FOTO Gibraltar, stânca lui Hercules. Mica Britanie de pe coasta Spaniei

FOTO Gibraltar, stânca lui Hercules. Mica Britanie de pe coasta Spaniei

Gibraltarul, simbolul forţei herculeene. Teritoriul are doar 7 kilometri pătraţi

La poarta dintre două continente, Europa şi Africa, un promontoriu păzeşte contopirea Mediteranei în Atlantic. Este micul teritoriu britanic din coasta spaniolă, pe care marile puteri ale lumii şi l-au disputat pentru cheia sa de aur: strâmtoarea Gibraltar.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aproape de întâlnirea cu Oceanul Atlantic, Marea Mediterană are un popas de-a lungul coastei spaniole. Înainte de strâmtoarea ce desparte două continente, Europa şi Africa, natura se reazemă pe stânca Gibraltarului – piatra semeaţă în jurul căreia s-a creat un mic stat. Legenda spune că însuşi Hercules a creat strâmtoarea, în cea de-a zecea dintre cele 12 munci ale sale. Trimis să-i ia cireada lui Geryon, uriaşul cu trei trupuri, Hercules şi-a croit loc prin munte despărţind pământul şi unind apele.

Maurii au ridicat pe acest promontoriu fortăreaţa pe care au cucerit-o apoi spaniolii, iar peste secole slăbiciunea monarhiei iberice le-a permis englezilor să devină stăpânii Gibraltarului. Era începutul anilor 1700, iar supuşii Coroanei britanice n-au mai plecat de atunci. Aveau, în sfârşit, acces la Marea Mediterană, iar Africa era la doar 13 kilometri distanţă.

STÂNCA LUI POPEYE MARINARUL

„Hola! Hello! Vreţi să intraţi în Gibraltar?“ Şarlatanii stau de pază la marginea orăşelului spaniol La Linea de la Concepción din regiunea Cadiz. Este ultima oprire înainte de a trece în statul britanic de pe promontoriu. În toate limbile pământului, pişicherii îţi explică facilitatea pe care ţi-o oferă ei şi numai ei. „Plăteşte aici, la mine, taxa de intrare în Gibraltar. Costă doar 20 euro.“

Convoiul de maşini şi hărmălaia de la punctul de trecere te pot descumpăni un pic. Dar, obişnuiţi cu barierele, ignorăm oferta cu iz de pungăşie. Coada merge repede, iar la punctul de trecere – surpriză, poliţiştii Gibraltarului ne salută şi ne poftesc să trecem mai departe. Fără taxă. „Gibraltarul este liber“, zâmbesc ei.

Drumul este deschis. Aglomerarea de la poarta Gibraltarului este precedată de o şosea străjuită de palmieri, care şerpuieşte de-a lungul Mediteranei azurii. Pe partea dreaptă zăreşti Stânca, simbolul herculean al forţei. Cum la turnul din Pisa, tradiţia este să te fotografiezi sprijinind edificiul înclinat, Gibraltarul are şi el cutuma lui turistică. Întocmai ca în desenele animate cu Popeye Marinarul, vizitatorii îşi arată bicepşii pozând cu stânca în fundal.

GIB, SPANIOLUL CARE SE VREA ENGLEZ

Gibraltarul (sau Gib – cum îl alintă localnicii) îşi trage numele de la un conducător de oşti berber, Tariq ibn-Ziyad, care a cucerit tărâmul spaniol în anii 700. Gibraltar a fost la origini arăbescul Jebel-at-Tariq, adică Muntele lui Tariq. Are o suprafaţă de nici 7 kilometri pătraţi, de 30 ori mai puţin decât Bucureştiul sau de 7 ori mai mare decât Parcul Herăstrău. Într-un top mondial al statelor, ocupă al treilea loc de la coadă, întrecând doar Monaco (2 kilometri pătraţi) şi Vaticanul (0,44 kilometri pătraţi). Este singurul teritoriu britanic de pe continentul european şi are o populaţie de 30.000 locuitori – cam cât oraşul Năvodari.

Cetăţenii săi se bucură de un cocteil ideal: toate avantajele statului englez, în plină climă mediteraneană. Exact ceea ce le trebuie unor insulari sătui de smog, ploi şi vreme mohorâtă. Cu puternica liră britanică în buzunar, Gibraltarul traversează lesne iernile blânde şi verile fierbinţi ale Spaniei.

Şi nici nu-i trebuie mai mult, din moment ce a refuzat în două rânduri (în 1967 şi 2002) anexarea la regatul spaniol şi menţinerea în regatul britanic. Deşi intonează „God Save The Queen“, Gibraltarul are autonomie, propria structură administrativă cu guvernator şi premier, dar şi un grai popular aparte, llanito, un melanj de engleză tacticoasă şi spaniolă aprinsă.

În această vară, disputa istorică asupra coloniei a fost redeschisă. Spania acuză Gibraltarul de contrabandă cu tutun şi de piedici în folosirea apelor teritoriale. Iar Marea Britanie acuză Spania că persecută cetăţenii supunându-i la controale excesive la graniţă. „Să lăsăm Gibraltarul să decidă“, spun oficialii de la Londra. Câtă vreme spaniolii vin la lucru în Gibraltar şi nu invers, bănuim care va fi răspunsul băştinaşilor.



„CASĂ DE PIATRĂ“ TARE CA STÂNCA GIBRALTARULUI

Între timp, englezi, spanioli şi turişti de pretutindeni savurează exotismul coloniei. Străduţe înguste, pavate cu piatră cubică. Vegetaţie luxuriantă. Case albe cu etaj şi felinar la uşă. Ferestre largi cu obloane din lemn. Balcoane cu dantelărie din fier forjat. Ghirlande colorate leagă în zig-zag stâlpii de iluminat, dând un aer de sărbătoare permanentă. La fiecare pas sunt bănci pe trotuare, aşezate cu faţa spre stradă, nu spre clădiri. Cafenelele din piaţete se amestecă printre terasele unde se mănâncă fish & chips şi se bea cerveza – berea spaniolă. „Excellent choice!“, încuviinţează localnicii care iau de la viaţă tot ce e mai bun. Pe străzi, la umbra palmierilor uriaşi, odihnesc scutere, automobile decapotabile şi maşinuţe ca-n Daktari. În trafic se ocolesc cu dexteritate grupurile de turişti care se plimbă de la un obiectiv la altul.

Prima curiozitate este superba Grădină Alameda, oaza de verdeaţă creată în anul 1816 pentru a oferi umbră şi răcoare în arşiţa verii. Fostul parc public a devenit grădină botanică, în care rătăceşti ore întregi printr-o lume verde, răsărită din coasta stâncii şi întinsă pe 6 hectare. Vegetaţia exotică se revarsă pe aleile cu scări săpate în piatră. Pe deasupra podeţelor din lemn se răsucesc împletituri din liane groase ca braţul, iar dedesubt sunt lacuri cu apă limpede în care se joacă peşti coloraţi.

Alameda are un teatru în aer liber şi, unde nici nu te aştepţi, este plantată o cabină telefonică roşie, exact ca pe străzile Londrei. Pe pajiştea străjuită de dale, peisagiştii au reprodus blazonul Gibraltarului: castelul cu 3 turnuri şi o cheie. Simbolul se regăseşte pe drapelul statului, iar în înscrisuri poartă cuvintele „Montis Insignia Calpe“, însemnând Insigna Muntelui Calpe – numele antic al stâncii Gibraltar.

Locul este extrem de romantic. Pe aici şi-au purtat paşii cupluri celebre de îndrăgostiţi care şi-au unit destinele la stânca Gibraltarului. John Lennon şi Yoko Ono s-au căsătorit aici în 1969, pecetluind o dragoste mai puternică decât trupa Beatles.

John Lennon şi Yoko Ono, la nunta din Gibraltar - 20 martie 1969 foto britannica.com

Tot aici, „Sfântul“ Roger Moore şi-a adus aleasa în luna de miere, iar lui Sean Connery i-a plăcut atât de mult locul, încât s-a căsătorit în Gibraltar de două ori. Mirii secolului, prinţul Charles şi lady Diana, şi-au început luna de miere din Gibraltar. De atunci, sute de perechi străine vin să-şi jure iubire veşnică, sperând să aibă „casă de piatră“ tare ca stânca Gibraltarului.

PE ACOPERIŞUL LUMII

Dar sus, sus pe stâncă, ce este? Şi cum se vede de acolo? Sus pe stâncă ajungi cu telegondola, la întâlnirea cu maimuţele. Macacii berberi din Gibraltar sunt singurele primate sălbatice din Europa. Se crede că au sosit pe continent prin peştera St. Michael, care ar trece pe sub strâmtoare. Haioşi şi jucăuşi, dar obraznici şi fără astâmpăr, macacii trebuie trataţi cu atenţie. Nu au pic de respect pentru turiştii cărora le fură tot ce prind: ochelari de soare, camere video, aparate de fotografiat. Ghizii te învaţă semnele de care trebuie să te fereşti: când sunt bosumflate lasă maimuţele în pace, când clănţănesc din dinţi vor să se calmeze, iar când îşi curăţă blana este linişte şi pace. Se mai spune că atunci când macacii vor părăsi stânca, Gibraltarul nu va mai aparţine Angliei. Autorul vorbei de duh a fost, cu siguranţă, britanic.

Sus de tot, pe terasele din vârful stâncii, te simţi ca pe acoperişul lumii. De la înălţimea celor 426 de metri vezi două continente, două ape şi trei ţări. „Europa este la picioarele tale, iar Africa îţi umple orizontul. De o parte şi de alta se întind porţile Mediteranei şi Atlanticului“, se mândreşte Gibraltarul.

Hercules a ştiut ce face când a tăiat muntele în două, făcând din Gibraltar coloana unui pod peste ape. Nu îţi mai trebuie decât puţină imaginaţie ca să zăreşti dincolo, pe malul Marocului, silueta lui Jebel Musa (Muntele lui Moise), cealaltă coloană a podului din legendă. Când vântul cald bate prin strâmtoarea Gibraltarului, să ştiţi că este Levantul, briza mediteraneană a Estului, care aduce uneori ceaţa peste promontoriu.

Africa, aşa cum se vede de pe stânca Gibraltarului, de pe continentul european

Castelul maur, Golful catalan (La Caleta), Tunul de 100 tone şi Europa Point sunt alte câteva obiective de vizitat. Iar ca tabloul să fie complet, gândiţi-vă că Gibraltarul l-a dat muzicii pe Albert Hammond, creatorul unor piese pe care am suspinat cel puţin o dată: „Down by the river“, „The air that I breathe“, „One moment in time“, „When I need you“, „To all the girls I’ve loved before“, „I don’t wanna live without you“, „Nothing`s gonna stop us now“, „When you tell me that you love me“, „I don`t wanna lose you“, „Don`t turn around“ etc. 

STÂNCA VECINĂ CU TRAFALGARUL

După turul complet al promontoriului aţi prins ideea: marele atu al Gibraltarului este importanţa sa strategică. Pentru a obţine dominaţia asupra strâmtorii s-au luptat armatele lumii, secole la rând. Cea mai faimoasă din istorie rămâne bătălia navală de la Trafalgar. Promontoriul Trafalgar este situat la 60 kilometri de Gibraltar, pe coasta atlantică a Spaniei, la limita vestică a strâmtorii. Numele său vine din arăbescul Tarf al-Gharb: Capul de Vest.

În octombrie 1805, Marina regală engleză condusă de amiralul Horatio Nelson a înfrânt aici armada francezo-spaniolă a lui Napoleon Bonaparte, fără să piardă un singur vas. Geniul lui Nelson a dus la distrugerea a 22 de vase de luptă inamice, obţinând astfel victoria categorică prin care Anglia şi-a confirmat supremaţia maritimă. Dar cea mai grea pierdere suferită a fost chiar moartea amiralului Nelson. Marea a fost mormântul multor soldaţi din armata engleză, iar alţii au fost îngropaţi în cimitirele din Gibraltar. Sicriul lui Nelson a fost dus la Londra pentru funeralii naţionale.

Armata engleză a mai lăsat în Gibraltar un vestigiu care îi sporeşte valoarea militară. Stânca adăposteşte un impresionant labirint de tuneluri, Great Siege Tunnels, care asigură sistemul de apărare împotriva asediilor.

ŞOSEAUA UNDE AVIOANELE AU PRIORITATE

Soarele apune peste Atlantic, iar drumul de întoarcere spre Andaluzia este scăldat într-o lumină intensă, aurie. În liniştea din crepuscul ne dezmeticim. Tocmai am cunoscut cea mai mică ţară râvnită de marile puteri ale lumii. Ieşirea din Gibraltar, ca şi intrarea, se face pe Winston Churchill Avenue, poate singura şosea din lume care se intersectează cu o pistă de aeroport.

Bineînţeles, la trecerea la nivel cu calea aeriană, avioanele au prioritate. La fiecare cursă, coloana de maşini este oprită şi asistă de aproape la manevrele de decolare şi aterizare. Ca să despartă totuşi cele două fluxuri de trafic, guvernul Gibraltarului a decis construirea unei şosele noi care să traverseze pista printr-un tunel subteran de 350 metri.

Parafrazând crezul naţional „Conquered by no enemy“ („Cucerit de niciun inamic“), Gibraltarul nu acceptă să fie cotropit decât de turişti.

PREŢURI

- Transport: avion Bucureşti – Malaga dus-întors, 300 euro (două persoane)
- Maşină de închiriat: minimum 10 euro/zi din Spania
- Cazare: 35 de euro/noapte camera dublă (hoteluri 2 stele în La Linea de la Concepción sau Algeciras - Spania), minimum 70 lire (aproximativ 82 de euro)/noapte (hotel 3 stele în Gibraltar)
- Mâncare: un prânz costă în medie 25 lire (29 de euro) pentru două persoane
- Băutură: 2-3 lire (2,3-3,5 euro), o bere; 3-4 lire (3,5-4,7 euro) un pahar de vin
- Bacşişul: 10%

CITIŢI ŞI

Arena Wembley - pe urmele legendelor. Reportaj de la celebrul stadion londonez unde are loc sâmbătă seară finala Ligii

Cadaques, golful boem de la capătul lumii

1 Mai cu vikingi. Noaptea Valpurgiei, sărbătoare printre vamaioţii Suediei

Toscana, locul unde vă veţi îndrăgosti

Topul destinaţiilor de vacanţă la preţuri avantajoase

Cele mai interesante poduri din lume

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: