Colonia del Sacramento, o bijuterie în miniatură

Colonia del Sacramento, o bijuterie în miniatură

Oraşul, construit în 1680, a fost poreclit „Mărul discordiei“, din cauza luptelor între spanioli şi portughezi. Fie că vii cu vaporul de la Buenos Aires, peste „baltă“, cum numesc localnicii estuarul fluviului La Plata, fie că vii din Montevideo cu autobuzul, trebuie neapărat să te oprești la Colonia del Sacramento!

Fondată de portughezi în anul 1680, Colonia este cel mai vechi oraş din Uruguay. A fost poreclită „Mărul discordiei” din cauza luptelor continue date între portughezi (şi urmaşii lor, brazilienii), pe de o parte, şi spanioli, pe de altă parte, pentru stăpânirea sa, începând de la înfiinţare şi până la independenţa Uruguayului. Astăzi este locuită de aproape 22.000 de locuitori.

Cartierul istoric

Cartierul istoric (Barrio Histórico), cu clădirile sale din secolele al XVII-lea, şi al XVIII-lea, şi cu străzi cu felinare şi pavate cu piatră de râu, face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Acest cartier are o dispunere neregulată, care urmăreşte topografia terenului, deosebindu-se astfel de cartierul spaniol, mai nou, al oraşului, în care străzile sunt dispuse perpendicular unele pe celelalte, în stil roman.

Muzee: spaniol şi portughez

Casele din cartierul istoric sunt albe, mici, fără etaj, cu gratii, obloane şi flori la ferestre. Numele străzilor şi numerele caselor sunt de cele mai multe ori personalizate pe faianţă - mici opere de artă viu colorate.

Deşi foarte mic, cartierul istoric dispune de mai multe muzee, cum ar fi: Muzeul indigen, Muzeul spaniol, Muzeul portughez, Muzeul municipal şi Muzeul faianţei. Un important obiectiv turistic, amplasat chiar în centrul cartierului istoric, este Iglesia Matriz - cea mai veche biserică din Uruguay, construită între anii 1695-1699.

Colonia mai dispune şi de un vechi complex turistic din care însă numai pista de curse de cai mai este astăzi folosită, restul fiind abandonat. Plaza de toros Real de San Carlos, spectaculoasa arenă în stil maur destinată luptelor cu taurii, construită în anul 1910 şi capabilă să găzduiască zece mii de spectatori (care ar fi trebuit să fie mai ales argentinieni din Buenos Aires), a încetat a mai fi utilizată la numai doi ani după inaugurare, în 1912, când luptele cu taurii au fost interzise în Uruguay...  

Oraşul are şi o mică plajă la Río Plata, foarte plăcută, cu nisip fin. Trebuie doar să te obişnuieşti cu apa fluviului, care e puţin cam tulbure, deşi foarte curată. Cartierul istoric din Colonia abundă de mici restaurante şi cafenele, unde te poţi opri să te adăposteşti de soare şi să guşti din specialităţile culinare uruguayene.

Chivitos, picaña şi Tannat

Pentru intrare în temă, eu aş recomanda chivitos – un fel de mâncare cu de toate, felii subţiri de friptură de carne de vacă, şuncă prăjită şi bacon prăjit, garnitură de ou, roşii, ceapă, salată verde, mozarella, plus salată de cartofi, morcovi şi mazăre cu maioneză (salată à la russe).

Placă de ceramică, personalizată, de pe zidul unei case

Chivitos se poate mânca la farfurie sau pus în pâine – atunci se numeşte chivitos al pan. Amatorilor de carne le voi recomanda însă picaña – carne de vită tăiată în felii groase şi de-a latul, nu de-a lungul fibrei, într-o manieră tipic braziliană (de altfel, uruguayenii au multe lucruri în comun cu brazilienii din sud).

Pentru a fi cât mai suculentă cu putinţă, picaña trebuie pregătită în sânge. De obicei, se asortează - în stil argentinian - doar cu salată (făcută cu salată verde, roşii şi ceapă) şi vin negru, preferabil Tannat - mândria uruguayenilor - un vin catifelat şi taninat în acelaşi timp, cu o pregnantă aromă de mure.

Uruguayenii asortează cafeaua, pe care o beau întotdeauna în porţii mari şi însoţită de mult lapte, cu croissant-uri (medialuna) sau biscuiţi (bizcochos, galletas) crocanţi şi extrem de gustoşi – al căror secret e simplu - sunt făcuţi cu seu de vacă (grasa de vaca)!

Desigur, pentru cei care nu beau cafea, există posibilitatea de a bea mate (un fel de ceai verde tipic sud-american), care în Uruguay este foarte fin şi cu un gust catifelat, deosebindu-se astfel de varietăţile mai aspre, băute în Argentina, la sud, sau în Brazilia, la nord.

În Uruguay,  cu Alexandru R. Săvulescu

Alexandru R. Săvulescu este ziarist. A publicat, începând din 1990, articole şi fotografii, în special pe teme de protecţia mediului, în multe reviste, dintre care menţionăm: „Eco Magazin“, „Perspective“, „22“, „Dilema Veche“, „Igloo“, în România. Articolele sale au apărut şi în reviste din străinătate, cum ar fi „Eco Decision“ (Canada), „Danube Watch“ (Austria), „Green Horizon“ (Ungaria), „Natura“ (Republica Moldova).

Călătoriile sale de studiu şi documentare l-au purtat de la Cercul Polar de Nord până în Africa de Sud, şi din Japonia până în Argentina. 

Muzeul Portughez din Plaza Mayor, construit în secolul al XVIII-lea, cuprinde mobilier, bijuterii  uniforme militare şi hărţi vechi ale expediţiilor navale portugheze.

Farul a fost construit, în 1857, cu piatră luată din ruinele Mânăstirii Sfântului Francisc, datând din secolul al XVII-lea.

Muzeul Municipal, reconstruit de spanioli în 1835 şi numit Casa del Almirante Brown, prezintă artefacte şi documente privind viaţa oraşului în diferite perioade ale istoriei sale şi aspecte ale diferitelor culturi.

Basilica del Sanctisimo Sacramento (Bazilica Sfântului Sacrament), construită de portughezi în 1808.