FOTO Iordania, celălalt „Pământ al Făgăduinţei“

Când auzi de Iordania, numele nu îţi spune mare lucru, eventual ştii de râul Iordan de la orele de religie sau de cetatea Petra dacă te-a pasionat istoria. Dar, într-un fel, este mai bine aşa, pentru că vii fără prejudecăţi şi pleci uluit. De la trecutul său milenar, cetăţile impresionante, mozaicurile meşteşugite şi până la resorturile de lux răsărite în deşertul arid, totul impresionează în Iordania.

Când am ajuns în Amman, eram din altă poveste: Aeroportul Internaţional Regina Alia este o bijuterie arhitectonică de sticlă care te face să crezi iniţial că ai ajuns în Dubai sau prin alte ţări pline cu petrol. Cu deosebirea că în Iordania nu există ţiţei, iar cea mai mare bogăţie este istoria sa de trei milenii. 

În aeroport ne aşteaptă Mustafa, care ne ajută cu hârţogăraia pentru viză şi intrarea în ţară. Nu durează mai mult de zece minute, iar după zona delimitată ne întâlnim cu Adel, ghidul nostru pentru cinci zile. Ne pregăteam să o dăm pe engleză, dar Adel ne zâmbeşte şiret pe sub mustaţă şi ne vorbeşte într-o oltenească perfectă. Şi asta după ce a stat 27 de ani în ţara noastră, venit în anii ’80 la studii, ca mulţi alţi conaţionali de-ai săi care au terminat în România medicina sau ingineria.

Adevărata patrie a baclavalelor

Prima lecţie: numele ţării. Numele oficial al statului este Regatul Haşemit al Iordaniei, rege fiind Abdullah al II-lea, care între altele este şi pilot de elicoptere. Populaţia oficială a ţării este de 6,5 milioane de oameni, dar actualmente locuiesc în jur de 12,5 milioane de oameni, restul fiind refugiaţi din Siria, Irak, Egipt, Liban sau alte ţări cu probleme, ne spune Adel, în timp ce ne serveşte cu tradiţionalele baclavale. Dacă aţi mâncat vreodată baclavale în România, uitaţi-le! În afară de nume, acestea nu au nimic în comun cu ceea ce se fabrică în Iordania. Baclavalele au fost făcute celebre de către turci, dar sunt tradiţional iordaniene, ne spune Adel.

Dinarul, mai tare ca dolarul

Următoarea lecţie este despre cursul de schimb. Adel ne spune că moneda locală, dinarul iordanian, este mult mai puternică decât euro sau dolarul. Cursul oficial este de 1,5 dolari, este fix şi e legat de moneda americană încă din anii ’80. Datorită acestei stabilităţi puternice, Iordania a început recent să atragă investiţii mari din partea unor prinţi sau emiri din zona Golfului Persic. 

Cartierele bogate din Amman nu se deosebesc cu nimic de Abu Dhabi, Dubai, Doha sau celelalte metropole din zona Golfului ca opulenţă. Palmierii sunt peste tot, bulevardele sunt late şi foarte luminate, iar oriunde te întorci dai de nume sonore occidentale: lanţurile de hoteluri Holliday Inn, Kempinski sau Moevenpick, benzinăriile Total, în timp ce pe stradă eşti întâmpinat de bolizi de lux.

Am fost surprinşi să aflăm că Ammanul este unul dintre cele mai dinamice oraşe din Orientul Mijlociu, adăpostind acum 5,5-6 milioane de suflete.

Pe de altă parte, în centrul vechi, totul este aşa cum te-ai aştepta: case micuţe, înghesuite, străzi întortocheate, pline de magazine. Şi toate preţurile se negociază. În piaţa de fructe, spectacolul este la el acasă: fiecare îşi strigă marfa, iar dacă vecinul de la trei metri distanţă mai lasă la preţ, atunci acelaşi lucru îl face şi celălalt şi apoi strigă şi mai abitir ca să îşi anunţe posibilii muşterii de promoţie.

Am învăţat pe pielea noastră şi că iordanienii au o manie cu aerul condiţionat. De la autocarele în care tronează o temperatură de 16 grade, ca apoi să cobori afară la 45 de grade Celsius şi până la cel mai mic magazin de pe stradă, toată lumea are aerul condiţionat în genă. Nu că ar fi neapărat ceva rău, ideea de bază este de asigurare a confortului, dar se poate ajunge la efecte nedorite pentru cine nu este obişnuit să iasă de la răcoare direct în caniculă.

Ambasada americană nu se pozează, nu se filmează

Spre deosebire de vecinii din Siria şi Irak, unde gruparea teroristă Statul Islamic face ravagii, Iordania pune mult accent pe siguranţă. Grupurile de turişti sunt însoţite permanent de câte un poliţist, ba chiar statul a „inventat“ Poliţia Turistică, care patrulează pe străzile cele mai vizitate sau în apropierea siturilor arheologice care atrag puhoaie de turişti. 

Iar măsurile de securitate sunt draconice: când trecem prin faţa Ambasadei SUA din Iordania, ghidul ne avertizează să nu fotografiem nimic şi să nu filmăm, pentru că „ne arestează şoferul“. În faţa ambasadei, mai mulţi militari într-o blindată sunt direct cu degetele pe mitralieră.

De asemenea, la fiecare hotel unde ajungem trebuie să trecem prin filtre ca la aeroport, inclusiv bagajele fiind scanate de fiecare dată. În niciun moment nu m-am simţit în pericol.

Apa, cea mai mare bogăţie

Apa este cea mai mare „bogăţie“ a ţării. Parte a „semilunii fertile“ din Orientul Mijlociu, Iordania este indisolubil legată de resursele de apă. Iar ţara este plină de paradoxuri: cea mai mare parte a teritoriului este un deşert arid, dar legumele şi fructele costă mai puţin decât în România pentru că fiecare picătură de apă este drămuită corespunzător. Numai capitala Amman şi portul Aqaba au apă curentă şapte zile din şapte, celelalte oraşe au numai o zi pe săptămână. Astfel că pe acoperişurile caselor se găsesc mari rezervoare unde fiecare îşi face stocuri până săptămâna următoare. 

Statul a construit 12 baraje pentru a capta toţi torenţii de pe munţi atunci când plouă sau ninge. Da, aţi citit bine: în Iordania ninge şi nu de puţine ori se întâmplă ca iarna, zăpada să fie de un metru în munţi, iar la Aqaba, în sud, să fie 20 de grade Celsius, astfel încât să treci direct de la ger la plajă.

Cum sunt oamenii

„Iordanianul este sărac, dar demn“, ne spune mândru Adel. Iordania este o ţară predominant musulmană, unde 92% din populaţie împărtăşeşte valorile Islamului. Legislaţia, însă, este de sorginte occidentală, nefiind aplicată sharia, legea jihadistă. Ba chiar invers, Iordania este una dintre cele mai moderne ţări din regiune la acest capitol.

Femeile sunt libere să poarte ce haine vor. Sigur, găseşti unele în veşmintele tradiţionale negre, cărora li se văd doar ochii, dar majoritatea sunt în blugi, însă cu batic pe cap. Pe plajele din Aqaba, unde se relaxează majoritatea localnicilor, vezi alături de turiste occidentale aflate în costum de baie şi iordanience în „costumul“ tradiţional de plajă: cu pantaloni lungi, mânecă lungă, fără a fi mulate ca să nu arate forme, şi batic care le acoperă complet părul. În fapt, ghidul nostru ne spune că în Iordania fetele au întâietate la şcoală în familie, ajungând, de regulă în sistemul educaţional sau cel de sănătate. De asemenea, bărbaţii nu au voie să abordeze femei pe stradă, iar dacă o femeie ţipă, atunci nefericitul care a agresat-o este imediat imobilizat. Ni se spune că în instanţă cuvântul unei femei are mai multă greutate decât cel al unui bărbat.

Creştinii se înţeleg bine cu musulmanii, fiind şi ei circa 7% din populaţie. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit pe ghidul nostru spunând „Domnul Nostru Iisus Hristos“, ceea ce m-a făcut să cred că este creştin. Ei bine, nu, Iisus este unul dintre cei mai respectaţi profeţi, la fel ca şi Moise de exemplu. Iar în Amman există chiar o „Moschee a lui Iisus“.

În fine, iordanienii sunt printre cei mai educaţi din statele arabe, acest lucru fiind remarcat chiar şi în rapoartele de investiţii ale băncii spaniole Santander. La Petra, de exemplu, sunt peste tot afişe care avertizează turiştii că „locul copiilor este în şcoală“, nu la vândut vederi şi bijuterii în cetate. ;

Nu plecaţi fără să încercaţi

* Pe lângă delicioasele baclavale de care am pomenit mai înainte, trebuie să încercaţi neapărat din bucătăria arabă nemumăratele lor salate, în special tabouleh. Realizate în combinaţii specifice şi cu multe mirodenii, acestea îţi surprind plăcut papilele. Am găsit în Iordania inclusiv ceva ce semăna izbitor cu micii româneşti şi, carnivor din fire, am devorat cu plăcere carne de miel pe frigăruie. 

* Ciorba de linte este şi ea tradiţional-delicioasă, ca şi fajitas – un fel de mix cu bucăţele de carne de pui, vită, ceapă şi ardei care se poate mânca împreună cu orez. 

* Pentru cine vrea alcool, există berea locală Petra. 

* Dacă ajungeţi printr-o piaţă, trebuie neapărat să încercaţi falafel, care este la ani-lumină depărtare de ce se produce pe la noi. În Madaba am mâncat cel mai bun falafel din viaţa mea. 

*De asemenea, nu rataţi sucul de rodii proaspăt stoarse în faţa dumneavoastră.

Care sunt principalele atracţii turistice ale Iordaniei

Maiestuoasa cetate Petra, oraşul antic Jerash, vestigiile creştine, locurile biblice, deşertul roz de la Wadi Rum şi resorturile de la Marea Moartă şi Marea Roşie sunt principalele atracţii turistice ale Iordaniei.

Petra, una dintre cele şapte minuni ale lumii

Sculptată într-un canion, Petra a a fost capitala nabateenilor antici. Cetatea a intrat în patrimoniul UNESCO în anul 1985, iar în 2007 a fost selectată pentru a face parte din clasamentul noilor Minuni ale Lumii.

Tezaurul din Petra este atât de celebru, încât apare în nenumărate vederi şi timbre din întreaga lume. Cetatea a fost părăsită în secolul al VII-lea, după o serie de cutremure devastatoare şi a rămas necunoscută până în 1812, când elveţianul Johann Ludwig Burckhardt a redescoperit-o.

Jerash rivalizează cu Palmyra

Dacă Petra a intrat în patrimoniul UNESCO, anticul oraş Jerash nu a avut acest noroc. Jerash a fost fondat de către Alexandru cel Mare, dar a cunoscut perioada de glorie în timpul Imperiului Roman, fiind unul dintre oraşele romane cel mai bine conservate. Jerash este spectaculos prin colonadele sale şi este asemănător cu Palmyra, din Siria. Nu poate fi inclus, însă, în patrimoniul mondial deoarece o stradă taie în două vechiul sit arheologic. 

Amman, un oraş vechi de 3.200 de ani

Capitala Amman este şi ea plină de antichităţi. Oraşul are de 3.200 de ani, în vechime existând aici străvechiul regat Amon, menţionat deseori în Biblie.

Oraşul se numea atunci Rabath-Amon, urmând ca, de-a lungul timpului, să poarte mai multe nume. După cucerirea macedoneană, acesta s-a numit Philadelphia, pentru ca turcii să îi schimbe numele acum 400 de ani. Amman înseamnă „linişte şi pace“. 

Citadela, amfiteatrul roman sau Moscheea Regele Hussein, care datează din perioada umayyadă, de acum 1.300 de ani, sunt principalele atracţii turistice din Amman.

În Antichitate, pe lângă Amon, pe teritoriul iordanian mai existau alte două regate menţionate în Biblie: Moab – în zona oraşului Madaba şi Edom – în zona portului Aqaba de la Marea Roşie. 

Betania, locul botezului lui Iisus

Deşi o ţară musulmană, numele ţării este de sorginte biblică. Acesta provine de la numele râului Iordan, care, la rândul său, vine din Or Dan, acesta fiind unul dintre cei 12 fii ai lui Iacob din Geneză.

Pe partea iordaniană a râului cu acelaşi nume se află şi Betania, locul unde Iisus a fost botezat de către Ioan Botezătorul, aşa cum este prezentat mai sus. Tot în Iordania se mai află şi Muntele Nebo, unde este înmormântat Moise. Lângă oraşul Petra se află şi „Izvorul lui Moise“, unde, conform povestirilor biblice, profetul a dat, acum mai bine de 3.200 de ani, cu toiagul în stâncă, de unde a ţâşnit un izvor pentru a astâmpăra setea poporului israelit proaspăt ieşit din robia egipteană. 

De altfel, foarte multe dintre evenimentele descrise în Biblie se petrec în Iordania.

Aici se află locul unde Sfântul Ilie a fost ridicat la cer într-un car de foc, locul fiind marcat cu un imens mozaic (foto dreapta), muntele pe vârful căruia este îngropat profetul Aaron, fratele lui Moise, locul unde soţia lui Lot a fost transformată în stană de piatră după ce s-a întors şi a văzut cum Yahwe distrugea Sodoma şi Gomora sau locul unde Iacob a capturat îngerul lui Dumnezeu.  

Marea Moartă, cel mai jos loc de pe Terra

 Nu oricine este interesat, însă, de turismul religios sau de oraşele istorice. Pentru cei care vor altceva, Iordania oferă alte posibilităţi: Marea Moartă – cel mai adânc loc de pe Pământ, situat la 424 de metri sub nivelul oceanului planetar, şi portul Aqaba, de la Marea Roşie, unde hotelurile rivalizează cu cele din Emiratele Arabe Unite. 

În Marea Moartă salinitatea este atât de mare, de 34%, încât pluteşti în apă fără să faci nimic. Nămolul şi mineralele de la Marea Moartă au mai multe beneficii terapeutice şi sunt cunoscute în toată lumea. Baia în Marea Roşie este interzisă după apusul soarelui, fiind loc de graniţă.  

Aqaba este principalul loc de relaxare al iordanienilor şi singurul port al Iordaniei, fiind situat la Marea Roşie. De aici se văd patru ţări: Iordania, Israelul – peste golf aflându-se oraşul Eilat, Egiptul – în continuarea ţărmului dincolo de Israel, cu oraşul Taba, în vreme ce pe partea opusă acestuia se află Arabia Saudită. 

Aqaba este în continuă dezvoltare: un prinţ saudit a cumpărat mari suprafeţe de teren în portul Aqaba de la Marea Roşie şi vrea să construiască un întreg oraş turistic, în vreme ce familia fostului premier libanez Rafiq Hariri a început încă dinaintea crizei investiţiile într-un proiect de 10 miliarde de dolari aici. Atenţie, însă, la temperaturi: atât la Marea Moartă, cât şi în Aqaba, temperaturile ajung la 45 de grade Celsius.

Safari la Wadi Rum

În fine, cine este amator de senzaţii tari, în deşertul roz de la Wadi Rum poate avea parte de safari şi poate petrece o noapte alături de beduini. De asemenea, se pot vizita locurile unde colonelul „Lawrence al Arabiei“ a luptat în revolta împotriva Imperiului Otoman din 1916-1918. ;

Un sejur costă cam 1.000 de dolari

Călătoria cu avionul durează trei ore, iar un charter va fi introdus de la finele lunii august. Un sejur care include câte o zi în Amman, Madaba, Petra, Aqaba, Marea Moartă costă în jur de o mie de dolari. Pe lângă aceşti bani trebuie, însă, să mai aveţi în plus şi pentru apă, suveniruri sau orice altceva ce vreţi să încercaţi.