100% România: nordul Moldovei aşa cum nu îl ştiţi
0
Întotdeauna am crezut în potenţialul turistic al României. Am vizitat multe ţări şi în continuare consider că ţara noastră nu este mai prejos decât multe destinaţii turistice de top. E drept, nu ştim să ne prezentăm şi să ne vindem. Asta e încă o mare problemă. Nu avem un marketing eficient de ţară, deşi AVEM o ţară cu care putem ieşi în faţă.
De peste un an nu am mai avut timp să ies din ţară, dedicându-mă vizitării României. Am încheiat un an în care am descoperit locuri noi, obiective noi, pe care nu le cunoşteam nici eu foarte bine. De aceea, m-am şi hotărât să încep o serie de reportaje dedicate ţării noastre. Asta nu înseamnă că voi ignora alte destinaţii. Şi în acest an voi continua să plec peste mări şi ţări. Orice ţară nouă, orice cultură nouă, orice loc nou ori oraş nou îţi deschid mintea şi orizonturile. Călătoria înseamnă libertatea adevărată.
Cunoşteam de mult timp Moldova. Am admirat întotdeauna felul comunicativ şi şăgalnic al moldoveanului, precum şi gradul înalt de cultură al locuitorilor acestei regiuni a României, uneori nedreptăţită din punct de vedere economic sau al percepţiei. Însă recent am descoperit alte feţe (frumoase) ale nordului Moldovei, mai precis ale judeţelor Neamţ şi Suceava (Bucovina). Am pornit din Bucureşti şi am ales ca « bază » a expediţiei oraşul Roman. De ce? Pentru că de aici se poate ajunge uşor, în maxim două ore, în orice punct important al nordului Moldovei, fie Piatra Neamţ, Iaşi, Suceava sau regiunea istorică Bucovina.
Un oraş verde şi liniştit
Aici m-am cazat la Hotelul Roman Plaza (fostul hotel Roman). Acesta este situat chiar în centrul oraşului, pe Bd. Roman-Muşat nr. 26, pe artera principală de circulaţie a Moldovei şi la intersecţia cu cele mai importante oraşe: Iaşi, Bacău, Suceava, Vaslui şi Piatra Neamţ. În mod normal, din Bucureşti nu aveţi cum să faceţi până aici mai mult de 5 ore cu automobilul, cu tot cu mici pauze.
Renovat acum doi ani, Roman Plaza este un complex hotelier elegant şi confortabil de 4 stele (meritate pe deplin) care vă oferă pachete turistice flexibile, cazare cu stil, bucătărie gourmet şi experiente de spa, wellness şi divertisment de calitate la preţuri accesibile. Roman Plaza are misiunea de a deveni furnizorul preferat de vacanţe flexibile autentice, tururi şi excursii de o zi în Moldova şi Bucovina pentru turiştii care doresc calitate bună la preţuri corecte. Nu degeaba se numeşte „Roman Plaza. Hotel. Gourmet. Spa”.
Am mai fost cu câţiva prieteni care călătoriseră mai mult „prin afară” şi cunoşteau mai puţin fiecare colţ al României. După ce ne-am cazat la hotel, remarca lor a fost: „wow, este cam ca la hotelul de 4 stele din Bruxelles, unde am fost cazaţi acum un an”.
Da, în ultimii ani, în România au început să apară din ce în ce mai multe structuri de cazare de calitate. O altă veste bună este că investiţiile au avut loc în toată ţara, în fiecare regiune, şi nu doar în Bucureşti ori în marile oraşe. Din ce în ce mai multe hoteluri româneşti au review-uri bune sau sunt prezente în topurile internaţionale realizate de Trip Advisor, booking.com, Expedia sau Lonely Planet.
Complexul Roman Plaza oferă servicii excelente de cazare (Hotel Roman Plaza), bucătărie gourmet (Restaurant Roman Plaza), produse rafinate de patiserie-cofetărie (Cafe Roman Plaza) şi ofertă diversă şi selectă de servicii wellness si spa (Roman Plaza Spa). Serviciile de 4 stele plus sunt disponibile la preţuri de 3.
Înainte de a pleca din localitate, recomand un scurt periplu prin oraş. Roman este un oraş curat, verde şi care are şi câteva obiective demne de vizitat. În primul şi în primul rând, merită să vizitaţi lăcaşele de cult de aici. Veţi descoperi multe vestigii de care nu cred că ştiaţi. În primul şi în primul rând, merită vizitată Catedrala arhiepiscopală a Romanului. Ea a fost construită de către domnitorul Petru Rareş pe locul vechii catedrale mitropolitane care data din secolul al XIV-lea. Lucrările la actuala catedrală arhiepiscopală au durat timp de 8 ani, încheindu-se în 1550, prin grija soţiei lui Petru Rareş, Elena Doamna şi a fiilor săi Iliaş, Ştefa şi Constantin. În perioada 1990 – 2005 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturilor şi clopotniţei şi s-a refăcut acoperişul conform stilului tradiţional moldovenesc. Turnul Cloptniţă – unul dintre cele mai înalte turnuri de catedrală din Moldova - a fost construit în două etape – prima în sec al XVIII- lea şi, a doua, în sec al XIX – lea. Turnul are 5 nivele: primele două adăpostesc arhiva episcopiei, iar în următoarele trei se află una dintre cele mai bogate biblioteci documentare din ţară (aproximativ 20.000 de volume).
Alt lăcaş de cult care merită vizitat este biserica Precista Mare, care face parte din categoria marilor ctitorii voievodale, fiind rodul evlaviei şi strădaniilor Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpuşneanu, care a ridicat acest lăcaş în 1569, pe locul altuia mai vechi. De asemenea, deşi mai recente, sunt spectaculoase Biserica armenească, clădită între anii 1863 şi 1868, sub conducerea arhitectului bavarez Johann Brandel din Deggendorf, precum şi biserica romano-catolică Sf. Tereza, care, la exterior, respectă arhitectura unei biserici... ortodoxe.
Delicii culinare de la legendă la adevăr: Hanul Ancuţei
Imediat ce vă hotărâţi să părăsiţi Roman, vă recomand un prânz sau o cină într-un loc legendar. Anume, vestitul Han al Ancuţei, situat la 27 kilometri de Roman, pe DN 85, care duce spre Suceava. „Am auzit multe poveşti la Hanul Ancuţei şi socot că nu se mai găseşte alt han ca acesta cât ai umbla drumurile pământului…. Aşa ziduri de cetate, aşa zăbrele la ferestre, aşa pivniţă, aşa vin, nici aşa dulceaţă de hangiţă, cu asemenea ochi negri şi aşa voie bună în alt loc nu se poate”, spunea cândva marele nostru scriitor Mihail Sadoveanu, care a îndrăgit foarte mult această locaţie.
Pentru cei care nu ştiu, aflaţi că Hanul Ancuţei este chiar acel han original, care l-a găzduit de mai multe ori pe Sadoveanu. Potrivit unor documente, hanul ar data încă din 1718 (deci în curând împlineşte 300 de ani!), când şi-a deschis porţile pentru negustorii aflaţi în trecere spre Roman, Suceava sau spre Iaşi. Clădirea a dăinuit multă vreme până când, în 1943, proprietarul a dărâmat-o, rămânând doar leagănul unor minunate povestiri sadoveniene. Deşi s-a propus atunci ca să fie preluat de Oficiul Naţional de Turism pentru a-l transforma în loc de popas pentru tineretul pornit în drumeţie pe Valea Moldovei, din cauza războiului, nu s-au găsit fondurile necesare. Astfel, o perioadă, în locul hanului au existat doar ziduri în ruină şi pivniţa. În perioada 1957-1960, autorităţile au dispus reconstrucţia hanului după planurile existente la Arhivele Statului din Iaşi. Pe locul vechiului han a fost ridicată o nouă construcţie, care respecta linia tradiţională şi de arhitectură specifică secolului al XVIII-lea şi care a căpătat aceeaşi destinaţie de han, tocmai pentru conservarea spiritului sadovenian moldovenesc. În 1998, clădirea, care ameninţa iar să intre în uitare, a fost preluată de antreprenoarea Nuşa Chiriac, care a investit mult în restaurarea sa. Astfel, după lucrări de refacere, Hanul Ancuţei a căpătat în 1999 o înfăţişare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziţii de costume populare specifice zonei, precum şi de obiecte din ceramică sau din lemn.
Hanul a fost restaurat din nou în anul 1999, el căpătând o înfăţişare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziţii de costume populare specifice zonei, precum şi de obiecte din ceramică sau din lemn.
În partea dreaptă a intrării, chiar lângă uşă, a fost amplasată o placă de marmură pe care scrie următorul text: „Pe locul vechiului han ce s-a ridicat în anul 1718 şi risipit cu ani în urmă s-a clădit, cinstindu-se slova românească a marelui Sadoveanu, noua construcţie. Fie să rămână loc de vrăjit popas şi desfătare sufletească pentru toţi călătorii pământeni sau veniţi de pe alte meleaguri“.
În faţa hanului, în partea dinspre drumul naţional, a fost amplasat bustul din piatră al marelui povestitor Mihail Sadoveanu, care a descris în opera sa Hanul Ancuţei. Bustul a fost realizat de sculptorul romaşcan Florin Zaharescu, dezvelit la 10 noiembrie 2002.
Ei bine, încheind acest istoric, vreau să vă reconfirm că Hanul Ancuţei arată, potrivit studiilor, la fel cum arătat acum 100 de ani sau mai mult, fiind reclădit pe ruinele vechiului han. În prezent, restaurantul hanului are o capacitate de 500 locuri dintre care 150 la parter şi 150 de locuri la etaj, 2 terase de câte 100 locuri şi vă întâmpină cu un design tradiţional românesc autentic, cu ospătari îmbrăcaţi cu veşminte populare din Moldova şi cu lăutari. Hanul Ancuţei dispune de 28 de locuri de cazare. Camerele reprezintă o îmbinare perfectă între farmecul mobilierului tradiţional românesc şi confortul dat de dotările moderne, specifice unui standard ridicat de calitate. De asemenea, puteţi cumpăra pentru acasă din Cămara Ancuţei dulceţuri, şerbeturi, zacuscă, pastramuri preparate în casă, plăcinte, cozonaci, turte, colaci şi multe alte bunătăţi.
După cum ne-a spus Nuşa Chiriac, proprietara hanului şi vrednică urmaşă a Ancuţei, mai ales în lunile de vară şi la începutul toamnei, hanul poate găzdui cu greu nunţi sau botezuri în week-end, pentru că are mulţi clienţi şi turişti inclusiv în week-end. Este normal, locaţia este şi în prezent la răscruce de drumuri, fiind o oprire dorită de turiştii care merg către Bucovina sau se întorc de acolo, precum şi de cei care doresc să viziteze Iaşul sau judeţul Neamţ.
De la Han puteţi ajunge uşor atât în oraşele Suceava, Târgu Neamţ (unde puteţi vizita vestita Cetate a Neamţului) ori Iaşi, cât şi către Bucovina, cu ale sale mănăstiri precum Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor sau Putna. Dar momentan vă propun o alternativă: două obiective mai puţin cunoscute. Anume Schitul Vovidenia, unde puteţi vizita şi Casa memorială Mihail Sadoveanu, şi Muzeul de Artă Populară Nicolae Popa din Târpeşti.
Pe urmele lui Sadoveanu, la Schitul Vovidenia
Pornind de la Hanul Ancuţei, putem ajunge foarte repede la Schitul Vovidenia, situat în comuna Vânători Neamţ, la mică distanţă de Mănăstirea Neamţ. Având drept ctitor principal pe unul din vrednicii episcopi ai Romanului din secolul al XVIII-lea (Ioanichie), Vovidenia, asemenea altor ctitorii vlădiceşti, ne arată formarea profund isihastă a ierarhilor moldoveni de acum două-trei secole, strânsa legătură dintre mănăstiri şi ierarhi cât şi dorinţa arzătoare de înaltă trăire mistică în monahismul românesc, cu mult înainte de epoca cuviosului Paisie de la Neamţ. Alături de episcopul Ioanichie, Vovidenia poate socoti printre ctitorii mari şi pe voievodul Constantin Racoviţă al Moldovei, care a acordat acestui schit diferite scutiri de dări şi privilegii. La Schitul Vovidenia exista în trecut un număr însemnat de cărţi şi manuscrise. O parte dintre cărţi, cu o vechime de peste 300 de ani, poartă pe ele însemnări făcute de episcopul ctitor Ioanichie şi de alţi monahi vestiţi.
Aici am avut ocazia de a mă delecta cu un prânz mănăstiresc, la recomandarea celor de la hotelul Roman Plaza. Prânz mai sănătos nici că se poate. Apoi, am vizitat Casa memorială Sadoveanu, aflată în imediata vecinătate a schitului. Este o casă frumoasă cu cerdac deschis spre unduirile tainice ale Ozanei către valea Moldovei, fostă reşedinţă vlădicească construită în anul 1937 de Mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu originar tot din Paşcani ca şi Mihail Sadoveanu. După plecarea mitropolitului în exil, în 1944, Mitropolia Moldovei i-a oferit casa scriitorului Mihail Sadoveanu pentru creaţie şi odihnă. Sadoveanu obişnuia să vină foarte des la Mănăstirea Neamţ şi Schitul Vovidenia, cu mult timp înainte de a primi această casă. Bunăoară în anul 1927, locuind într-o modestă chilie a unui călugăr de la Vovidenia, Sadoveanu scrie romanul "Demonul tinereţii", inspirat din viaţa unui călugăr de la schit. Aşadar, după anul 1947, Sadoveanu îşi va lega amurgul vieţii sale de acest loc pe care l-a numit "poiana liniştii".
Un muzeu unic în lume
După cele câteva ore spirituale petrecute la Vovidenia, recomand, tot în apropiere, vizitarea Muzeului de Artă Populară Nicolae (Neculai) Popa din Târpeşti (sat care aparţine de comuna Petricani). Nicolae Popa, dispărut dintre noi în 2010, la venerabila vârstă de 91 de ani, a fost cântăreţ bisericesc, colecţionar pasionat şi consecvent de artă populară autentică dar şi de obiecte folclorice. Creator popular de măşti, el a fost unul din numele de referinţă în arta naivă, devenit cunoscut nu numai pe plan naţional dar şi european. Încă din copilărie a învăţat să confecţioneze măşti de Anul Nou, iar mai târziu a început să sculpteze în grezie şi lemn. Îi placea să cioplească chipuri de oameni, aşa cum îi vedea el, reuşind să le dea înfăţişări inedite, originale. Despre măştile sale, despre sculpturile sale dar mai ales despre arta confecţionării lor au scris, printre alţii, Ion Vlăduţiu, Gheorghe Aldea, Vasile Savonea, Romulus Vulcănescu, iar Adrian Păunescu i-a dedicat poemul Artistul din Târpeşti.
Neculai Popa a realizat două categorii de măşti: antropomorfe şi zoomorfe. În prima categorie intră măştile: batrân, babă, urât, drac, cucoana, Anul Nou, Anul Vechi, doctor, ofiţer, evreu, negustor, ţigan, ţigancă, harap etc. În a doua categorie întâlnim: urs, ţap, berbec, capră etc. Lucrările lui Nicolae Popa au fost expuse în mari oraşe ale lumii din Olanda, SUA, Italia, Polonia, Argentina, Mexic, China şi chiar şi... Mongolia.
De Muzeu se ocupă fiica maestrului popular, împreună cu soţul ei. Am rămas profund impresionat şi marcat de acest muzeu, care dacă se afla în Franţa ori altă ţară turistică, ar fi fost mult mai bine promovat şi cunoscut pe tot mapamondul. Tradiţiile puse în prim plan atât de bine de Neculai Popa ar trebui continuate. Nu ar strica nici un magazin sau o reţea de magazine cu artizanat autentic, sculpturi şi măşti populare care să fie produse sub brandul Popa. Pentru că turiştii străini care vin aici doresc în primul rând suveniruri şi obiecte specifice creaţiei populare.
În următorul reportaj o să continui periplul prin judeţul Neamţ. Atât peisajele din regiune, cât şi obiceiurile de aici şi-au păstrat autenticitatea şi sunt similare cu cele din Bucovina şi Maramureş. De altfel, cred că Neamţ poate fi promovat la fel de mult, pe plan internaţional, asemeni celorlalte două regiuni amintite. Amintesc că în toamna anului 2012, Piatra Neamţ a găzduit Congresul Internaţional de Turism Rural, un rol important avându-l ANTREC – Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural.
Se încarcă comentariile...
