Călătorie pe malurile Senei fără ghid turistic
0
În afara muzeelor şi monumentelor, capitala Franţei oferă numeroase istorii discrete. De-a lungul ultimelor două secole, Parisul a fost „oraşul-lumină“ al Europei, locul de întâlnire al gânditorilor şi al artiştilor, creuzetul în care s-au cristalizat idei, curente artistice, noile mode şi boema.
Nôtre-Dame, Luvru, Sacré-Coeur, Madeleine... Nume care vin imediat în minte când spui Paris. Monumente uimitoare ce fac gloria oraşului şi pe care orice călător pe malurile Senei doreşte sau se consdieră obligat să le viziteze.
Pe urmele lui Victor Brauner
Dacă, odată ajuns la Paris pentru o perioadă scurtă de timp, vrei să cunoşti oraşul şi dacă ai şi un Cicerone din partea locului sau, pur şi simplu, noroc, poţi descoperi străduţe încântătoare, unele departe de larma turistică a lunii august, încărcate, la rândul lor, de un alt fel de istorie: mai omenească şi mai emoţionantă.
O plimbare prin arodismentul 15, în sud-estul oraşului, de exemplu, te conduce către Parcul Georges Brassens, situat pe un loc ce aparţinea, până în 1860, cătunului Vaugirard, faimos pentru viţa-de-vie şi vinul Périchot, dispărut în secolul al XIX-lea. În apropierea lui există o stradă încântătoare, Santos-Dumont, numită după celebrul pionier brazilian al aeronauticii.
Departe de zgomotul şi agitaţia oraşului, are pe ambele laturi căsuţe foarte asemănătoare între ele, acoperite cu iederă şi prevăzute cu grădini cu flori. Au fost construite, în primele două decenii ale secolului XX, de arhitectul Raphël Paynot. Zona, accesibilă din punct de vedere financiar şi remarcabilă prin peisajul său, a atras imediat o seamă de artişti. Au trăit şi au creat aici Fernand Léger, Osip Zadkine, italianul Gatti.
La numărul 10 bis s-a stabilit pentru o vreme şi românul Victor Brauner. Era în 1938, anul în care, intervenind într-o ceartă dintre prietenii săi, pictorii Dominguez şi Esteban Frances, îşi pierde ochiul stâng. Drama a conferit „Autoportetului cu ochiul scos“, realizat cu opt ani înainte, valoare profetică şi l-a inspirat pe scriitorul argentinian Ernesto Sabato în romanul „Despre eroi şi morminte“.
Către celălalt capăt al străzii, într-un front de case identice construite cu aproximativ 10 ani mai târziu, la începutul anilor ’30, se află numărul 42. Aici a locuit poetul şi muzicianul Georges Brassens din 1968 până la dispariţia prematură. Şi tot aici şi-a găsit, mai aproape de zilele noastre, inspiraţia şi liniştea necesare creaţiei cunoscuta scriitoare şi pictoriţă Jeanne Champion, autoare, printre altele, a cunoscutului roman „În grădinile Estherei“.
Buchinişti şi japonezi
Trecând pe nesimţite în arodismentul vecin, 14, ajungi pe Bulevardul General Leclerc. Aproape de intersecţia lui cu strada Maine, se deschide strada Daguerre, numită aşa după celebrul inventator al dagherotipului. De data acesta, locul este extrem de animat. Cartierul era până către sfârşitul secolului XX unul popular. Astăzi, statutul lui social s-a schimbat, iar liniştea de altădată este înlocuită cu forfota din magazinele destul de scumpe, din cafenele şi de pe terasele primitoare.
O porţiune a străzii este pietonală. Pe locul ei se afla până la începutul anilor ’90, o piaţă acoperită, dispărută în urma modernizării. Magazine de bijuterii, mici galerii de artă în care găseşti alături artizanat şi antichităţi, buchinişti atrag atât turiştii, cât şi iubitorii de artă.
În plus, cartierul este locuit de mulţi artişti, încă din 1910. În spatele unui imobil, nemarcate prin nimic, se află „Atelierele artiştilor japonezi“, un şir de pavilioane identice, ascunse în spatele florilor, al plantelor agăţătoare şi al copacilor. În capătul aleii pe care o mărginesc există încă un arbore sădit de pictorul Foujita, care locuia în apropiere, în Vi-lla Seurat. „Atelierele“, cu aerul lor liniştit, contrastează cu agitaţia străzii aflate la numai doi paşi.
Din bulevardul Clichy în rue de Bac
Un ultim popas, în aceste scurte note de călătorie: de data aceasta, într-un cartier foarte cunoscut al Parisului, Batignolles. În apropierea Pieţei Clichy, o stradă poartă numele scriitorului şi jurnalistului Hégésippe Moreau. Este locul multor firme cunoscute, dar şi al Villa des Arts, aflată la numărul 15. Trecând printr-o poartă de fier forjat, ajungi la clădirile cu ateliere de artişti, construite, la sfârşitul secolului al XIX-lea, de Cambon.
Realizate în stilul atelierelor din Montmartre, ele conţin, în structura lor, materiale recuperate după Expoziţia Universală de la Paris, din 1889. Villa des Arts a găzduit o seamă de artişti deveniţi celebri, începând cu Eugène Carrière şi continuând cu Signac, Cezanne, în perioada lui pariziană, Renoir şi cu reprezentanţi ai avangardei, ca Dufy sau Pascin. Interioarele pline de atmosferă au inspirat şi au servit uneori de decor în filme ca „Scara“ regizat de Tacchela sau „Clovnii“ lui Fellini.
Indiferent de faptul că oboseala te-a cuprins în rue Santos-Dumont, în elegantul cartier Daguerre sau pe Bulevardul Clichy, găseşti imediat un bistrou sau o terasă cu câteva mese, unde un chelner surâzător te serveşte cu un „croque-monsieur“ sau un „croque-madame“ (sandviciuri calde cu şuncă, brânză şi pentru doamne un ou ochi), cu o salată mai mult sau puţin mediteraneeană, cu ceva de băut şi cu o cafea întotdeauna excelentă. Cât despre preţ, depinde de cartier. O diferenţă de aproximativ cinci euro înseamnă numai distanţa dintre strada Comartin şi turistica rue de Bac.
La Paris cu Victoria Anghelescu
Istoric de artă, ca formaţie, Victoria Anghelescu a lucrat timp de 20 de ani în Muzeul Naţional de Artă. După 1990 a fost sedusă de posibilitatea de a experimenta alte domenii. A fost redactor pentru artă şi arhitectură la Editura Enciclopedică, director adjunct, pentru scurtă vreme, la Muzeul Naţional Cotroceni
A predat timp de trei ani cursuri de istoria artei la Universitatea de Arte din Bucureşti. Din 1997 a fost redactor în departamentul „Cultură“ al ziarului „Curentul“ şi, apoi, la „Gazeta Teatrului Naţional“. După doi ani în care a fost curatorul unei galerii de artă, a revenit în presă, ca redactor la ziarul „Adevărul“.
Expoziţia „Bruegel, Memling, Van Eyck... Colecţia Brukenthal“, deschisă de mâine până la 11 ianuarie 2010 la Muzeul Jacquemart-André din Bulevardul Haussman
La Centrul Pompidou, puteţi vedea, între 23 septembrie şi 11 ianuarie, o rară selecţie de fotografii şi filme suprarealiste, sub titulatura „Caracterul subversiv al imaginii“
Sub titlul „Bijuterii de artist“, Muzeul Timpului din strada Besançon prezintă, până la 11 octombrie, piese amuzante „pentru toate părţile corpului omenesc“. Pot fi văzute coliere şi inele, dar şi o centură de castitate, de exemplu
Se încarcă comentariile...
