Sturionul - porcul pescarului din Sfantu Gheorghe-Delta

Patru dimineata. Tantarii incep sa muste serios la Sfantu Gheorghe-Delta. Ceata asternuta peste noapte dezgoleste treptat siluetele catranite ale lotcilor trase la mal. Noaptea a fost alba pentru

Patru dimineata. Tantarii incep sa muste serios la Sfantu Gheorghe-Delta. Ceata asternuta peste noapte dezgoleste treptat siluetele catranite ale lotcilor trase la mal. Noaptea a fost alba pentru pescarii din sat. La "Toana pierduta", o crasma din tabla ruginita, cu mese lungi din lemn negeluit, incep sa se stranga pescarii. Parte din ei vin de pe Dunare unde, peste noapte, au dat niste toane la scrumbie, adica si-au lansat plasele in deriva si au plutit de fiecare data cam o ora - o ora si jumatate, pana sa le stranga. Ceilalti trag un cocart mic inainte de a iesi in mare, dupa sturioni. Pleaca la ohane, la carmace si la talienele gigant. Operatiunea "Monstrul" In Sfantu Gheorghe, din 993 de oameni, sunt 105 pescari autorizati sa pescuiasca sturioni la mare, dar numai 44, impartiti in zece brigazi, ies efectiv la lucru. La Ciotica, un refugiu pescaresc aflat la 12 km sud de Sfantu Gheorghe, inspre Casla Vadanei, cinci pescari se pregatesc de plecare. Cei cinci isi asaza ordonat in barci carmacele, un fel de carlige de 12 cm insirate din metru in metru pe o sfoara din relon, lunga de kilometri. Acestea vor sta in apa in jur de o saptamana, la o adancime de o jumatate de metru. Pe acolo trec sturionii. In tacere, cei cinci se urca in caiuce, un fel de lotci mai mari, din lemn de brad, cu coaste din stejar. Langa carmace se afla si ohanele de schimb, plase cu ochiuri intre 10 si 20 de cm si cu o lungime de 2-3 km. Sculele ce trebuie inlocuite sau verificate se afla departe, in larg. In doua ore ajungem dincolo de insula Sacalin. Pamantul nu se mai zareste, doar epava canarisita a remorcherului Tuzla, esuat prin anii '80 pe insula, se mai vede, prin pacla, ca un punct. Aplecati in prova caiucului, pescarii, cu gesturi mecanice, inlocuiesc carmacele. Cel din stanga, Constantin Ignat, zis Mandatarul, mazgaleste carmacele proaspat ascutite cu o solutie din cauciuc topit amestecat cu ulei de in. Pe dreapta, Procosa, pe numele sau Pricop Nistorencu, trage lantul de carmace din apa. Nici un peste. Dupa vreo 2 km, o zbatere. O pastruga de 8-9 kg si peste un metru lungime. Desi amortita, da din coada puternic. Cu o mana cat un capac de canal, Procosa apuca un toroipan din lemn botezat ceacusca si plesneste micul monstru in moalele capului. Apoi il arunca peste umar in barca. Fara nici un cuvant se apleaca si isi reia corvoada. Trec alte doua ore. Cateva toiuri de votca dezleaga limbile. Mandatarul ingana un cantec taraganat. Dupa verificarea a 3 km de carmace, prada e infima: trei pastrugi, masculi, toti cam la fel. Procosa da verdictul - "Iese de-o ciorba!". Urmeaza ohanele, la fel de chinuitoare. Pe rand, cei doi petrec plasele pe jumatate afara din caiuc. O alta pastruga s-a incurcat in plasa. Inca o ceacusca peste teasta si pestele e aruncat langa restul capturii. Vin la rand doi calcani rataciti. Procosa le da dumul. Nu e inca voie de la stapanire la calcani si daca sunt prinsi risca sa-si lase familia pe drumuri. Storceac, proboi si pirosti cu vezeaca Pe la pranz ne intoarcem la Ciotica, unde al saselea pescar, mai batran si bolnav, ne asteapta cu ciorba pe foc. Dupa cateva tarii pe stomacul gol, mirosul e innebunitor. O masa joasa e spalata si stearsa cu grija. Pe niste tavi de lemn e asezat tot pestele din ciorba. In trei strachini e pusa cu zgarcenie putina zeama. Alaturi - painea si un maldar de usturoi verde. Peste zeama se arunca generos frunze de telina salbatica. Asezati de-o parte si de alta a mesei, pe niste scaunele miniaturale, pescarii iau pestele, il pun cu pielea pe masa si, fara vreun tacam, il descarneaza, il moaie in zeama si il mananca mestecand incet. Dupa ce termina carnea se duc la uriasul ceaun si beau patru-cinci polonice zdravene cu zeama fierbinte. Delicatesa e storceacul, tot un fel de ciorba, dar din sturion fiert in zer. Sturionul, adica pastruga, nisetrul, morunul sau cega, e ca porcul. Se mananca tot, cu exceptia unor "nasturei" cornosi de pe spinare. Practic n-are oase. In ciorba se pune tot pestele, carnea, capul, ficatul, matele etc., cu exceptia ficatului de femela care, zic pescarii batrani, te duce la chelie. Din placenta de icre negre se face o placinta numita proboi. Tot niste placintele, pirosti cu vezeaca, se fac din maduva spinarii. Si mai sunt si altele, caci daca icrele si carnea se duc la boieri, maruntaiele n-au cautare. Acum, de cand pentru Sfantu Gheorghe cota maxima admisa la carnea de sturion e de 9 tone, pescarii au inceput sa manance mai bine. Ce nu pot sa vanda, baga in ciorba. Pe perioada scrumbiei si a sturionului, daca e captura bogata, la Sfantu Gheorghe lumea bea Stella Artois. Pe urma - reintoarcerea la secarica... Dupa masa, cand crezi ca, gata, munca s-a terminat, pescarii abia o incep; isi dreg sculele. Munca se termina la asfintit. Maine, pe la ora 3, o iau de la inceput.