VIDEO De ce apar tot mai des în reclame oameni cu dizabilităţi: ar trebui să fie modele?

VIDEO De ce apar tot mai des în reclame oameni
cu dizabilităţi: ar trebui să fie modele?

Amy Purdy, care a câştigat mai multe medalii la olimpiadele paralimpice, promovează o maşină FOTO: pratikable.com

Sportivi cu dizabilităţi care promovează maşini sau manechine care defilează pe podiumuri de modă în scaun cu rotile ori desfigurate de accidente – reclamele şi campaniile în care apar persoane cu dizabilităţi sunt tot mai numeroase şi stârnesc controverse.

Ştiri pe aceeaşi temă

Două reclame pentru Super Bowl au stârnit o dezbatere aprinsă pe internet în ultimele zile. Amy Purdy, o tânără purtătoare de proteze de picioare care a câştigat mai multe medalii în cadrul Jocurilor Paralimpice, a alergat şi dansat pentru Toyota cu prilejul evenimentului dedicat fotbalului american.

Sportiva a promovat noul Camry în cadrul Super Bowl, în timp ce reprezentanţii Microsoft au arătat cu acelaşi prilej cum poate ajuta tehnologia lor un băiat de şase ani cu proteze pentru picioare.

Acestea sunt numai câteva dintre reclamele sau evenimentele care pun în centrul atenţiei persoane cu dizabilităţi. Chiar şi industria modei, cea care „dictează” standardele de frumuseţe în lume şi discriminează mai mult decât orice altă industrie, foloseşte tot mai des manechine cu dizabilităţi. În ultimii ani, de la săptămânile modei de la Paris, Londra sau New York nu au lipsit defilările „diferite“, în care vpe podium au urcat persoane cu diferite dizabilităţi.

O apariţie surprinzătoare a fost un model cu toate membrele amputate, care a urcat pe podiumul de la Săptămâna Modei de la New York în toamna lui 2014. Karen Crespo, în vârstă de 31 de ani, din California, a fost invitată să defileze la prestigiosul eveniment de modă de Carrie Hammer, unul dintre designerii care şi-au prezentat colecţiile de haine pentru sezonul următor. Karen a purtat protezele cumpărate de designer.

Reclama Toyota, cu Amy Purdy:

Spotul Microsoft:

Pornografie inspiraţională?

Pornind de la aceste exemple, apare firesc întrebarea: sunt oamenii cu dizabilităţi o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi sau eticheta este condescendentă? Stella Young, comediant, scriitor şi activist australian care a încetat din viaţă în 2014, făcea câteva afirmaţii surprinzătoare în cadrul conferinţelor TED din acelaşi an. Cu o înălţime mai mică de un metru, Stella suferea de boala oaselor de sticlă (foarte fragile) şi se deplasa cu ajutorul unui cărucior electric.

„Nu sunt un model pentru voi, vă mulţumesc foarte mult“, spunea în timpul conferinţei. Ea a vorbit audienţei despre un concept bizar, pe care l-a numit „pornografie inspiraţională“, făcând referire la imaginile cu persoane cu dizabilităţi care sunt obiectificate în interesul oamenilor sănătoşi. „Scopul acestor imagini este să vă inspire, să vă motiveze. Vă uitaţi la ele şi vă gândiţi: «Oricât de grea ar fi viaţa mea, se poate mai rău. Aş putea fi persoana aceea»“, spunea Stella Young.

Ascultaţi discursul integral AICI

Dizabilităţile au devenit un clişeu hollywoodian, care vorbeşte despre reuşite, în ciuda şanselor mici de succes. Viaţa persoanelor cu dizabilităţi este, însă, mult mai nuanţată.

„Oamenii nu văd cât de complexă este viaţa oamenilor cu dizabilităţi. Ei privesc dizabilităţile într-o manieră pozitivă, dar eu am o problemă cu faptul că acestea sunt folosite pentru a stârni o reacţie din partea oamenilor fără probleme de sănătate (...) De multe ori, oamenii cred că dizabilităţile pot fi depăşite, iar odată reuşeşti asta, totul va fi bine. Lucrul acesta este foarte alarmant“, crede Charlie Swinbourne, blogger limpingchicken.com citat de bbc.co.uk. Tânărul suferă de surditate parţială şi crede că este greşit să foloseşti oameni cu dizabilităţi pentru a provoca reacţii puternice.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările