Eilat, „Perla“ de la Marea Roşie! O destinaţie la trei ore de România în care poţi face plajă chiar şi în decembrie
0
Cea mai cunoscută staţiune din Israel nu e doar varianta ideală de a merge la plajă şi în decembrie, ci oferă şi numeroase posibilităţi de distracţie.
În locul unde Israelul îşi întinde ultimul petec de pământ, în buza Golfului Aqaba, care spintecă adânc continentul asiatic, Eilatul modern devine o destinaţie de vacanţă tot mai căutată. Mai ales după ce turismul din Egiptul învecinat, preferat mult timp de englezii şi germanii care caută soarele şi iarna, a căzut dramatic, ca o consecinţă a Revoluţiei Arabe. Recunoscut mai degrabă pentru turismul ecumenic, graţie Ierusalimului, Israelul are şi destule alte oferte, beneficiind de avantajul că, deşi nu e o ţară mare, are o infrastructură competitivă. Din Tel Aviv în Eilat, spre exemplu, se poate ajunge cu avionul din oră în oră, zborul durând numai 40 de minute, sau cu maşina, în circa patru ore. Deschiderea la Marea Roşie, mult mai caldă decât Marea Mediterană în această perioadă, a ridicat potenţialul turistic al zonei, care oferă, însă, nu doar plaje generoase şi o apă extrem de limpede, ci şi multe alte posibilităţi de petrecere a unei vacanţe relaxante, la doar trei ore de România, având la dispoziţie şi zboruri directe, operate de Wizz Air.
Eilat nu este unul dintre oraşele mari ale Israelului. Are în jur de 70.000 de locuitori, cei mai mulţi dintre ei în zona urbană, ticsită de blocuri mai mici şi mai mari, unde un apartament costă câteva sute de mii de dolari. Nici ţara în sine nu este ieftină, nici măcar pentru locuitorii ei, care au un salariu minim de 1.200 de dolari. Dincolo de aria urbană vine, însă, adevărata staţiune turistică. Cu multe hoteluri noi şi impunătoare, brăzdate de grădini luxuriante, în contrast total cu deşertul care îşi intră în drepturi după doar câţiva kilometri. Staţiunea este străbătută de un canal navigabil, pe care pot circula iahturile bogaţilor. De o parte şi de alta a canalului sunt promenade, străjuite de magazine mici, dar multe de lux, precum şi terase sau restaurante deschise tot timpul anului. În Eilat au fost investite milioane de shekeli (moneda locală, 1 shekel – 1, 12 RON), pentru a se fructifica la maximum ceea ce a oferit natura în aceste locuri, iar ordinea şi curăţenia desăvârşite te pot arunca cu gândul la o staţiune de pe Coasta de Azur.
Din punctul de vedere al plajelor, Coral este foarte apreciată de iubitorii de snorkeling şi de cei care vor să înoate alături de delfini. Nu singuri, în mod organizat, cu instructori. Cele mai multe plaje sunt publice, dar există şi plaje cu intrare, unde facilităţile sunt pe măsura preţului. De regulă, în decembrie, temperatura nu scade sub 20 de grade, în timpul zilei, însă noaptea este răcoare, din cauza deşertului. Sunt însă şi zile în care se înregistrează 30 de grade, astfel că poţi face plajă, ca în toiul verii. Nu ca în toiul verii de acolo, pentru că în iulie şi august sunt şi 45 de grade şi nimeni nu se aventurează în afara locaţiilor cu aer condiţionat.
Cel puţin fascinantă în Eilat este apropierea deşertului de mare, un deşert care a adus cu el numeroase stânci şi piscuri sălbatice, cratere şi gropi, stăpânite de caprele alpine ibex. Nu rare sunt momentele în care poţi da nas în nas cu acestea în timpul unei drumeţii sau le poţi vedea traversând şoselele din afara oraşului. De pe malul celei mai sudice plaje din Eilat se pot vedea patru ţări. Israelul e în spate, Iordania în stânga, Egiptul în dreapta şi Arabia Saudită de partea cealaltă a apei. Relaţiile dintre acestea sunt destul de strânse, astfel că nu s-au înregistrat niciodată incidente armate sau, mai rău, atentate. Oricum, Israelul actual este, cel puţin conform locuitorilor ei, o ţară foarte sigură. Din punctul de vedere al turistului, depinde de fiecare cum percepe prezenţa soldaţilor înarmaţi pe stradă, dar trebuie spus din start că, în Eilat, aceştia sunt mult mai puţini decât la Tel Aviv sau la Ierusalim, probabil şi pentru a nu crea o stare de disconfort vizitatorilor.
Plimbări pe cămilă în deşert
Rămânând în perimetrul staţiunii, zilele de plajă pot fi îmbinate sau înlocuite cu vizitarea a cel puţin două obiective demne de luat în seamă. Unul dintre ele este observatorul Marina Park, un fascinant complex marin, care se află la 8 km la sud de Eilat, în centrul unui recif de corali, lung de 1.200 de metri, unde dai cu ochii şi de rechini. Merită vizitat şi e comparabil cu altele mult mai cunoscute din Europa. A doua variantă este The International Birding & Research Centre, locul în care multe păsări migratoare se opresc în drumul lor către ţările calde. Un adevărat colţ de rai, un habitat cu stuf şi papură, unde acestea se odihnesc o zi, o săptămână sau chiar o lună, pentru a prinde puteri şi a-şi continua călătoria. Pentru amatorii de plimbări pe cămilă, există Nahal Shlmo Camel Ranch, o fermă aflată la 10 minute de Eilat. Sunt multe pachete oferite, în funcţie de timpul pe care vrei să-l petreci pe cocoaşa patrupedelor, care te vor plimba agale printre stânci. La întoarcere, clienţii sunt serviţi cu pită şi ceai, pregătite pe loc, în stilul tradiţional al beduinilor.
Preţuri pentru toate buzunarele
Ce trebuie reţinut pentru cei care au în plan o vizită la Eilat? Destinaţie de vacanţă, însorită tot timpul anului, uşor accesibilă din Bucureşti, prin zborul Wizz Air, preţuri pentru toate buzunarele, dacă vrei să stai la cinci stele stai la cinci stele, dacă nu vrei asta, poţi căuta variante mai ieftine prin booking sau airbnb, multiple posibilităţi de relaxare şi distracţie, o viaţă de noapte destul de animată şi resturante pe toate gusturile. Ba chiar şi două mall-uri pentru amatorii de shopping, dintre care unul, Ice Mall, are şi un patinoar în interior. Pe de altă parte, Eilat nu e o destinaţie chiar ieftină, exceptând zborul, şi nici una potrivită pentru cei care nu au nici cea mai mică fascinaţie a deşertului şi a stâncilor, care nu se vor împăca cu ideea de a avea zilnic încălţările prăfuite ori se simt stingheriţi de prezenţa portarilor înarmaţi la uşa hotelului.
Timna Park, cu stânci milenare
La mai puţin de 30 de kilometri de Eilat se află Timna Park (foto), un loc absolut fabulos. Un parc natural cu o suprafaţă de 60 kilometri patraţi, care este celebru pentru formaţiunile sale stâncoase denumite Pilonii Regelui Solomon, „Ciuperca“ şi „Arca“. El a fost creat de mişcări tectonice puternice în urmă cu zeci de milioane de ani, fiind o bijuterie din punct de vedere geologic. Parcul are numeroase trasee şi poate fi străbătut cu maşina sau bătut la pas, ori cu bicicleta. Există şi zone amenajate special pentru turişti, inclusiv un lac, dar punctual său forte este reprezentat de stâncile milenare, care ating şi 300 de metri.
Fascinatul Mitzpe Ramon
Pentru cei care vor să iasă puţin din atmosfera de mare, la o oră şi jumătate de Eilat se află Mitzpe Ramon, un orăşel în mijlocul deşertului Negev, foarte căutat de amatorii de hiking, mountain biking sau de cei care fac căţărări pe stânci. Deşertul Negev are o zonă supranumită Marele Canion al Israelului şi întrucât acesta a devenit atracţie turistică s-au construit acolo câteva hoteluri de lux, care au camera cu balcoane chiar şi deasupra hăului. Preţurile sunt însă pe măsură şi o cameră acolo poate costa şi 300 de euro pe noapte.
Cină tradiţională într-un kibutz
O experienţă interesantă poate fi vizita şi cazarea într-un kibutz. Kibutzul este un tip de comunitate rurală cooperatistă colectivă caracteristică Israelului şi sionismului social democrat şi socialist. În termeni mai simpli, este un sat în care se trăieşte la comun, se munceşte la comun, se câştigă la comun. Toţi membrii ei sunt egali în drepturi, iar relaţiile sunt ca în cadrul unei mari familii. A nu se înţelege însă că se trăieşte ca pe timpul Evului Mediu, pentru că fiecare familie are casa ei. Kibutzurile israeliene au evoluat foarte mult şi acum sunt parte a turismului ţării.
Interzis în picioare în spaţiul aerian israelian
Din Bucureşti se ajunge foarte uşor la Eilat, graţie celor două curse săptămânale, miercurea şi duminica, operate de Wizz Air, pe timp de iarnă. Drumul durează două ore şi 40 de minute, iar biletele sunt accesibile, plecând de la 69 de lei, per segment. Wizz a introdus din octombrie şi o măsură avantajoasă pentru bagajul de mână, fiind permis acum gratuit un bagaj cu dimensiunile 55 x 40 x 23 centimetri şi o greutate maximă de 10 kilograme, dar şi sistemul care permite blocarea tarifului pentru o perioadă de 48 de ore. Wizz oferă şi servicii de cazare prin agenţia proprie, Wizz Tour. Pentru cei care nu vor să meargă direct la Eilat, există varianta prin Tel Aviv, unde ajung atât Tarom, cât şi Blue Air, iar de acolo, drumul se poate continua cu o cursă aeriană locală sau cu maşina. Închiriatul maşinilor este o practică la îndemână şi des folosită în Israel.
În spaţiul aerian israelian este strict interzis să te ridici în picioare. Este o măsură luată pentru siguranţa zborului, deoarece piloţii avioanelor militare care brăzdează cerul pot interpreta că avionul a fost deturnat, în cazul în care prin hublourile aeronavei se văd persoane ridicate. În tot acest timp şi toaletele sunt blocate.
Formalităţile de ieşire din Israel nu sunt chiar o plăcere. Toţi cei care se urcă în avion sunt interogaţi de un agent de securitate, care te va sâcâi cu întrebări legate de ceea ce ai făcut sau ce ai cumpărat din ţară. Întrebări de genul „de unde ai punga asta?“ sau „când ţi-ai cumpărat geamantul“, ori „care e ultima persoană cu care ai vorbit aseară“ nu trebuie să sperie pe nimeni, chiar dacă ţi se vor pune de trei ori la rând şi vei fi nevoit să suporţi scormonitul în bagaje. Ideea e că israelienii se tem foarte mult incidente, iar aceste proceduri stricte de securitate au garantat până acum evitarea lor. Bagajele sunt şi ele scanate cu cea mai înaltă tehnologie, astfel că poţi urca în avion cu apă ori alte lichide chiar şi în bagajul de mână.
Limba oficială a Isrelului este ebraica, dar se vorbeşte şi araba, în anumite zone. Engleza este însă suficientă pentru a te descurca mai mult decât onorabil în orice situaţie.
Cetăţenii români nu au nevoie de viză luată în prealabil înainte de a ajunge în Israel. La intrarea în ţară, ofiţerii de frontieră eliberează un bilet, pe care trebuie să îl ai tot timpul asupra ta. La ieşirea din ţară, se eliberează alt bilet. Primul este albastru, al doilea roz.
Din Eilat se poate trece în Iordania pe jos. Există graniţă cu oraşul Aqaba, care nu e însă o destinaţie turistică. Sunt însă multe agenţii care organizează excursii de o zi sau două la Petra. Sunt 130 de kilometri şi drumul, cu tot cu trecerea frontierei, durează cam trei ore. Până la Ein Bokek, cea mai cunoscută staţiune de la Marea Moartă, o altă atracţie a Israelului, sunt 200 de kilometri.
Cei care merg în Israel trebuie să ţină cont de sărbătoarea Shabbatului. Este ziua de odihnă a evreilor, în care totul e închis şi nici transportul nu funcţionează. Shabbatul cade sâmbăta, în a şapte zi a săptămânii lor, care începe duminica. În anumite zone turistice, cum e şi Eilatul, există şi excepţii legate de funcţionalitatea serviciilor în această zi.
Israelul este lider mondial în „înfloritul“ deşertului. Sunt foarte multe ferme dezvoltate pe teren arid, unde a ajuns să se cultive inclusiv viţă de vie. Vinul de deşert este trimis în general la export. De asemenea, Israelul are foarte multe culturi eco, chiar în deşert, cumva de înţeles ţinând cont că visul sionist este acela de a crea o ţară ecologică. Şi cum evreii nu ratează nicio şansă de a fructifica orice oportunitate, aceste ferme au intrat în circuitul turistic.
Se încarcă comentariile...
