FOTO Prima oară la Miami. Secrete de călătorie într-un mare oraş american
0
Căldură, lucruri mari, mâncare multă şi ieftină, hoteluri curate, pensionari retraşi la lux, mozaic etnic şi soare – acestea sunt câteva repere ale unei incursiuni în Florida.
Prima regulă a unei vacanţe în Statele Unite ale Americii este aceea să alegi un oraş în care ai ce vedea. Miami este ţinta perfectă.
Ai ce face, ai ce vedea, întâlneşti o grămadă de naţionalităţi şi apoi îţi este la îndemână să pleci către destinaţii şi mai interesante. Florida nu este un stat scump, dar există mici secrete pe care, dacă le stăpâneşti, beneficiezi de reduceri interesante.
Oamenii sunt obişnuiţi cu turiştii, aşa că nu vei fi privit ciudat, aşa cum se întâmplă în alte locuri din SUA. Şi, din fericire pentru noi, românii, avem o reputaţie bună, neştirbită de concetăţeni care fac prostii acolo, pentru că este mult mai greu să ajungi în SUA decât oriunde în Europa.
Bine ai venit în cuptor!
Ajungi în Miami după un zbor relativ lung. Cele mai comune curse sunt cele care pleacă din Londra, Amsterdam şi mai ales Frankfurt. În avion primeşti hârtiile de intrare în SUA şi, dacă ştii să le completezi corect, nu vei avea probleme la vamă.
Aeroportul din Miami este celebru pentru cozile la care trebuie să stai. Recordul personal este de trei ore, dar am prieteni care au petrecut chiar până la opt ore la coadă, cu tot cu formalităţile de intrare în ţară. Totul depinde de viza pe care o ai şi mai ales de cheful ofiţerilor care te primesc în Statele Unite. Iar unii dintre ei nu se sfiesc să plece la toaletă sau la masă pentru jumătate de oră şi să lase o coadă în aşteptare.
Cobori din avion, de la 20 şi ceva de grade, şi stai în aeroport la 19 grade Celsius. Vei observa că eşti în Miami abia atunci când ieşi pe uşile aeroportului către parcare sau spre zona de hotel shuttle (autocarele gratuite trimise de hoteluri pentru a te duce la destinaţie).
Atunci când se deschid uşile acelea metalice, de culoare argintiu-murdar, ai senzaţia că intri într-un cuptor. Afară nu sunt mai mult de 30 grade Celsius la umbră, dar lipsa umezelii şi asfaltul încins de microbuze te fac să te sufoci. Te obişnuieşti rapid şi observi că, spre deosebire de litoralul românesc, nu transpiri. Oceanul are un cu totul alt aer, chiar dacă la Miami International Airport nu eşti deloc lângă ocean.
Panouri publicitare şi palmieri
Primul lucru care te uimeşte atunci când ieşi din aeroport este verdeaţa. Miami, ca de altfel multe oraşe mari americane, nu este construit numai din oţel şi sticlă. Ai rond de verdeaţă pe mijlocul drumului, alte ronduri de o parte şi de alta a bulevardului şi iarba proaspăt cosită peste tot. OK, aproape peste tot. În downtown trebuie să te mulţumeşti doar cu pomii. Dar acolo ajungem mai târziu.
La aeroport ai un hotel shuttle care trece din 20 în 20 minute. Şoferul este foarte amabil, ştie să facă şi conversaţie şi te duce direct la uşa unităţii de cazare. Nu te costă nimic, dar pentru că îţi urcă valizele grele în maşină şi apoi le dă jos îşi merită cei doi dolari.
Ţine minte că America este ţara unde ai multe lucruri gratis, dar un bacşiş este mereu bine-venit. Apropo, dacă vezi că microbuzul de la hotel întârzie sau nu vine deloc, sună la recepţie şi spune-le unde eşti. Un telefon va fi întotdeauna mai ieftin decât o cursă cu taxiul. Iar pe timpul nopţii ai toate şansele ca hotel shuttle-ul să nu vină decât la cerere.
Pe drum vei vedea, în principal, două lucruri: palmieri şi panouri publicitare. Americanii au o grămadă de spaţii largi, aşa că afişajul stradal e în floare. Ai văzut palmieri în Mamaia sau sudul Europei? Cei din Miami sunt mai mari, mai frumoşi şi cu siguranţă mult mai bine îngrijiţi. Dacă bate vântul mai tare, fereşte-te să mergi pe lângă ei. Am văzut prea multe frunze căzute la rădăcină...
Mâncare multă, bună şi mai ales gratis
Odată ajuns la hotel, ai două opţiuni: dormi sau dai draperia la o parte şi începi să faci poze de pe geam. Dacă ai ales un hotel aproape de ocean, vei avea o privelişte minunată.
Paturile din hotelurile lor sunt mari. Mare nu înseamnă dublu, ci un pat în care încap (cu puţină străduinţă) patru persoane. Şi multe dintre camerele obişnuite la un hotel de 2-3 stele vin cu două astfel de paturi imense sau cel puţin un pat şi două fotolii. Nu am găsit până acum în SUA o cameră de hotel murdară sau cu probleme şi voi explica mai târziu de ce.
Pachetele turistice vin cel puţin cu mic dejun inclus, dar unele hoteluri îţi asigură şi masa de prânz sau de seară (inclusă în preţ). Nu o refuza.
Un hotel de 2-3 stele care face parte şi dintr-un lanţ cunoscut (Holiday Inn, Double Tree) are mâncare bună care este ieftină sau gratis. Hotelurile ştiu că au concurenţă serioasă de la restaurantele sau barurile din jur, aşa că le convine să-şi ţină clienţii acasă.
Odată ce revii în cameră pentru un somn de obişnuire cu fusul orar, te vei bucura de o saltea de pat sănătoasă, o cadă joasă cu un duş cu presiune neobişnuit de mare şi cu un WC care pare tot timpul înfundat (nivelul apei în closetele lor este mai sus de jumătatea bolului).
Primul contact cu Miami trebuie să fie downtown (centrul oraşului). Zona îţi poate oferi o bună idee despre ce înseamnă cu adevărat Miami. Şi mă refer la amalgamul de rase şi naţionalităţi.
Mănânci cât poţi cu 10-20 de dolari
Cine evadează din centrul oraşului poate să se bucure de culoarea locală din Miami. Cea mai apropiată şi mai bună alegere este Bayside. Este peste drum de zona cu blocuri de birouri. De departe crezi că e un straw market – piaţa lor de vechituri şi suvenire.
Cine păşeşte într-o zonă turistică americană ştie că magazinele cu suvenire sunt omniprezente. Magneţi de frigider, piramide tridimensionale în care poţi să-ţi gravezi poza ca o hologramă sau simplele tricouri – toate astea sunt în Bayside.
Dincolo de fâşia de magazine ai trei mari restaurante. Primul este la intrarea în zonă şi te îmbie cu fructe de mare, al doilea e pe extrema stângă a Bayside şi al treilea e ascuns la primul etaj al clădirii care încheie zona din dreapta. Se numeşte „The knife“ („Cuţitul“) şi orice gurmand se îndrăgosteşte de el pe loc.Conceptul de „All you can eat“ („Tot ce poţi mânca“) este destul de răspândit în Florida. Plăteşti 9,99 dolari şi mănânci orice din cele şapte feluri de mâncare. „The Knife“ e puţin diferit. Aici ai „All you can eat – Meat“, cu alte cuvinte, mănânci tot ce vrei la capitolul carne.
Localul nu deschide decât la prânz şi intrarea este întunecată. Pe uşă ai desenat un cuţit cu vârful în sus şi fata care joacă rolul de hostess te pofteşte pe un culoar neluminat către peştera cu bunătăţi. Odată ce ai trecut de culoar ţi se dechide zona cu salate. Nu apuci să admiri salata de creveţi că te loveşte mirosul grătarului uriaş. Proprietarul restaurantului a instalat hote imense pentru a masca mirosul de carne încinsă la grătar, dar chiar şi aşa uiţi de salate şi treci direct la friptură.
Conceptul e simplu. Plăteşti 16 dolari pentru tot ce vrei să mănânci (salate, supe şi mai ales friptură) şi un pahar de răcoritoare sau unul de vin. Treapta următoare este cea de 20 de dolari. Pentru acei 4 dolari în plus ai sucuri la discreţie, o sticlă de vin şi un desert la alegere.
După ce te dezmeticeşti şi pleci de lângă grătar observi peisajul superb. „The knife“ este la primul etaj al unei construcţii aflate pe malul unui port de iahturi. Geamurile sunt umbrite de palmieri, iar un nivel mai jos ai marina şi îi vezi pe navigatorii amatori care se pregătesc să plece la plimbare pe canalele din împrejurimi.
„Hola“ în loc de „Hello“
Atunci când mergi în Mexic, orice ghid are o glumă în program: „Ştiţi care este diferenţa dintre Miami şi Mexico? Spre deosebire de Miami, la noi chiar se vorbeşte limba engleză!“. Gluma stârneşte chicoteli în rândul turiştilor americani. Ei ştiu foarte bine că ghidul are dreptate. În Miami vei auzi mai degrabă orice altă limbă decât engleza. Vei avea surpriza să intri în magazine şi să ţi se spună „Hola“ în loc de „Hello“. Limba principală a celor de aici este spaniola.
Miami nu e doar bilingv. Vei auzi chineză sau tagalog (limba vorbită de filipinezi) şi vei auzi o engleză cu accent de New York (sud-estul Floridei este locul unde ies la pensie newyorkezii).
clădiri cu 50 de etaje.
Downtown este o aglomeraţie de blocuri de peste 50 etaje, bănci, magazine şi locuri unde se mănâncă. Ai câteva străzi principale şi cine are curiozitatea să se abată de la ele descoperă o altă lume. Zona s-a schimbat foarte mult după ce portul Miami a devenit frecventat de vapoarele comerciale şi de navele de croazieră. Echipajele lor ajung în downtown după doar cinci minute de mers cu microbuzul, aşa că multe magazine s-au orientat către această nişă.
Băncile din centru sunt mereu pline. La coadă vei vedea oameni din toate ţările lumii care trimit bani acasă, parterul unei clădiri de birouri va avea mereu şi un Western Union, un chioşc de la care poţi să cumperi cartele telefonice sau o dugheană unde se vinde Noodle Soup (caserolele cu supă cu fidea şi condimente chinezeşti).
electronice scumpe şi de calitate slabă.
După ce treci de filiala Bank of America vei vedea magazinele de electronice. Sunt mereu pline de clienţi care nu cumpără nimic. Asta din două motive. Electronicele de aici sunt scumpe şi de slabă calitate. Vei găsi imitaţii după iPhone şi o grămadă de telefoane cu clapetă.
Pe aceeaşi stradă găseşti şi primele locuri în care poţi să guşti din mâncarea americană. Pizza Hut, Subway şi Starbucks sunt mereu pline, dar şi murdare. Cel din urmă are şi câteva mese şi scaune afară. Lumea stă la uşă pentru o cafea cu jumătate de oră înainte să se deschidă localul.
Dacă faci stânga, vizavi de Bank of America, intri pe tărâmul bucătăriei internaţionale. Un restaurant grecesc stă perete în perete cu un chicken and rice sud-american. Peste drum ai şi ceva cu sushi – un local construit într-un culoar îngust. Intri, îţi iei mâncarea şi pleci.
Trei străzi mai la dreapta te poţi pierde într-un labirint de magazine aflate la demisolul unui zgârie-nori. Ai mâncare asiatică, pui, orez şi fasole după reţete din Bahamas şi asiatici agăţaţi de telefoanele publice la fiecare pas. Este un fel de ghetou cu trei sau patru ieşiri către zone diferite din downtown.
Culori locale văzute în fugă
Dacă din downtown alegi calea opusă faţă de Bayside vei ajunge după alte câteva străduţe la metroul suprateran. Miami este străbătut de o reţea nu foarte largă, dar destul de lungă de trenuleţe. Vei fi surprins să vezi că metroul trece prin câteva clădiri de birouri pentru a fugi din downtown şi apoi trece prin cartierele sărace.
E greu de imaginat un Miami sărac, dar nord-vestul poate fi considerat mai simplu faţă de zona de sud.
Când mergi spre vest, vezi din metroul suprateran cartierele în care stau oamenii de rând. Sunt case mici, unele au o piscină în spate, dar vezi şi complexuri de apartamente şi garsoniere în care stau înghesuiţi cei goniţi de criză. Aproape de capătul de linie al unui metrou ajungi la unul dintre marile centre comerciale. Nu îi poţi spune mall pentru că e răspândit în mai multe corpuri de clădire despărţite de bulevarde şi parcuri.
Florida are taxele rezonabil de mici. Plăteşti 6% pentru orice produs, iar preţurile afişate la raft nu includ niciodată taxele. Chiar şi aşa ai preţuri mici pentru mâncare şi produse de bază.
Frumuseţile statului Florida
Miami este un punct de plecare pentru cei care merg în vacanţă. Sunt foarte puţini turiştii care vin să stea acolo pentru o perioadă mai lungă de două-trei zile. Şi chiar ai unde să mergi.
Cei care preferă vacanţele la sol, dar aproape de ocean, aleg calea sudului, către Key West – cel mai sudic oraş din Florida –, locul de unde turiştii nu pleacă decât atunci când apare un avertisment de furtună tropicală sau uragan.
La nord, mergi spre Port Everglades şi Fort Lauderdale. Ai cea mai mare rezervaţie naturală şi oraşe de coastă superbe. Acolo scapi de gălăgia sud-americanilor specifică oraşului Miami şi te relaxezi în liniştea unei localităţi în care vin pensionarii din New York să-şi trăiască viaţa în lux.
Fort Lauderdale ştie să primească şi turiştii care vor o vacanţă cu iz mediteraneean, pe malul Atlanticului.
Cap-compas spre Caraibe
Mai la nord ajungi la Port Canaveral şi sediul NASA. Nu poţi să nu pierzi o zi pe acolo şi să te delectezi cu un film 4D în spaţiu sau cu o plimbare prin parcul cu rachete. Apoi te aşteaptă Orlando, cu parcurile de distracţii. Seaworld, Disney Parks şi Universal Studios au milioane de vizitatori şi ai nevoie de cel puţin zece zile să le vezi pe toate în amănunt.
Din Jacksonville poţi să ajungi uşor la St. Augustine – un orăşel frumos în care simţi deja gustul sudului american. Se spune că în Jacksonville găseşti adevăraţii sudişti din Florida. Dacă preferi coasta de vest a statului, Tampa te aşteaptă cu parcuri naturale şi un port la fel de frumos, dar mai mic decât cel din Miami.
Portul comercial este locul din care pleacă în fiecare zi cel puţin cinci nave de croazieră uriaşe. Destinaţiile sunt invariabil aceleaşi – Bahamas, Caraibe, Mexic şi America Centrală sau Insulele Virgine (americane, britanice, franceze).
Un astfel de vas de croazieră poate să primească 3.500 de turişti pe lângă cei 1.500 de membri ai echipajului. Ca să ajungi în port, treci pe lângă arena „Miami Heat“ şi din goana autocarului nu poţi să nu faci o poză.
Atunci când pachebotul imens părăseşte Miami, vei rămâne cu imaginea South Beach – fâşia de nisip înconjurată de luxul din filmele americane. Miami arată bine de la înălţime şi în poze. Dacă uiţi repede de downtown şi rămâi în minte cu verdele crud al palmierilor, vei avea cu siguranţă amintiri plăcute.
Se încarcă comentariile...
