mergi în acel loc pentru a te relaxa pe terase, în parcuri şi în magazine, sau pentru a vizita muzee, în orice formă ar fi ele. Mie, spre exemplu, îmi place să combin cele două tipuri de acitivităţi, dar înclin balanţa spre zona în care chiar pot învăţa ceva din ce mi se întâmplă. Aşa am făcut şi în această a doua excursie la Roma. Dar s-o luăm pas cu pas.

Avion, cazare, transport spre oraş

Dacă vă căutaţi din timp un bilet de avion, aveţi şasa să găsiţi o ofertă ieftină, la un low-cost, iar zborul durează două ore. Să nu uitaţi, tot din timp, de rezervarea unei camere la hotel. Dacă vă apropiaţi de centru preţurile explodează, dar puteţi găsi variante mai ieftine pe lângă diverse puncte de interes (o soluţie ar fi un hotel pe lângă Gara Termini, de unde puteţi lua metroul, autobuzul sau chiar trenul). Ar mai fi însă şi varianta căutării din timp a unui hotel într-o zonă mai atractivă, cum ar fi, de exemplu, Vaticanul. Eu am găsit un hotel la un preţ acceptabil foarte aproape de Vatican, într-o zonă liniştită, cu metrou (asta ar fi cel mai important lucru), singura problemă fiind că restaurantele aveau preţuri foarte mari (aşa cum se întâmplă în toate zonele în care mişună turiştii). De reţinut că, pe lângă plata camerei de hotel, veţi mai plăti o taxă de oraş de 3 euro pe zi. În plus, în cele mai multe hoteluri de acest fel (adică de două-trei stele), veţi plăti separat pentru mic-dejun, în cazul în care vi-l doriţi.

Acum, că aţi rezervat camera la hotel şi v-aţi urcat în avion, mai rămâne să ajungeţi cu un mijloc de transport de la aeroport în oraş. Roma are două aeroporturi, Ciampino şi Fiumicino, dar dacă aţi ales un zbor low-cost cel mai probabil veţi ateriza pe primul dintre ele. Cum să ajungeţi de acolo spre oraş? Nimic mai simplu. La ieşirea din aeroport vă vor aştepta ghişee de unde vă puteţi cumpăra bilete, iar autobuzele sunt în apropiere, la un terminal pe care nu-l puteţi rata. Este vorba despre curse directe, până în diverse puncte ale oraşului. O variantă ar fi să luaţi un autobuz de la Ciampino până la Gara Termini, iar de acolo metroul vă va duce exact unde doriţi să ajungeţi. Un bilet de autobuz până la Roma costă 5 euro şi drumul durează aproximativ 40 de minute, în funcţie de trafic. Acum ar fi momentul în care să vă puneţi problema şi cu ce vă veţi întoarce, la finalul excursiei. Dacă aveţi zborul de întoarcere foarte devreme şi este prea complicat să schimbaţi două autobuze la acea oră, reţineţi că puteţi lua un taxi din Roma până la aeroport, la un preţ fix de 30 de euro, nici mai mult, nici mai puţin. Taxiul poate fi rezervat chiar de către angajaţii hotelului, cu o seară înainte de plecare.

Revenind însă la drumul de la Ciampino la Termini, după ce aţi ajuns la gară va trebui să vă cumpăraţi un bilet de metrou. Recomandarea ar fi să luaţi un abonament pe trei zile, pentru care veţi plăti 18 euro (un bilet de o zi costă 7 euro), pentru că, dacă doriţi să vizitaţi cât mai multe zone, în mod sigur veţi călători foarte mult cu metrou. În plus, abonamentul vă asigură şi accesul nelimitat în mijloacele de transport de suprafaţă.

Cum să pierzi timpul până te cazezi

Dacă veţi ajunge la hotel prea devreme (unele hoteluri cazează de la ora 12, iar altele – de la 14), puteţi lăsa bagajul acolo şi puteţi da o tură prin zonă. Eu, pentru că m-am cazat lângă Vatican, am avut destul timp la dispoziţie să vizitez Muzeul Vaticanului, până la eliberarea camerei. Despre Muzeul Vaticanului se spune că, dacă nu îţi cumperi biletul dinainte, online, vei sta la o coadă enormă. E adevărat. Dar treaba stă în felul următor: biletul costă 16 euro dacă îl cumperi chiar din Vatican, iar în varianta online se mai adaugă nişte euro pe factură (partea bună dacă îl cumperi dinainte, de pe internet, ar fi că nu mai stai la coadă). Depinde cât timp şi câtă răbdare ai. Eu, de exemplu, am stat la coadă, oricum aveam de aşteptat pentru camera de la hotel. Cât a durat? Cam o oră, destul de mult deci, dar abia ajunsesem în Roma şi totul mi se părea minunat în jurul meu. Turul în sine al muzeului poate dura oricât, de la o oră şi jumătate la câteva ore.

Ce veţi vedea în muzeu? Nenumărate opere de artă din colecţia imensă a Bisericii Catolice, sculpturi, picturi, artefacte egiptene, hărţi, tapiserii, inscripţii, artă modernă şi religioasă. Clădirea în sine e extraordinară, iar prin fiecare încăpere prin care treceţi vi se va promite, prin intermediul unui indicator, că la sfârşitul „cursei“ vă aşteaptă faimoasa Capelă Sixtină, pictată de Michelangelo. La finele turului, veţi putea intra şi în monumentala Bazilică Sfântul Petru (foto sus), pe care o puteţi admira şi din exterior, în faimoasa piaţă cu acelaşi nume. De reţinut că este cea mai mare biserică din lume, cu o suprafaţă de peste 15.000 de metri pătraţi. Lucrările au durat 120 de ani şi a fost sfinţită în anul 1626. Orice altă descriere în cuvinte a acestei clădiri mi se pare de prisos, pur şi simplu trebuie văzută.

După ce vă luaţi camera în primire, puteţi continua ziua cu o vizită la Colosseum, pe care l-aţi zărit probabil şi din avion. Ajungeţi acolo foarte simplu, cu metroul, iar când vă luaţi biletul de intrare aveţi grijă să optaţi pentru varianta Colosseum, Forumul Roman şi Colina Palatină, trei în unu deci. Pe celelalte două le puteţi vizita în ziua următoare, cu acelaşi bilet, dar Colosseumul poate fi vizitat pe loc. Puteţi alege un ghid audio sau puteţi merge pe cont propriu, oricum ar fi veţi fi uimiţi de priveliştea din interior, diferită de ce v-aţi putea aştepta doar admirându-l din afară. Amfiteatrul e într-o stare excelentă, având în vedere că a fost construit acum vreo 2.000 de ani. De la prima mea vizită am putut observa şi diferenţe: o parte din arenă a fost refăcută, pentru a putea da o idee mai clară vizitatorilor despre cum arăta de fapt. Acum ar fi şi momentul favorabil unor fotografii memorabile. În fond, cam asta fac toţi cei care ajung în Colosseum.

Dacă vă mai ţin picioarele, puteţi încheia prima zi cu o plimbare, pornind pe jos de la Colosseum spre Forumul lui Traian, realizat de Apolodor din Damasc chiar vizavi de Forumul Roman. Eu în plimbarea asta am avut un singur scop: revederea Columnei lui Traian (foto dreapta jos). N-o s-o puteţi atinge, dar o puteţi admira. E cea mai frumoasă columnă din Roma şi cam toţi românii care vizitează capitala Italiei ţin să se fotografieze cu strămoşii de pe faimosul monument.

De obicei prima zi în Roma tinde să fie şi cea mai intensă: eşti obosit, dar totuşi ai vrea să vezi, multe, foarte multe, pentru că realizezi că nu vei avea timp să vezi tot ce ţi-ai propus. Din ziua cu numărul doi turiştii tind să fie mai relaxaţi, se obişnuiesc cu gândul că vor fi nevoiţi să revină pentru a înţelege, se obişnuiesc şi cu cafelele mult prea scurte şi mult prea tari, cu mâncarea (nu, nu există ciorbă!), cu agitaţia enormă de pe străzi. Ponturi pentru supravieţuire: pantofi uşori (care să nu vă bată), evitarea invaziei de comercianţi stradali, dar şi a celor care vor să vă îmbrăţişeze şi să vă ofere o brăţară, ţineţi portofelul într-un loc unde doar voi aveţi acces şi nu vă faceţi probleme dacă nu ştiţi italiană. Mai toată lumea ştie engleză.

Forumul Roman şi fântâna cu bani

Ziua a doua trebuie neapărat începută cu Forumul Roman (foto jos), mai ales că aveţi un bilet cumpărat la intrarea în Colosseum, pe care îl puteţi folosi doar azi. Cozi? Desigur, dar nu ca cele de la Muzeul Vaticanului. În aproximativ 30 de minute sunteţi înăuntru. Apropo, fiţi pregătiţi ca la fiecare obiectiv turistic să vi se verifice geanta ca la aeroport, cu ajutorul unui scanner special. O vizită la Forumul Roman este greu de gestionat dacă nu ai cu tine o hartă, o carte, un ghid, pe cineva care a mai fost pe aici şi îţi poate explica puţin despre ce e vorba. Altfel, poate să pară doar o invălmăşeală enormă de ziduri, statui, coloane, rămăşiţe. Pentru mine Forumul Roman a fost poate cea mai interesantă parte a excursiei. Abia a doua oară când am ajuns aici am început să înţeleg mai bine despre ce e vorba. Oricum, puneţi vreo trei ore pe listă!

Puteţi continua cu un drum până la faimoasa Fontana di Trevi. E impresionantă, dar e doar o fântână arteziană. Oamenii se fotografiază cu ea, aruncă bani, îşi pun dorinţe şi apoi mănâncă ceva foarte scump la zecile de restaurante din zonă. Fântâna datează din 1762. Tot în zonă se află câteva gelaterii faimoase, vechi, unde veţi sta la cozi pentru îngheţată, apoi poate veţi strâmba un pic din nas: relativ bună, foarte scumpă. Asta e Roma, unde te uiţi trebuie să arunci cu bani. Dacă tot sunteţi la Fontana di Trevi, faceţi o plimbare pe jos pe străduţe până la Panteon (foto jos), templul tuturor zeilor. Până prin secolul XX, a fost cea mai mare clădire de beton din întreaga lume. Deşi pare un muzeu, este până la urmă o biserică şi înăuntru veţi fi rugaţi să păstraţi tăcerea.

Trepte, castele, piscine

Puteţi începe ziua a treia cu o plimbare şi un mic-dejun italian (orice ar însemna asta, pentru că la mine a însemnat banane de la supermarket), sau puteţi merge direct la Castelul Sant’ Angelo (dacă locuiţi în zona Vaticanului, veţi ajunge pe jos acolo). Deci merită văzut? În afara faptului că arată spectaculos şi că, după ce îl vizitaţi, veţi ajunge într-o zonă spectaculoasă de belvedere? Pentru că e mai mult decât pare. Chiar dacă se numeşte castel, a fost construit iniţial ca un mausoleu pentru Împăratul Hadrian şi pentru urmaşii lui, iar papii l-au modificat ulterior şi l-au transformat în ceea ce e azi.

Castelul Sant'Angelo FOTO Lavinia Bălulescu

Eu, una, am continuat ziua a treia cu o vizită la Termele lui Diocleţian, în traducere liberă – un fel de fost complex SPA construit în Roma Antică. Ajungeţi la ele luând metroul până la Termini. Termele au fost inaugurate în 306, s-au păstrat extraordinar şi, dacă le vizitaţi, o să descoperiţi în interior şi un muzeu cu artefacte funerare extrem de interesante. Termele au în centru şi o grădină liniştită şi, pentru că nu sunt printre cele mai vizitate obiective din Roma, pot fi o oază de linişte, chiar de răcoare. Eu, spre exemplu, m-am oprit în grădină, am luat o cafea de la un tonomat şi am rămas puţin acolo. A fost bine.

Tot în a treia zi m-am mai oprit în Piaţa Spaniei, unde sunt celebrele Trepte Spaniole (foto jos), pe care se fotografiază toţi turiştii. În zonă e o agitaţie aproape infernală, de neînţeles. De acolo, pe jos, am ajuns în Piaţa Poporului - foto sus (staţia de metrou Flaminio), unde chiar se poate sta jos, pe ciment, se poate citi şi se poate produce vitamina D la soare. Cine mai rezistă, porneşte tot pe jos, din Piaţa Poporului, în plimbare, spre superba Villa Borghese. Eu n-am mai rezistat.

Ultima zi: şi mai multe terme

Ziua a patra, ultima, m-a trimis către Termele lui Caracalla (foto jos). S-ar cere o comparaţie cu Termele lui Diocleţian, dar e tare greu de făcut. Termele lui Diocleţian s-au păstrat mai bine, în schimb, complexul în care se află Termele lui Caracalla se află într-un parc şi, dacă mai bate şi puţin vântul, zona e grozavă. Ce făceau romanii aici? De toate, se bălăceau, jucau tot felul de jocuri pe marginea piscinei, aveau şi nişte bordeluri la dispoziţie în complex, deci viaţa nu era prea rea cu ei. De aici, pe jos, ajungeţi la Via Appia.

Dacă printre toate acestea puteţi strecura şi o vizită la MAXXI (Muzeul Naţional pentru Artele Secolului XXI), în mod sigur vă va schimba perspectiva. Eu l-am vizitat la prima mea venire în Roma şi mi-a prins tare bine. De reţinut: clădirea a fost proiectată de faimoasa arhitectă Zaha Hadid.

Acum, că excursia se apropie de final, vă puteţi întoarce spre zonele comerciale, unde să vă cheltuiţi ultimii bani pe mici cadouri şi pe toată mâncarea pe care nu aţi îndrăznit încă să o încercaţi. Nu, nimic nu e la fel cu ce aţi mâncat în România – nici pizza, nici pastele, nici măcar Tiramisu. Cea mai bună parte la o cazare în zona Vatianului e că seara, după ce v-aţi rupt deja picioarele, puteţi să mai daţi o ultimă tură prin Piaţa San Pietro, după ce şirurile lungi de turişti au dispărut, după ce întunericul s-a prăbuşit peste oraş, după ce a venit liniştea. S-ar putea să vedeţi atunci, pentru câteva secunde măcar, o altă faţă a Romei. În rest, dacă aţi apucat să aruncaţi o monedă în Fontana di Trevi se spune că vă veţi întoarce în Roma neapărat. Eu nu am aruncat prima dată şi tot m-am întors, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji.

citeste totul despre: