Trei dintre cele mai frumoase jocuri ale copilăriei

Atât copiii, cât şi adulţii ar trebui să ia parte la activităţi fizice cel puţin o oră în fiecare zi. Specialiştii recomandă acest lucru pentru dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase, de aceea este important ca sportul să fie o parte esenţială din viaţa copiilor, astfel încât să înveţe de mici să fie persoane active.

Uneori, cele mai simple lucruri în viaţă sunt cele care aduc cele mai multe beneficii: să înveţi să mergi pe bicicleta, să te plimbi în parc cu rolele, să petreci o zi la o fermă sau să-l înveţi pe copilul tău jocurile cu care ai crescut şi să vă bucuraţi împreună de ele. Copiii, de regulă, fac ceea ce văd, iar dacă părinţii sunt persoane active, cărora le plac activităţile în aer liber, atunci şi cei mici se vor simţi tentaţi să le încerce. O zi petrecută în parc este cel mai bun moment pentru a-ţi reaminti de jocurile copilăriei şi a transmite mai departe, copiilor, această „moştenire“.

1. „Raţele şi vânătorii“

Pentru „Raţele şi vânătorii“ e nevoie de cel puţin patru jucători, dar cu cât numărul participanţilor este mai mare, cu atât jocul este mai incitant. De asemenea, la acest joc ai nevoie de o minge şi de spaţiu suficient de alergat. Doi dintre jucători sunt vânătorii, iar ceilalţi vor fi raţele. Aşezaţi faţă-n faţă, cei doi vânători vor încerca să atingă cu mingea raţele, poziţionate între ei. O raţă are trei vieţi şi poate căpăta altele dacă prinde mingea aruncată de vânători. Jocul are reguli diferite în funcţie de zonele în care se practică. În unele cazuri, copiii care sunt raţe şi sunt ochite de un vânător fac schimb de roluri. Alte reguli spun că trebuie scoase toate raţele din joc pentru ca apoi să se facă alte echipe.

2. „Ţară, ţară, vrem ostaşi“

Un alt joc interesant pentru copii este „Ţară, ţară, vrem ostaşi“. Exact aşa începe jocul, cu micuţii dintr-o echipă strigând această expresie cât pot ei de tare. Mai întâi de toate se formează două echipe şi ar fi foarte bine ca numărul jucătorilor să fie par, astfel încât situaţia să fie echilibrată, pentru că ei se vor ţine de mâna, formând un lanţ uman. Şi la acest joc, spaţiul de desfăşurare ar trebui să fie mare, pentru ca jucătorii să poată alerga. După ce prima echipă „cere“ ostaşi, cea de-a doua întreabă „pe cine?“. Este astfel ales unul dintre membrii echipei adverse, iar acesta trebuie să alerge şi să spargă lanţul, adică să treacă de doi copii care se ţin de mâini. Dacă reuşeşte să facă acest lucru, câştigă un jucător din echipa adversă. Dacă nu, se alătură el echipei adverse. Grupul care a adunat cei mai mulţi ostaşi câştigă jocul.

3. „De-a v-aţi ascunselea“

Cine nu s-a jucat măcar o dată de-a v-aţi ascunselea? Este unul dintre cele mai cunoscute jocuri ale copilăriei şi poate fi practicat atât în aer liber, cât şi în spaţiile închise, dacă există obiecte după care să te ascunzi. Pentru a-l juca e nevoie de cel puţin doi participanţi, dar cu cât sunt mai mulţi, cu atât jocul este mai interesant. Unul dintre ei se aşează cu faţa la perete şi începe numărătoarea, iar ceilalţi se ascund, cât mai bine, până ca el să spună „Cine nu-i gata îl iau cu lopata“. După ce termină numărătoarea, pleacă în căutarea jucătorilor. Primul găsit este cel care va „miji“ următorul (asta dacă sunt mai mulţi de doi jucători). Dar el are ocazia să scape, dacă ultimul ascuns „scapă turma“, adică se salvează pe el şi pe ceilalţi jucători.

Alte jocuri ale copilăriei care nu necesită însă prea mult efort, dar care sunt la fel de interesante, sunt „Flori, fete sau băieţi“, „Ţomanap“ şi „Fazan“.