E frig de te dor ochii în Belgrad, Veljko spune că e vreme de şliboviţă. Stăm la o masă în Taverna „?“, care chiar aşa se numeşte: Taverna „Semnul întrebării“, una dintre cele mai vechi case din Belgrad, construită în 1823. Un grup de lăutari sârbi zdruncină mesele cu veselia lor, e zarvă mare în tavernă, lumea pare fericită.

De fapt, capitala sârbă e un oraş pe care nu ţi-ai dori să-l vizitezi pe timp de iarnă, tocmai fiindcă ar justifica toate imaginile preconcepute despre capitale europene care s-au târât recent de sub comunism. Dar Belgrad, oraşul care a renăscut de atâtea ori din propria cenuşă, poate fi un loc perfect pentru o scurtă escapadă ieftină şi bună din Bucureşti.

Am ales Belgrad în detrimentul altor două capitale mai fine – Viena şi Budapesta – şi asta pentru că mi s-a părut că este, într-adevăr, aşa cum scria pe un tricou: „Belgrade. Stay strong through centuries“ (n.r. – Belgrad. Rămâi puternic  de-a lungul secolelor). Sârbii sunt oameni vânjoşi, o certifică istoria, sunt hotărâţi  şi foarte înalţi, de altfel renumiţi şi pentru echipa naţională de baschet. Sunt prietenoşi, le place să mănânce feluri cu multă carne şi cel mai mult le place viaţa.  

Semănăm şi nu prea

 

Localul fără nume

Taverna „?“ nu are doar bucate tradiţionale delicioase, ci şi o poveste amuzantă. Proprietarului din 1892 i-a fost refuzat numele pe care i-l dăduse locului şi care se traduce ca „Taverna de lângă biserică“. Din acest motiv, el i-a pus pe plăcuţă un semn al întrebării ca soluţie temporară şi de protest în faţa autorităţilor. Locul de pe Kralja Petra a rămas în istoria oraşului cu această denumire.

 

Preţuri

- O cafea în centrul oraşului: 7 lei

 - Cină la un restaurant central: 35 de lei

 - Produse de patiserie: 5 lei

 - O sticlă de Cola (2 litri) la chioşc: 4 lei

 - Abonament de 10 călătorii cu autobuzul: 27 de lei

 - Taxi – tariful porneşte de la: 6,60 lei/kilometru

 - Un pachet de ţigări: 9 lei

 - O bere în club: 11 lei

 - Cină în 4 persoane la Taverna „?“: 200 de lei

 - Intrarea în cetate: gratuit 

 - Un bilet Bucureşti – Belgrad dus-întors, cu Tarom la ofertă: 441 de lei

Aproape două milioane de sârbi, dintr-o populaţie de şapte milioane, trăiesc în Belgrad. Este un oraş aglomerat, care îmi aminteşte de Bucureştiul de la ora şase după-masă, într-o zi de lucru. Nu are infrastructură de metrou, ceea ce-l îngreunează şi mai mult, iar maşinile se parchează în stilul românesc: pe unde apucă şi încap.

Am sosit pe aeroportul Nikola Tesla, unde ne-a aşteptat Ivan, un sârb de 27 de ani care ne-a dus la cazare. Era în jurul orei 17.00, oraşul tuşea iritat de maşinile care-i blocaseră cam toate arterele principale. 

Suspendaţi pe podul de peste Sava, am ascultat sfaturile lui Ivan: de ce să te fereşti în Belgrad. În principal, nimic de speriat pentru noi, românii: hoţi de buzunare, taximetrişti care vor să te înşele la preţ, cerşetori în centrul istoric etc.

Noi ar trebui să dăm lecţii de proteste

Ivan ne povesteşte despre câteva locuri simbolice din Belgrad, dar şi despre oameni: „Ne place viaţa. Uneori mă întreb cum mai există ţara asta. Nimeni nu mai vrea să muncească, toată lumea vrea să se distreze“. Dar sârbii sunt europenii care au reuşit din stradă să dea jos un guvern, în anii 2000. Protestele de atunci au dus la demisia lui Slobodan Miloševic, preşedintele Republicii Federale Iugoslave. 

„Noi ar trebui să dăm lecţii de proteste“, mi-a spus un taximetrist. Modelul lor este Srdja Popovic, sârbul care propovăduieşte revoluţia nonviolentă.

Suntem pe podul Regele Alexandru, inaugurat în 1934, care uneşte noul Belgrad de cel istoric. În stânga se zăreşte cetatea oraşului, inima numită şi Kalemegdan, iar la poalele ei se întind restaurante, magazine şi kafanas (n.r. – cafenele tradiţionale ) ca într-un şirag de mărgele luminoase. Cu greu ajungem în oraş, pe unul din bulevardele principale. 

Trecem pe lângă Parlament, o clădire în stilul neo-bizantin, luminată puternic şi la stradă. În aceeaşi zonă se află şi biserica ortodoxă Sfântul Marcu, din parcul Tašmajdan, construită în perioada interbelică. Oraşul are multe spaţii verzi, parcuri şi bulevarde mărginite de copaci, dar şi foarte multe biserici. Până şi sârbii recunosc că le-au pierdut de mult şirul.

Cea mai mare catedrală ortodoxă

Una dintre bisericile care merită vizitate este Catedrala Sfântului Sava, cea mai mare biserică ortodoxă din lume, situată în zona istorică Vracar. A fost construită pe locul în care se spune că ar fi fost ars trupul Sfântului Sava de către otomanii conduşi de Sinan Paşa, în 1595. Trecutul zbuciumat al oraşului a întrerupt procesul de construcţie în numeroase rânduri, astfel că interiorul catedralei se află în continuare în lucru. Totuşi, clădirea merită măcar pentru imaginea spectaculoasă pe care o are într-o noapte geroasă de Belgrad. 

Dincolo de biserici şi parcuri, trebuie să menţionez două hoteluri fabuloase din centrul oraşului, care au fost martore la schimbările de putere din Serbia şi fosta Iugoslavie: faimosul Aleksandar Palas şi Hotel Moskva, cel care te proiectează într-un film de Roman Polanski.

Este unul dintre cele mai vechi şi mai luxoase hoteluri din Belgrad. E dichisit, respiră istorie şi te face să fii serios când treci prin faţa lui. De pe trotuar se văd prin ferestre oamenii care iau cina la mesele din cafeneaua de la parterul hotelului. Ne oprim şi ne întrebăm oare câtesute de dinari costă o cafea aici?

Loc de tihnă pentru sârbi

Un loc cu adevărat special în Belgrad este sus, lângă statuia Victoriei, pe fortăreaţa Kalemegdan, de unde se vede confluenţa râului Sava cu Dunărea, se zăreşte insula Marele Război, care nu este locuită, şi se aud trenurile care trec pe şinele de-a lungul râului. 

Povestea cetăţii poartă cu ea şi istoria Belgradului, mai puţin pe cea recentă. Împărţită în patru secţiuni cu parcuri, muzee şi alte atracţii turistice, cetatea îşi coboară vizitatorii spre zonele istorice ale oraşului. 

Ai nevoie de cel puţin o zi pentru a o aprofunda, mai ales dacă în termometre mercurul nu a scăzut sub zero grade. În secolul al XIX-lea, parcul cetăţii era recunoscut ca o zonă în care locuitorii din Belgrad veneau aproape în fiecare seară pentru privelişte, dar şi pentru a rămâne singuri cu gândurile lor. Turcii l-au numit „un deal pentru gândire“.

Centrul vechi: boem, ieftin şi cosmopolit

Deşi oraşul a fost mereu „under construction“ pentru că poziţionarea geografică i-a fost potrivnică şi atunci când sârbii şi-ar fi dorit să rămână neutri în faţa unui război mondial, Belgrad nu s-a dat niciodată bătut. De fiecare dată când a fost prădat, atacat, bombardat, sârbii au găsit puterea să-l ridice înapoi. Mai bine şi mai frumos. E un oraş în care clădirile trădează trecutul sângeros.

Însă Belgrad nu e doar despre războaie, cenuşă şi supravieţuire. Astăzi, capitala sârbă musteşte de magazine, restaurante şi cafenele. Knez Mihailova este cea mai populară stradă din Belgrad şi una dintre cele mai vechi, cu clădiri datând din 1870, acum ocupate de branduri internaţionale. 

Centrul oraşului este renumit pentru viaţa de noapte, pentru petrecerile „pe apă“, în special în timpul verii, pentru cafenelele turceşti unde se fumează narghilea. În Belgrad, se fumează peste tot. „Legea nu a rezistat mai mult de o lună“, ne-a spus Ivan.

Iar dacă strada Knez Mihailova devine obositoare, atunci Skadarlija rămâne cel mai pitoresc loc din Belgrad, situat în Stari Grad (Oraşul vechi). Un coleg din vechea gardă de ziarişti şi-a amintit cu nostalgie de acel Belgrad din anii ’90: „În vara lui ’96, la terase, pe Skadarlija, erau fanfare cu alamuri şi fete frumoase, cu sandale transparente“. În iarna lui 2013 cu siguranţă n-am întâlnit sandale, am găsit în schimb un loc cu cafenele boeme, galerii de artă, restaurante cu bucătării diverse, magazine cu artişti urbani locali şi un steag propriu ridicat în faţa restaurantului „Zlatni bokal“.

Ce e şi mai frumos la această stradă cu piatră cubică, îngustă, cu pisici şi flori (chiar şi în noiembrie!), cu case pictate şi îndrăgostiţi plimbându-se zgribuliţi de mână este faptul că preţurile sunt foarte accesibile. După modelul Centrului vechi din Bucureşti, ne-am fi aşteptat la alte „scoruri“, dar cu 1.000 de dinari (aproximativ 35 de lei) poţi lua o cină consistentă într-unul dintre restaurantele centrale ale Belgradului.

Pentru o experienţă completă în capitala sârbă, e musai să încercaţi şi mâncarea tradiţional balcanică, în special cevapi, un fel de kebab, servit cu kajmak, un sos ca o smântână. O să primiţi o porţie cu bucăţi de carne asemănătoare cu micii noştri, dar gustul nu are nimic în comun cu ei. Şi după o astfel de masă grea, încercaţi nişte rakia.                                                   

Partea nouă a oraşului Belgrad, construită pe malul stâng al râului Sava, se dezvoltă de la an la an, fiind acum un centru financiar important pentru întreaga ţară. Ušce este unul dintre cartierele cele mai plate din Novi Beograd, cu doar câteva clădiri înalte, printre care Turnul Ušce, Muzeul de Artă Contemporană (închis pentru reconstrucţie) şi un shopping mall

Novi Sad, oraşul vesel de la Dunăre

La doar o oră de mers cu autobuzul de Belgrad, se află al doilea cel mai mare oraş din Serbia. Merită o vizită de o zi măcar pentru a prinde un apus de soare, din cetate, cu panorama Dunării. Centrul oraşului este unul medieval, intim şi îmbrăcat parcă „în haine“ de duminică. Oamenii sunt deschişi şi gata oricând să te îndrume către cele mai bune restaurante din oraş. Biletul costă 700 de dinari (27 de lei) dus-întors de la Belgrad.

Podul peste Dunăre care leagă Cetatea de centrul oraşului Novi Sad

Acest material a fost publicat prima dată în „Weekend Adevărul”