Te-ai gândit vreodată ce înseamnă să fii femeie?

Foto: Alex Gâlmeanu

Cu ce vine asta la pachet în societatea noastră? Cum eşti privită şi cum se raportează lumea la tine? Cred că nu, pentru că ne-am obişnuit cu o stare care ne-a devenit cea de-a doua natură.

Eu nu m-am gândit niciodată cine sunt eu şi ce pot, am mers cumva cu valul care m-a dus mereu în direcţii bune. M-am raportat mereu la mine ca la un om obişnuit. Ştiu, veţi spune că nu sunt, dar mă simt cât se poate de normală.

Ceea ce am realizat că nu era normal era disperarea care mă făcea să îmi doresc mereu să fiu percepută ca fiind perfectă, lupta continuă cu preconcepţiile şi dorinţa de a fi cât mai bună, mereu mai bună.

Probabil că nu mai realizăm asta, dar încă trăim într-o societate în care, ca femeie, dacă nu apeşi pe acceleraţie în secunda în care semaforul s-a făcut verde, un şofer nervos din spatele tău va urla la tine şi îţi va spune că locul tău e la cratiţă. Femeile frumoase sunt încă percepute ca fiind decorative şi atât.

Ce o face pe o femeie cu adevărat frumoasă

Mi-aduc aminte că în urmă cu 3 ani am fost invitată să iau parte la o discuţie într-un panel din cadrul unei conferinţe de vânzări online. Înainte să urc pe scenă, a venit la mine unul dintre fondatori şi a deschis o discuţie despre acest subiect, dar fără să-mi pună prea multe întrebări. Ulterior am aflat că a făcut-o din dorinţa de a nu mă pune în situaţia în care nu ştiam să răspund. Când a văzut că mă descurc foarte bine să vorbesc despre subiectul în cauză, uimit, s-a uitat la mine şi m-a întrebat cum de ştiu atât de multe despre domeniul acesta. Mărturisesc că m-a surprins reacţia lui din două motive: aveam un shop online şi acesta era motivul pentru care eram invitată.

Mi-a recunoscut cu un oarecare disconfort că era ferm convins că eu sunt doar imaginea acestui shop şi că nu îi trecuse nici măcar o secundă prin minte că aş putea şti ceva despre cum poţi face mai multe conversii, despre re-marketing şi alte lucruri din această zonă.

Întrebarea pe care nicio femeie nu vrea să o audă

Lucrul care mă întristează cel mai tare este însă faptul că până şi femeile gândesc aşa despre alte semene ale noastre.

Când o femeie este promovată într-o funcţie de conducere sau are nişte realizări incredibile, de cele mai multe ori vor fi voci care vor spune că nişte circumstanţe au dus-o acolo şi nicidecum meritele şi eforturile ei. Norocul sau întâmplarea. În schimb, când un bărbat ajunge sus este pentru că merită, pentru că a muncit şi era firesc să fie acolo. E admirat şi respectat de toată lumea.

Mărturisesc că ani de zile am suferit de sindromul impostorului, am crezut că am ajuns unde am ajuns dintr-o pură întâmplare, că sunt norocoasă că cineva îşi doreşte să lucreze cu mine. Nu m-am gândit nicio secundă că eu am muncit şi că rezultatele efortului meu m-au adus acolo. Trăiam cu frica în sân că „acel” noroc mă va părăsi într-o zi, cu disperarea că nu ştiu să fac nimic.

În ciuda faptului că în mod subconştient trăiam într-o competiţie continuă cu cei de lângă mine, indiferent că erau femei sau bărbaţi, şi că munceam zi şi noapte, cu pauze extrem de mici, tot nu credeam în mine. 

Uneori eram epuizată de oboseală, dar nu voiam să afle nimeni, pentru că orice urmă de neputinţă ar fi alungat acel noroc. Nu voiam să vadă nimeni că am vreo slăbiciune, şi asta pentru că am fost dintotdeauna programată să cred că nimeni nu are nevoie de astfel de oameni în societatea noastră.

Probabil că mulţi dintre voi ştiţi care este finalul acestui gen de poveste: sfârşeşti împovărat de frustrare, anxietate, epuizare, burnout, depresie.

Ce te face valoroasă pe tine, ca femeie

Probabil că acesta a fost costul meu să înţeleg şi să învăţ că:

- sunt femeie şi nu trebuie să fac aceleaşi lucruri ca bărbaţii, deşi am puterea să le fac

- sunt femeie, nu robot, şi asta vine la pachet cu o listă de nevoi de care am început să fiu conştientă şi pe care am învăţat să le accept

- sunt femeie şi sunt capabilă de enorm de multe lucruri, oricât ar încerca societatea să mă convingă de contrariul, iar atunci când nu pot sau nu ştiu să fac ceva, asta nu înseamnă că sunt lipsită de inteligenţă sau incapabilă

- e în regulă să spun că nu pot sau că nu ştiu

- frumuseţea nu are legătură cu coeficientul de inteligenţă

- există noroc, dar locul unde suntem ţine de noi şi de alegerile noastre

- nu trebuie să conving pe nimeni de ceea ce pot; atâta vreme cât ştiu eu, este de ajuns şi nu am nevoie de confirmările celor din jur

- sunt femeie, dar asta nu înseamnă că sunt în competiţie cu bărbaţii

- sunt femeie şi îmi place să fiu tratată ca atare: cu respect, grijă şi blândeţe

Învaţă să te iubeşti cu tot ce ai şi nu încerca să fii altcineva decât eşti, pentru că aşa cum eşti, eşti minunată! Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună altceva.

La mulţi ani!!