Cealaltă vale a Prahovei. Una mai gârbovită.

Imagine

Fratele Bucegilor e mai domol şi ceva mai gârbovit, de vreme, de veacuri, de oile care-l împânzesc în fiecare primăvară. Nu-i de mirare că se cheamă Gârbova. Sau Baiului.

Sunt momente (de regulă în preajma sărbătorilor de orice fel şi a zilelor libere) când parcă toată România se mută, cu mic cu mare, pe Valea Prahovei. Odată instalată aici, populaţia dornică şi de ceva mişcare dă năvală asupra Bucegilor. (Există şi specia celor pentru care mersul la munte e doar prilej de tras aer mai tare în piept – face bine la apetit.) Dar mulţi turişti scapă complet din vedere o realitate simplă: o vale, pentru a-şi merita numele şi statutul de vale, este mărginită nu de unul ci de două masive muntoase. Două.

Masivul Baiului are gol alpin, are înălţimi spre 2000 de metri, are şi un lac nival chiar mai mare decât Ţigăneşti, dar nu se poate compara nicicum cu abrupturile fârtatului de peste drum. Relieful blând păleşte în faţa stâncilor şi bastioanelor Bucegilor care primesc deopotrivă şi tocuri cui (bocănind în podeaua metalică a telecabinei) şi pitoanele alpiniştilor osteniţi de surplombe.

Cartierul răsăritean din Buşteni, Zamora, poate constitui un bun punct de plecare spre descoperirea unui masiv pe cât de întins, pe atât de prietenos, conducând chiar spre inima lui. Drumul forestier, în perioadele mai uscate din an, poate fi parcurs şi cu mijloace auto (un crossover cu tracţiune integrală e suficient până la ieşirea din pădure). La picior e însă mai frumos: ai linişte, ai o cruce roşie destul de bine şi proaspăt vopsită pe copaci, ai locuri în care îţi poţi trage răsuflarea, deşi panta e destul de lină şi nu scoate untul din tine.

O dată ce ieşi din pădure şi dai cu ochii de măreţia abruptului prahovean din Bucegi rămâi mut. Dacă de fel nu te mulţumeşti cu puţin, Băiuţul, Baiul Mic sau Baiul Mare sunt borne de neratat, iar coborârea se poate face în circuit, fie în Poiana Ţapului, fie în Sinaia (prin Cumpătul). Iar dacă nu te simţi în stare de mai mult, vei avea măcar satisfacţia unei privelişti de pus pe rană, pe o pajişte domoală, la 1600m înălţime, cu Omu, Coştila şi Caraimanul la degetul mic. Da, Bucegiul, în sine, e mai frumos decât Baiului. Dar nu-i poţi admira frumuseţea decât de la distanţă, iar pentru asta natura a inventat nişte culmi gârbovite care te aşteaptă oricând să le urci.

Cifre:

8 km şi vreo 600m diferenţă de nivel separă Buşteniul de Stâna Zamora, important punct de acces în zona centrală a masivului Gârbova.

Când să mergi:

Oricând în afara verii. Toamna, pentru culorile deosebite, iarna, pentru că e un munte relativ uşor accesibil chiar şi acoperit de zăpadă multă, primăvara, la pozat de floricele care scot capul din zăpadă cu abrupturi pe fundal.

Nu rata:

Să vizitezi Castelul Cantacuzino din Buşteni. Ultima intrare e la 17:20.