VIDEO Dependenţi de sarea-n bucate

Foto: Adevărul

Oamenii au trudit mult pentru obţinerea cristalelor albe care dau gust mâncării. Pe vremuri, acestea valorau mai mult decât aurul. Nu există viaţă fără sare: că sunt fructe, legume, carne sau apă, mai tot ce consumăm o conţine. Medicii avertizează însă că acelaşi condiment ne poate afecta grav sănătatea.

Se spune că sarea este una dintre pietrele de temelie ale civilizaţiei umane. A fost o revelaţie pentru om în procesul de conservare a hranei, a devenit medicament datorită substanţelor benefice pe care le conţine, s-a transformat într-un element mai valoros decât aurul şi s-a numărat printre cauzele unora dintre cele mai mari războaie ale lumii.

Apreciată din cele mai vechi timpuri

Pentru a extrage sare din ape sau din mine, oamenii au depus eforturi uriaşe. Drept urmare, acest condiment a devenit valoros din cele mai vechi timpuri.

Arheologii au arătat că sarea s-a comercializat încă din secolul 20 î.Hr., în China, potrivit publicaţiei britanice „Sunday Herald". Romanii erau plătiţi parţial în sare, răsplată ce a primit denumirea latină de „salarium", din care a derivat cuvântul atât de cunoscut pe care-l folosim pentru a denumi leafa pe care o primim de la angajator: „salariu".

În secolul al XII-lea, negustorii africani apreciau sarea ca fiind mai preţioasă chiar decât aurul, comerţul progresând mult de pe urma condimentului alb.

Pe continentul european, Veneţia a devenit un puternic centru economic datorită negoţului cu sare, iar oraşul Salzburg, din Austria, a fost construit în jurul a patru mine de sare. Prelucrarea sării era un proces atât de apreciat în Balcani, încât localitatea bosniacă Tuzla şi-a căpătat denumirea după cuvântul „tuz", care în limba turcă înseamnă „sare".

Franţa a fost dintotdeauna un mare producător de „aur alb", ce era obţinut din apele Mării Mediterane şi ale Oceanului Atlantic. Monarhia franceză controla producţia de sare prin renumita taxă „gabelle", care a constituit una dintre cele mai semnificative cauze ale Revoluţiei Franceze. Taxele pe sare au fost un factor determinant şi pentru Războiul de Independenţă al Statelor Unite ale Americii, pentru Revoluţia Comunistă din China sau pentru eliberarea coloniilor britanice din India.

Sarea din bucătărie

Evaporarea apei din mări, sub razele soarelui şi în adierea vântului, a lăsat vederii „aurul alb", pe care oamenii au început să-l colecteze şi să-l valorifice. Cea mai mare parte din sarea rafinată din bucătării se obţine din minele de sare, unde este injectată apă care dizolvă cristalele albe.

Soluţia de sare este pompată ulterior la suprafaţă, de unde se colectează pentru prelucrare. Prin rafinare, sarea este purificată şi tratată cu diverse chimicale şi agenţi de absorbţie a umidităţii, pentru ca micile cristale să nu se lipească unele de altele.

„Prafuri" alternative

Când spunem sare de bucătărie, ne gândim la un condiment alimentar rafinat, care conţine clorură de sodiu în proporţie de 99%.

Potrivit doctorului Mencinicopschi, există sare naturală care are un conţinut mai mic de clorură de sodiu. Aşa este sarea tradiţională de Guerande, obţinută în Bretania, şi pe care românii o pot găsi în plafare.

Aceasta conţine argilă, multe săruri de magneziu şi peste 60 de elemente chimice necesare bunei funcţionări
a organismului, printre care şi iodul.

„Şase grame de sare pe zi"

Deşi mereu suntem avertizaţi cu privire la efectele nefaste ale unei diete bogate în sare, suntem conştienţi că fără acest condiment nu am putea trăi. De fapt, medicii confirmă faptul că nu există viaţă fără sare, pentru că se găseşte aproape în orice mâncăm sau bem: legume, fructe, carne, apă etc.

Atacă rinichii

„Organismul uman are nevoie de 6 grame de sare pe zi, pe care putem să le luăm din alimente naturale, fără să mai adăugăm sare rafinată", spune doctorul Gheorghe Mencinicopschi (foto), director al Institutului de Cercetări Alimentare.

Potrivit lui, toate alimentele de tip fast-food, chipsurile sau snacksurile conţin cantităţi foarte mari de sare. „Mulţi nu conştientizează că mănâncă sare ascunsă. Chiar unii aditivi de întărire a gustului în produsele ambalate conţin sare. Pentru un copil, necesarul de sare ar fi sub trei grame pe zi", adaugă profesorul.

Excesul de sare rafinată din alimente procesate industrial este nocivă pentru că încurajează apariţia precoce a hipertensiunii arteriale şi de asemenea, tot cortegiul de bolicare o însoţesc.

„Hipertensiunea este o maladie periculoasă. Aceasta se transformă în boli cardiovasculare, care se combină cu supraponderabilitatea şi cu retenţia de apă. Asta înseamnă, îndeosebi la femei, celulită, boli ale sistemului venos, varice, hemoroizi. Consumând cantităţi mari de sare, compromitem funcţia renală şi ficatul", conchide Mencinicopschi.

Depozitul sărat

Apele mărilor şi ale oceanelor de pe glob conţin circa 40 de milioane de miliarde de tone de sare. Dacă acestea s-ar evapora, s-ar cristaliza suficientă sare pentru a acoperi cu un strat de peste 80 de kilometri întreaga Marea Britanie.

Citiţi mâine în „Adevărul"!

Un alt pericol din farfurie: zahărul în exces