VIDEO Ciprian Enea, la Adevărul Live: „În ultimii ani nu am avut ambasador mai bun decât Prinţul Charles pentru turismul românesc“

Cum să faci un milion de euro călătorind

Să călătoreşti prin lumea largă şi să mai primeşti şi bani pentru asta, nu să-i scoţi din bunzunar, cum face tot turistul, e o reuşită la care râvnesc mulţi. Un astfel de român există. Călătorul de profesie Ciprian Enea ne-a vorbit, Adevărul Live, despre cum poţi să ajungi cu un buget mic în zone unde nu ne-am gândi că e posibil, dar şi despre cum se transformă prinţul Charles în brandul de ţară al României.

 

Ciprian Enea este consultant în turism, călător, scriitor şi om de afaceri. Recent a lansat la editura RAO cartea „Profesorul de fericire. Cum să faci un milion de euro călătorind“, un titlu care face trimiteri la trei deziderate la care visăm mulţi dintre noi: fericire, şansa de a descoperi culturi noi şi bani, care chiar dacă nu aduc neapărat fericirea, contribuie la întreţinerea fericirii. 

Am discutat cu Ciprian Enea despre cum te îmbogăţeşte spiritual fiecare incursiune în diferite colţuri ale lumii, despre călătorii care curăţă sufletul călătorului, pentru că tot se apropie Paştele, dar şi despre laudele pe care le aduce Prinţul Charles frumuseţilor naturale ale Românie. 

Nu în ultimul rând, Adriana Caranfil, consilier în turism şi director de comunicare ANAT - Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România, a intrat în direct prin telefon pentru a ne oferi o părere avizată despre modul în care se face promovarea ţării noastre ca destinaţie turistică în străinătate, inclusiv la evenimentele de profil. 

Cele mai importante declaraţii:

Fiecare spaţiu geografic are farmecul lui şi are ispitele lui pentru orice turist, indiferent câte locuri a văzut. Multe dintre „ispitele“ României sunt incluse în patrimoniul UNESCO: şapte-opt mănăstiri din nordul Moldovei şi din Transilvania, avem biserici fortificate din zona Transilvaniei, Delta Dunării, monumentele de la Târgu-Jiu, operele lui Brâncuşi. Un obiectiv recunoscut la nivel mondial nu poate să lipsească de pe lista unui turist străin care vine în România. 

Opţiunea turiştilor pentru Transilvania este dată şi de promovarea intensă care s-a făcut pe acest spaţiu prin intermediul lui Dracula, pentru că aşa şi-a închipuit Hollywoodul că ar fi putut să se petreacă lucrurile cu acest acest personaj imaginar, lipit cumva de domnitorul român. 

Apoi, au fost filme interesante în zona Transilvaniei, atâta timp cât a servit drept decor pentru filme care au avut vânzări mari şi au suscitat interesul cinefililor din întreaga lume, cu siguranţă că acei oameni au rămas cu ceva legat de Transilvania, legat de decorul unde s-a filmat. 

Să nu uităm că familia regală a Marii Britanii are un sentiment extrem de interesant şi de intens faţă de anumite zone din Transilvania. Aceste speculaţii legate de Dracula, care este legat la rândul lui de Vlad Ţepeş ar putea induce o nostalgie romantică chiar şi pentru Prinţul Charles. 

Ciprian Enea la Adevărul Live FOTO David Muntean 

Frica noastră de timpul care trece, de lucrurile pe care le pierdem şi pentru care nu mai putem face nimic, ne îndeamnă să ne raportăm mereu la trecut, la istorie, la cultură, la tradiţie, la spaţii încă neatinse de civilizaţie. Nu putem opri civilizaţia, dar putem conserva din loc în loc aceste comori pe care nu le putem recrea. Autenticitatea nu poate fi recreată. Poţi avea un obiectiv autentic sau un obiectiv recreat. 

Este păcat să nu facem eforturi şi să nu păstrăm cât mai multe obiective autentice, aşa cum sunt ele acum. România are foarte multe zone care, într-adevăr, par neatinse de ultima sută de ani. Sunt zone din Maramureş, din Transilvania, din nordul Moldovei şi nu numai, unde oamenii trăiesc, gândesc şi se bucură la fel de mult ca acum 100 de ani. Sunt oameni pe care timpul nu-i poate atinge, sunt oameni care nu se sperie că nu are fiecare copil o tabletă, sunt oameni care se raportează la un tip de spiritualitate care nouă a început să ne scape, nu cunosc conceptul acesta de stres. Stresul este o boală a civilizaţiei, a orăşeanului, dar nu este şi boala lor. 

Până la urmă, important este ca fiecare individ să-şi găsească propria fericire, poţi fi nefericit toată viaţa ta şi să ai sute de milioane în cont şi să nu ştii niciodată cum să-ţi găseşti liniştea şi poţi fi fericit făcând ceea ce fac aceşti oameni în casa lor bătrânească: să-şi crească copiii, nepoţii, să taie mămăliga cu aţă, să facă cruce la pâine şi să ai exact viaţa pe care ţi-ai dorit să o ai.

Aceasta este marea provocare a fiecărui individ, până la urmă ne suntem datori cu fericirea proprie, suntem datori faţă de noi înşine cu ceea ce poate să ne facă fericiţi. Şi dacă acest lucru presupune şi o anumită sumă de bani, pentru a putea scăpa de această constrângere a societăţii şi de spasmele provocate de lipsa acestei sume, atunci trebuie să o facem. 

Este foarte greu să trăieşti într-un oraş, aşa cum ai trăi într-un sat uitat de lume, unde oamenii au acelaşi bioritm ca acum 50 sau 100 de ani. Într-un oraş de gândeşti: „Vai de mine ce fac cu cel mic, nu am bani să-l dau la şcoală. Nu am bani să plătesc chiria, întreţinerea. Ce mă fac dacă pierd locul de muncă“. Acei oameni despre care vorbim ştiu să trăiască independent de aceste lucruri, nu se sperie de o răceală, aşa cum o facem noi. Nu sunt stresaţi că îşi pierd jobul, unii dintre ei fiind autonomi din punct de vedere al nevoilor stricte, adică oamenii ştiu de unde se iau lemne, îşi cresc singuri animale, nu sunt atât de stresaţi de partea financiară, ci mai degrabă sunt preocupaţi de partea spirituală. 

Sunt oameni care merg la biserică duminica, care se întâlnesc la birt, nu sunt nişte sfinţi, au şi bune, şi rele, dar nu cunosc noţiunea de stres şi fac mult mai mult pentru ei decât facem noi pentru noi pentru a-şi atinge acest orizont de aspiraţii, pentru a trăi fericiţi cât mai mult timp. Fericire în sensul de viaţă echilibrată, lipsită de griji, cu un stres destul de mic.

Poţi avea un imbold care să te motiveze, poţi să-ţi stimulezi un impuls, un fel de ceas deşteptător, care din când în când să-ţi spună că este timpul să faci un anume lucru. Dar tot acest imbold pe care încercăm să ni-l dăm pentru a deveni mai bun, mai echilibrat, într-un fel ne induce tot ideea de competiţie.

Acei oameni care au trai simplu se raportează la elementele lor tradiţionale, care sunt mult mai simple şi mult mai uşor de atins pentru ei. Ei nu-şi propun să fie fericiţi, ci de multe ori îi vezi că aşa sunt ei. 

Din punctul meu de vedere, în ultimii ani nu am avut un ambasador mai bun decât Prinţul Charles, a fost cel mai bun vehicul de comunicare pentru turismul românesc. A fost o perioadă în care Nadia Comăneci sau Gheorghe Hagi reuşeau să fie ambasadori extraordinari, dar din păcate nu am mai avut fotbalişti de talia lui Hagi. 

În plan cultural avem prezenţe, Mircea Cărtărescu şi mulţi alţii, unii stabiliţi deja în străinătate de ani buni şi când am luat premiul Nobel s-a vorbit despre originea scriitoarei Herta Muller, dar singurul vehicul care a promovat constant şi care a creat o deschidere a fost Dracula. 

Ca o destinaţie să fie atrăgătoare pentru un copil trebuie să aibă câteva lucruri care să fie pe placul copiilor şi în cărţile pe care le-am scris, eu şi soţia mea, vorbim de Machu Picchu, statuia lui Isus de la Rio, destinaţii de plajă din Grecia. Pe de-o parte vorbim despre lucruri care plac copiilor şi pe de altă parte am creat câteva poveşti care ţin de locul respectiv, am simţit nevoia să stimulăm interesul celor mici pentru aceste destinaţii, dar fără să insistăm foarte mult pe latura geografică, istorică sau culturală a locului. 

În final personajele îşi arată sensibilitatea, fiecare povestioară are o morală, ideea este că nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită, acesta este mesajul nostru. Încercăm să îl facem să se simtă mai apropiat de el însuşi, pentru că e greu să recunoşti că ai greşit sau să te apropii de oameni. 

Fiecare încearcă să-şi găsească vacaţa care i se potriveşte cel mai bine şi, într-adevăr, litoralul român atât de contestat, rezistă de 24 de ani pe o linie pe care ne-am dori-o poate cu o clasă sau două mai sus. În clipa de faţă, litoralul românesc are perioade în care este sufocat, sunt foarte multe lucruri bune care s-au construit acolo, Mamaia fiind doar unul dintre ele. Sunt staţiuni precum Jupiter, unde există locuri extrem de interesante pentru familiile cu copii.

Dar nu putem să nu ne asumăm şi zonele mai puţin performanţe, dar din ce în ce mai mulţi hotelieri văd astfel turismul în 2014. Important este să venim în întâmpinarea nevoilor turiştilor din România.

Dacă vrem să călătorim şi nu avem bani aproape deloc, putem face autostopul, putem trece graniţa pe jos şi putem vedea Balcanii. 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: