Singurul restaurant din mijlocul Bucureştiului la care nu ai avea curajul să te duci pe jos...

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu am trecut niciodată până acum dincolo de strada Petricani, deşi am mers de foarte multe ori pe ea, în sus şi în jos. Vedeam lacuri acolo, mulţi copaci şi verdeaţă, terenuri virane întinse. Ştiam de lacul şi de Mănăstirea Plumbuita, auzisem de faimosul cartier din jurul lor şi îmi tot propuneam să merg într-o zi, dar tot amânăm.

Aşa că atunci când am auzit că s-a deschis un restaurant acolo, care, pe deasupra, mai sugera şi că are mâncare bună şi că e frumos, m-am grăbit să ajung.

Am luat-o pe Fabrica de Glucoză şi am traversat strada Petricani. E tot o stradă acolo, apare chiar pe harta şi pe Waze, dar nu mi-ar fi dat vreodată prin minte că acela e un drum care duce undeva. Mă gândeam că e o alee, mai ales că are şi poartă! Am pătruns, deci, în misteriosul ţinut şi am început să merg. După vreo jumătate de kilometru, au început să apară primele semne de viaţă: garduri, apoi nişte barăci, ceva furgonete, camioane, câini şi chiar nişte oameni. Departe, în zare, pe mâna stângă se vedeau şantierele blocurilor din Pipera. Apoi am dat de o crescătorie sau un adăpost pentru cai, în care erau mulţi câini şi o lamă albă. Nu ştiu de ce era acolo şi nu la grădina zoologică, unde sunt oameni care ştiu să îngrijească astfel de animale. Am coborât un deal, am cotit spre stânga, apoi spre dreapta, am trecut printr-o pădurice, apoi am ajuns la lacuri. Noroc că erau peste tot indicatoare cu Complex Jardin, adică locul în care e restaurantul acesta pe care îl căutam. Am văzut şi turlele Mănăstirii Plumbuita peste lac, după care drumul a început să arate altfel, înţelegeai că de acolo începe să se întâmplă ceva.

De la intrarea în această „jungle des merveilles”, prin drumul care porneşte din Petricani, până la Complexul Jardin am făcut vreo doi kilometri prin nişte locuri despre care nu credeam că le mai pot găsi în Bucureşti. Am şi filmat şi am pus video-urile pe site, altfel mulţi nu m-ar crede dacă le-aş descrie în cuvinte pe unde am trecut ca să ajung până la Jardin des Merveilles.

Jardin des Merveilles se numeşte chiar parcul Complexului Jardin. Un jardin des Merveilles dans une Jungle des Merveilles, cu pădure, lacuri, delta, cai, lame, câini de toate felurile, oameni de toate felurile şi câte şi mai câte...

Complex Jardin e un loc în mijlocul acestei jungle urbane în care nişte oameni au decis să facă următoarele: una bucată restaurant pescăresc cu specific grecesc, botezat Metafish; una bucată restaurant de carne, Metameat, la care încă se lucrează, cică e gata peste vreo două săptămâni; mai multe pavilioane care par să fie săli de evenimente, de nunţi, de petreceri sau pentru cine ştie se se mai poate face în mijlocul unei jungle urbane; un parc fără copaci şi fără nimic, de fapt, pentru că e şi el în amenajări. Chiar dacă vor planta multe flori şi verdeaţă în el (ceea ce e puţin probabil să facă), e greu de crezut că va arăta foarte bine, dat fiind că o bună parte din el e betonata, pentru alei şi parcări de maşini. Tot la stadiul de intenţie e şi un loc de joacă pentru copii, cu vreo două căsuţe colorate de plastic spre a demonstra intenţia. Ansamblul e botezat Jardin des Merveilles, după cum am spus, spre a indica ce s-ar putea întâmpla la un moment dat acolo, într-un viitor nu foarte apropiat, se pare.

Metafish e o terasă, de fapt, chiar la intrarea în complex, între două lacuri, cu faţa către Mănăstirea Plumbuita. Nu au salon, deci e deschis doar cât se poate sta afară. Bucătăria e în mijloc, aşa că împarte spaţiul în două terase distincte. Au şi două foişoare în capete, acoperite cu stuf, din care se vede jungla mult mai bine. Terasele sunt acoperite cu câteva bucăţi de pânză, dar nu e un acoperiş compact, bate soarele direct pe mese şi în mijlocul unei zile caniculare e greu de crezut că se poate sta acolo. Nu au ventilatoare, stropitori nici atât. Poate că vor avea într-o zi.

Metafish e un restaurant grecesc de peşte şi fructe de mare. Au un bucătar şef care pare să fie grec, şi pare să fie şi un fel de patron, de asemenea. Meniul a fost o surpriză la Metafish, nu e unul de cherhana, cum te-ar duce gândul după trecerea prin junglă, nici unul de terasă, ci e unul de restaurant în toată regulă, cu mâncăruri mai sofisticate decât la multe restaurant greceşti din Bucureşti. Nu e de fine dining, dar nici de tavernă.

Eu am luat Creveţi în sos de roşii cu brânză Feta, destul de buni, dar nimic deosebit, Risotto cu creveţi, sparanghel şi şofran, surprinzător de bun, făcut ca la marile restaurante. Chiar şi acolo nu e la îndemâna oricui să facă sparanghelul exact cum trebuie. Supa a fost şi ea bună, Bisk de creveţi capuccino, cu mai multă smântână decât era cazul, în detrimentul creveţilor, evident, dar foarte bună, după cum am spus, şi frumos pusă în farfurie. M-am bucurat foarte tare că au cidru în meniu, şi încă de mai multe feluri (cel de la Tuborg cred că e cel mai bun), însă m-am întristat că nu-l aveau şi în magazie... :(

Nu au preţuri de junglă la Metafish, ci de restaurant de centru. O masă în doi, cu un vin bun, îţi scoate cu uşurinţă 300 de lei de pe card, dacă nu şi mai mult.

Probabil că vor mai trece câteva săptămâni bune până vor pune stropitori şi ventilatoare, până când vor asigura o aprovizionare constantă, vor băga şi casa de marcat în priză şi multe altele care sunt încă departe de detaliile pozelor idilice de pe site. Şi, cine ştie, poate că şi Jardin des Merveilles va arăta altfel peste câteva săptămâni. La început mă gândisem să pun Metafishul în Lista Restocracy a celor mai bune restaurante din Bucureşti, însă mai aştept puţin. Sunt sigur că va ajunge şi acolo într-o zi.

Oricum, cred că mâncarea va fi în continuare bună la Metafish, se vede repede mâna unui bucătar care ştie bine cum se fac lucrurile în meniu şi în bucătărie. Merită un drum lung până în delta Plumbuitei, fără îndoială, măcar de curiozitate, mai ales pentru cei care nu au văzut încă jungla aceasta din mijlocul Bucureştiului, sau poate că nici măcar nu ştiau că există. Dacă îţi iubeşti oraşul, trebuie neapărat să îi vezi şi fata aceasta.  

Dacă stau să mă gândesc bine, Metafish e singurul restaurant bun din Bucureşti la care nu ar avea cineva curajul să se ducă pe jos...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite