Cetatea în care s-au refugiat papii

Oraşul nu este mai mare decât acum o mie de ani – are cam aceeaşi populaţie, circa 60.000 de locuitori. Când ţi-a înţepenit gâtul de atâta privit la plafoanele Capelei Sixtine, iar Roma a început să te copleşească prin prezenţa ei masivă, poţi face o călătorie la Viterbo.

Oraşul este situat într-o zonă deluroasă, la circa 100 de kilometri nord de Cetatea Eternă. Poţi ajunge aici în mai puţin de două ore, luând un tren din Stazione Ostienze din Roma. Un bilet costă doar 4,5 euro. Călătoria, lentă şi cu peste 20 de opriri în
mici localităţi încântătoare, este o adevărată plăcere. Poţi privi minunatul peisaj italian - mici ferme albe cu acoperiş de ţiglă roşie, pini umbroşi şi dealuri cultivate cu măslini.

Decor medieval autentic

O dată ajuns în gara Porta Romana din Viterbo, cobori parcă în plin Ev Mediu, într-o oază de linişte, un oraş al fântânilor şi al femeilor frumoase. Acesta este locul unde s-au refugiat papii, când viaţa la Roma devenise prea agitată şi nesigură pentru gustul lor. În perioada papilor, Viterbo a ajuns să fie mai important decât Roma.

Viterbo datează din epoca etruscilor. Necropola rupestră de la Castelul Asso, cu morminte săpate în tuf vulcanic, are peste 2.500 de ani vechime. Etruscii au descoperit beneficiile apelor termale din împrejurimi. Apa lor are temperatura cuprinsă între 40-58 de grade Celsius şi este bogată în sulf şi bicarbonat de calciu. Se spune că un astfel de izvor ar fi fost sursa de inspiraţie a lui Dante pentru apele învolburate şi fumegânde ale Stix-ului din „Divina Commedia".

Epoca de glorie a oraşului a fost atinsă abia în secolul al XI-lea, când a fost construită cetatea medievală, aflată şi acum în perfectă stare. Zidurile crenelate şi străjuite de turnuri înconjoară centrul istoric, în care se pătrunde prin câteva porţi uriaşe, din lemn masiv. Impresionant prin vechime este cartierul San Pellegrino, cu case cu balcoane şi scări exterioare de piatră - unul dintre locurile preferate ale cineaştilor aflaţi în căutare de decoruri originale din Evul Mediu. Foarte frumoasă este şi Piazza del Plebiscito - centrul civic al oraşului - dominată de Palazzo dei Priori şi Palazzo del Podestà.

Sechestrarea cardinalilor

Principalul punct de atracţie din Viterbo, Palazzo Papale - flancat de Cattedrale di San Lorenzo - se află în Piazza San Lorenzo, centrul religios al oraşului. Palatul, cu turnuri şi logie, a fost construit în secolul al XIII-lea. Aici s-a desfăşurat primul conclav, din 1268, când cardinalii, strânşi la moartea Papei Clement al IV-lea, nu au reuşit să se pună de acord asupra unui succesor. Atunci, locuitorii oraşului Viterbo au decis să-i închidă cu cheia în marea sală a palatului.

Hrăniţi doar cu pâine şi apă, cardinalii continuau să se certe. Ca să crească presiunea, autorităţile oraşului au decis să scoată şi acoperişul sălii, astfel încât cardinalii să nu mai fie feriţi de soare sau intemperii. Alegerea noului papă, Clement al X-lea, a durat aproape un an... Cardinalii au putut comunica în acest timp cu exteriorul numai prin intermediul unui fum, care dacă era negru, însemna că n-au ales încă papa - caz în care rămâneau încuiaţi - iar dacă era alb, însemna că au ales papa şi erau liberi să plece.

La Viterbo are loc, o dată pe an, un festival religios unic: „transporto della Macchina di Santa Rosa". Legenda spune că, în jurul anului 1250, Santa Maria Rosa a ajutat oraşul să se elibereze de sub stăpânirea împăratului romano-german. De atunci, în seara de 3 septembrie, 130 de bărbaţi străbat străzile principale ale oraşului purtând în spate o instalaţie înaltă de 30 de metri, care cântăreşte mai multe tone, cu statuia sfintei în vârf. În timpul procesiunii, toate luminile din oraş sunt stinse, singura lumină venind de la Macchina di Santa Rosa.

A fost o mare plăcere să mă plimb pe străzile medievale ale oraşului, unde te poţi oricând opri la una dintre cafenelele aflate la tot pasul, pentru a bea în picioare, dând peste cap, în stil italienesc, un espresso aromat şi tare, sau poţi sta câteva minute pe o bancă ca să mănânci un delicios sandvici italian cu pâine ţărănească şi friptură rece de porc, în timp ce priveşti o minunată fântână sculptată. În astfel de momente nu te poţi abţine să te gândeşti ce binecuvântare este să petreci câteva ore într-un astfel de decor din epoca preindustrială, când oraşele erau construite nu numai pentru a fi utile, ci şi pentru a le face plăcere oamenilor care le locuiau...

Legenda Galianei

Tatiana Covor, româncă de origine, italiancă prin adopţie, mi-a povestit legenda sarcofagului La Bella Galiana din Piazza del Plebiscito. Se spune că un nobil din Roma ar fi aflat că la Viterbo trăieşte o prea frumoasă fată, Galiana, de care s-a îndrăgostit şi pe care a cerut-o de soţie. Dar ea l-a refuzat. Atunci, nobilul a asediat cetatea. Nereuşind să cucerească nici inima fetei, nici cetatea, nobilul a promis că se va retrage, dacă locuitorii i-o vor aduce pe zid pe preafrumoasa Galiana pentru a o vedea ultima dată. Când a văzut-o, nobilul n-a putut rezista gândului că o va pierde şi a ucis-o, străpungând-o cu o săgeată.

La Viterbo cu Alexandru R. Săvulescu

Alexandru R. Săvulescu este ziarist. A publicat, începând din 1990, articole şi fotografii, în special pe teme de protecţia mediului, în multe reviste, dintre care menţionăm: „Eco Magazin", „Perspective", „22", „Dilema Veche", „Igloo" din România. Articolele sale au apărut şi în reviste din străinătate, cum ar fi „Eco Decision" (Canada), „Danube Watch" (Austria), „Green Horizon" (Ungaria), „Natura" (Republica Moldova). Călătoriile sale de studiu şi documentare l-au purtat de la Cercul Polar de Nord până în Africa de Sud şi din Japonia până în Argentina.

Nu rataţi!

- Târgul de antichităţi se desfăşoară în cea de-a treia duminică a fiecărei luni în Piazza dei Caduti.
- Biserica Santa Maria della Verita, a cărei pictură interioară este realizată de pictorul renascentist Lorenzo da Viterbo.
- Muzeul Municipal, situat în Mănăstirea Santa Maria della Verita, cuprinde piese etrusce şi o galerie de pictură cu lucrări semnate de Sebastiano del Piombo, Vitale da Bologna, Salvator Rosa şi o serie de artişti locali din perioada Renaşterii.
- În fiecare an, la 25 martie, are loc, pe toate străzile oraşului, tradiţionalul târg "Annunziata" (Bunavestire).