Ca şi Praga, am ales Veneţia din motive culturale. Am vrut să trăiesc şi am sperat să pot detecta (iluzie deşartă, ştiu!) atmosfera evocată de Thomas Mann în a sa „Moarte la Veneţia”, sublimată cinematografic,  la modul superlativ,  de Luchino Visconti. 

 În agenda afectivă a călătoriilor mele, Veneţia se află în top zece. Aglomerată până la sufocare, îndeosebi în perioada Carnavalului care în 2014 se va desfăşura între 22 februarie - 4 martie, vei fi împins cu brutalitate de la spate şi ghidat de masele de turişti flămânzi ca şi tine, să deguste acest oraş. Veneţia trebuie străbătută pe jos,  prin păienjenişul de artere care îţi pot părea, ca şi mie, culisele depravate ale unui teatru burlesc. Străduţele înguste, înţesate de gunoaie şi mirosind a urină îţi stimulează curiozitatea, căci la capătul lor, un alt decor îţi va luă ochii, o altă scenă îţi va cere imperativ atenţia.

Veneţia poate fi văzută de jos, de pe apă, şi de sus, urcând cu liftul în cea mai înaltă clădire, numită Campanile di San Marco, de unde se pot face fotografii perfecte.  Fă  o plimbare  cu gondola,  chiar dacă nu este deloc ieftină. Negociază sângeros cu gondolierul, nu te lăsa impresionat de coada de japonezi din spatele tau gata să plătească preţul cerut! Plimbarea este romantică la modul absolut, mai ales dacă reuşeşti să uiţi cât a costat!  Din cele câteva sute de poduri pe sub care te poţi trece, Podul Rialto este  cel mai cunoscut obiectiv şi emblemă a Veneţiei. Are 7.5 metri înălţime şi cuprinde 3 sensuri de mers. De văzut sunt şi podul Academiei, Podul Călugărilor Desculţi şi Podul Constituţiei. Încearcă şi plimbarea molcomă cu vaporetto pe Canal Grande, care îţi va oferi ocazia, de-a lungul celor patru kilometri, să  te minunezi de arhitectura podurilor, dar mai ales a palatelor şi bisericilor veneţiene. 

Piaţa San Marco este  locul pentru care ar trebui să vă alocaţi un buget de timp şi de bani considerabil. Cafenele şi resturantele din zonă au preţuri exorbitante.  În aer plutesc ariile interpretate de orchestrele locantelor, fapt ce contribuie la senzaţia că eşti actor într-o piesă al cărei fundal sonor tocmai rulează. O senzaţie plenară şi intensă de fericire te învăluie...  Te feliciţi pe loc că nu ţi-ai refuzat această destinaţie teatrală şi decadentă, costisitoare şi plină de promisiuni.  

Bazilica San Marco, lăcaş de arhitectură bizantină este la fel de vizitată ca muzeul Versailles. O să te enerveze coada enormă la care eşti condamnat să aştepţi, pentru a admira interiorul a cărui splendoare vetustă este dată de mozaicurile făcute din bucăţele de aur.

Nu-i puteam refuza părţii morbide din mine o vizită la insula San Michele. Mai degrabă muzeu decât cimitir, insula este înconjurată de un zid dincolo de care se prefigurează coroanelor unor chiparoşi bătrâni şi falnici. Duhorile care se ridicau din oraş l-au dezgustat suficient pe Napoleon care, cu o duzina de ani înainte de iţirea zorilor de secol 19 a dat un decret prin care stabilea ca Insula San Michele să devină cimitir. Catolici, protestanţi şi ortodocşi deopotrivă, dar si celebritati printre care Ezra Pound si Igor Stravinski îşi dorm acolo veşnicia.

Delicii gastronomice veneţiene 

Din bucătăria locală nu lipsesc uleiul de măsline, siropul de muştar şi fructe, oţetul, untul, salsa verde, scorţişoara, aromatul şi un pic iutele chimion. 

Osteria alle Testiere un restaurant mic, cum sunt cu sutele în Veneţia, m-a tratat cu un regal de mâncăruri cu fructe de mare. Aici am gustat pentru prima data sepie, amintire încă intactă până azi, întrucât cerneala ei, folosită la sosuri dar şi la colorarea orezului sau a pastelor, avea să-mi decoreze gura şi dinţii pentru câteva ore. Este socotită un digestiv şi antidepresiv redutabil şi nu lipseşte din bucătăria meridională.  Vă recomand să încercaţi şi creveţii pe pat de polenta (o varietate de mămăligă), ficăţeii cu ceapă veneţieni şi raţa sălbatică în sos de sardele  - reţetă cu influenţa austriacă. Dulciurile sunt dominate categoric şi autoritar de popularul tiramisu, pe lângă care am degustat cu plăcere vinovată, ori de câte ori am avut ocazia, gogoşele cu nuci,  nuga, şi îngheţată straciatella cu sos de cafea,  un deliciu divin absolut.  Ca băutură vă recomand Prosecco, un vin dulce şi sec ce se obţine din strugurii ce cresc în regiunea Venetto şi foarte popular, inclusiv în afara Italiei. 

Ouă, ton, mozzarella şi măsline cu maioneză între două felii de pâine fără coajă. Acesta este sandvich-ul veneţian, ideal de mâncat ca turist, în peregrinările de peste zi prin oraş. 

După vizitele epuizante la obiectivele turistice, mi-am oferit coctailuri la Baccaro Jazz, locul în care m-aş întoarce oricând şi în care am găsit jazz de calitate, preferatul meu dintotdeauna.

Shopping-ul în Veneţia   

Veneţia este plină de magazine de suveniruri, dughene şi boutiquri de lux, la care se adaugă batalioane de vânzători ambulanţi care te sufocă cu o ofertă diversă şi ostentativă. Toată contrafăcută, bineînţeles. Turiştii naivi şi grăbiţi care nu părăsesc un loc fără să ia un suvenir sunt prada cea mai uşoară a vânzătorilor de chilipiruri. Cercetaţi cu atenţie autencitatea obiectelor  pe care le cumpăraţi, ca să nu regretaţi mai apoi investia făcută! Măştile veneţiene de toate felurile sunt vândute cu zecile de mii zilnic, în mod special în perioada carnavalului, multe dintre ele nefiind decât copii chinezeşti de calitate îndoielnică. O mască adevărată poate costa, în medie, între 60 şi 100 de euro, uneori mai mult!  Lucrurile stau identic şi cu  dantela de Burano ori cu obiectele de sticlă de Murano despre care vă voi povesti într-un articol viitor. 

Ca în  orice capitală cosmopolită, din Veneţia nu pot lipsi magazinele de firmă cu preţuri care-ţi îngheaţă sângele în vine. Vuitton, Cavalli, Gucci, Hermes, îşi seduc victimele cu vitrinele aranjate minimalist şi sofisticat,  pentru a le vinde iluzii şi statut.

În Veneţia există  fenomenul numit aqua alta, care se petrece în sezonul rece. Informaţia este utilă pentru planificarea concediului şi evitarea consecinţelor neplăcute pe care această inundare o produce. De asemenea, important de ştiut este şi faptul că dacă optaţi pentru camere ieftine de hotel, acestea pot fi impregnate cu un miros neplăcut de mucegai, care vă pot strica vacanţa, chiar dacă în cea mai mare parte a timpului veţi hoinări pe străzi. 

Veneţia  deţine multe birouri de informare turistică la care poţi apela pentru a primi orientare, şi sfaturi în legătură cu evenimentele la zi, concerte, expoziţii, spectacole şi diverse alte  atracţii. Funcţionarii sunt serioşi, cunosc engleza, şi-ti dau informatiile turistice cerute, hărţi gratuite şi permise de acces în unele muzee.  Ca să scutiţi timp şi bani puteţi cumpăra “cardul Veneţia” care vă permite vizitarea gratuită a diverse obiective importante.

Cu mască sau fără, Veneţia este acel tip de  destinaţie care trebuie văzută într-o viaţă. Perioada Carnavalului este de departe momentul cel mai bun, în ciuda aglomeraţiei, sau poate tocmai de aceea. Să nu uităm că Veneţia găzduieşte şi cel mai vechi festival de film din lume ceea ce o face destinaţia cea mai iubită de cinefili..

Dacă-i acorzi această şansă, Veneţia ar putea ar putea deveni si una dintre destinaţiile tale cele mai iubite.