Sindromul secolului

O afecțiune controversată, oboseala glandelor suprarenale explică multe dintre problemele vieții moderne şi afectează în special femeile. O senzaţie de oboseală permanentă, mai mulţi nervi decât de obicei şi lipsa apetitului pentru sex pot fi simptome ale bolii secolului XXI, al cărei principal factor declanşator este stresul.

Câteva, dacă nu chiar majoritatea simptomelor acestui sindrom apar în viaţa fiecăruia, în momentele de stres şi oboseală. Un exemplu este dificultatea de a te trezi când sună deşteptătorul sau dependenţa de cafeaua de dimineaţa pentru a putea rezista până la finalul unei zile de muncă.

„De câteva luni, mă simt din ce în ce mai obosită", spune Georgina Joseph, o avocată de 32 de ani din Birmingham. „Am început să observ asta după ce soţul meu şi cu mine am trecut printr-o experienţă stresantă, mutatul într-o casă nouă. Mă duceam la culcare de la 21.45, deşi nu trebuie să mă trezesc înainte de 8 dimineaţa. Dar chiar dacă dorm neîntoarsă, tot mă trezesc obosită şi mă bazez tot mai mult pe cafea ca să rezist o zi întreagă", mărturiseşte avocata pentru „Daily Mail".

Femeile, cele mai afectate

Medicul canadian James Wilson a observat prima dată astfel de simptome la pacienţii săi, în anii 1970. Diagnosticul pe care l-a dat şi care l-a făcut celebru a fost „oboseala glandelor suprarenale" („adrenal fatigue", în limba engleză), numit în cartea sa din 1998 „sindromul de stres al secolului XXI". Deşi nu este acceptat ca diagnostic medical, sindromul a fost recunoscut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, iar doctorul Wilson colindă lumea pentru a vorbi despre el.

Potrivit medicului, sindromul afectează mai mult femeile decât bărbaţii şi este cauzat de glandele suprarenale care nu mai fac faţă solicitării. Unul dintre principalii hormoni secretaţi de aceste glande este cortizolul, care are rol în reglarea organismului în perioadele de stres. Dar stilul modern de viaţă a adus un nivel ridicat şi aproape continuu de stres, ceea ce a condus la suprasolicitarea şi oboseala acestor glande. Prin urmare, nivelul de cortizol din organism scade şi se instalează starea de epuizare.

Potrivit unui site specializat, este posibil care cei care suferă de această afecţiune să nu aibă niciun simptom fizic, ci doar o stare generală de rău, de oboseală şi „gânduri"negre, şi au nevoie de stimulente, cafea sau cola, pentru a se putea înviora.

Stresul, principala cauză

Problemele apar în special în perioadele de stres prelungit, cum ar fi sfârşitul şi începutul de an, când trebuie să ne ocupăm de organizarea Sărbătorilor, ceea ce presupune multă agitaţie şi multe cheltuieli. Grijile legate de bani şi serviciu cauzate de criza economică au sporit factorii de stres şi numărul celor afectaţi.

Totuşi, spun specialiştii, nu este bine să ne îngrijorăm prea tare. „Grijile nu fac altceva decât să accentueze problema, cauzată de stresul cronic", spune Rhian Stephenson, nutriţionist la o clinică londoneză. „Mulţi dintre cei care lucrează în domeniul medical susţin că această oboseală a suprarenalelor nu există. Dar, pentru cei care suferă de ea, este cât se poate de reală."

Stephenson spune că dintre pacienţii ei unul din trei suferă de acest sindrom. „Este incredibil de banal în zilele noastre, pentru că nivelul stresului rezidual a atins noi culmi. Poate fi şi rezultatul unui incident foarte stresant - cum ar fi o perioadă de doliu, un divorţ sau probleme financiare - sau în urma unei infecţii puternice, cum este gripa, bronşita sau pneumonia."

O altă cauză a stresului cronic raportat de pacienţii lui Stephenson este insomnia, care accentuează problema pentru că somnul este exact „medicamentul" de care au mai mare nevoie cei care suferă de sindromul secolului.

Comparată cu o epidemie

Doctorul James Wilson, co-fondator al Colegiului Canadian de Neuropatie, spune că răspândirea acestui sindrom poate fi comparată cu o epidemie, estimând că jumătate dintre locuitorii Americii de Nord ajung să sufere de această afecţiune într-un anumit moment al vieţii.

O afecţiune frecventă, dar nu o boală

Oboseala suprarenalelor se referă în special la secreţia insuficientă a cortizolului, denumit şi „hormonul vieţii", care reglează răspunsul organismului în situaţii de stres. Suprarenalele sunt fiecare împărţite în două zone, corticosuprarenala şi medulosuprarenala. Primul strat al corticosuprarenalei, zona glomerulară, secretă aldosteron, cu rol în menţinerea şi reglarea tensiunii arteriale, zona fasciculată secretă cortizolul, iar cea reticulată secretă hormoni sexoizi, în principal androgeni.

Medulosuprarenala produce adrenalina şi noradrenalina, iar secreţia se face, în condiţii normale, într-o „baie"de cortizol, explică medicul Constantin Dumitrache, şeful secţiei patologie suprarenală, gonadică şi osoasă de la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon". Dozarea cortizolului este reglată de un alt hormon şi orice dezechilibru în relaţia dintre cei doi înseamnă boală, pentru că duce la secreţie în exces sau insuficientă de cortizol.

Neadaptare la ritmul vieţii

Oboseala suprarenalelor nu are o denumire oficială în limba română, dar este o afecţiune cunoscută de endocrinologi şi destul de frecvent întâlnită. Simptomele sunt similare cu cele ale insuficienţei corticosuprarenale, dar mult atenuate, explică profesorul Dumitrache: oboseală fizică şi psihică, uşoară hipotensiune arterială, oboseală musculară, scăderea secreţiei de acid gastric şi, implicit, a poftei de mâncare.

„Este o neadaptare la condiţiile de stres, reprezentate în mod obişnuit de cele climatice (frig sau căldură excesivă), fizice (operaţii, traumatisme) şi psihice, de multe ori legate de serviciu." Secreţia corticosuprarenalelor este, de regulă, mai intensă dimineaţa şi scade pe parcursul zilei. Acest ritm circadian (24 de ore) nu este nativ, ci se învaţă, iar dereglarea ţine în mare măsură de orele de program din ce în ce mai lungi.

Totuşi, medicul spune că această oboseală a glandelor nu poate fi numită boală, ci ţine pur şi simplu de adaptarea fiecăruia la ritmul de secreţie suprarenală. Este mai des întâlnită la femei pentru că bărbaţii au mai mulţi hormoni androgeni care „amendează" acest fenomen.

Simptomele afecţiunii

- Stare de oboseală excesivă.
- Trezire dificilă în fiecare dimineaţă.
- Nevoia de cafea sau cola.
- Sentimentul că nu poţi face faţă solicitărilor zilnice.
- Senzaţie de revigorare după ora 18.00.
- Poftă de gustări dulci sau sărate.
- Recuperare lentă după o perioadă de stres sau după boală.
- Digestie lentă.
- Predispoziţie pentru îmbolnăvirea de gripă sau alte boli respiratorii.
- Tensiune arterială scăzută.
- Tendinţă de îngrășare.
- Lipsă de poftă de viaţă.
- Lipsa apetitului sexual.

Stresul, de la vânătoare la criză economică

Stresul este a doua cea mai frecvent raportată problemă de sănătate la locul de muncă în Uniunea Europeană. Potrivit unei cercetări realizate de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă în 2005, România se numără printre ţările cu nivel ridicat de stres la locul de muncă, 35%, după Grecia (55%), Slovenia (38%), Suedia (38%) şi Lituania (37), dar mult înaintea Bulgariei (18%).

Biologul Robert Sapolsky, unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai efectelor stresului, spune însă că, prin comparaţie cu strămoşii, omul modern, chiar dacă trece prin recesiune economică, stă la serviciu până noaptea, petrece ore în trafic şi se îngroapă în datorii, are o viaţă mai uşoară.

Reglarea organismului în situaţii de stres ne-a ajutat să supravieţuim unor ameninţări fizice extreme. Iar când nu sunt urmăriţi de lei sau de hoţi, oamenii au tendinţa să-şi facă griji pentru locul de muncă, bani, încălzire globală, relaţii amoroase şi un milion de alte probleme. Suprarenalele sunt concepute să producă mai mulţi hormoni pentru a mobiliza organismul să se apere o perioadă scurtă. Dacă starea se prelungeşte, glandele menţin constant un nivel ridicat al hormonilor, iar în momentul în care apare un stres mai mare, nu mai fac faţă.

„Prefer oricând factorii de stres din zilele noastre celor, să spunem, ale unui ţăran medieval sau ale unui fermier", spune Sapolsky, citat de „The Toronto Sun". „Nu avem mai mulţi factori de stres, ci sunt de un anumit tip şi, cel mai important, am vindecat atât de multe dintre bolile tradiţionale încât avem luxul de a trăi suficient pentru a ne îmbolnăvi din cauza stresului."